ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2152/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 176 din 25 ianuarie 2006,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

anulat, ca

netimbrată, acțiunea prin care

reclamantul C.I., în contradictoriu cu

pârâtul M.E.C., solicita să se

constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i răspunde în termenul legal la

contestația privind rezultatul concursului de conferențiar, an academic 2004/

2005 Catedra de Ingineria calculatoarelor și comunicațiilor - Facultatea de

Automatică - Universitatea Craiova.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima Instanță a reținut că, deși a fost citat cu mențiune în acest

sens, reclamantul nu și-a timbrat cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul C.I.,

susținând, în esență, că în mod greșit Instanța de Fond i-a anulat acțiunea, ca

netimbrată, fără a-l cita cu mențiunea achitării taxelor corespunzătoare.

Examinând sentința atacată, în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în

continuare.

Într-adevăr,

prin încheierea din 23 noiembrie 2005, Instanța de Fond a

dispus citarea reclamantului cu mențiunea depunerii

la dosar a dovezii achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Această dispoziție

a Instanței nu a fost,

însă, îndeplinită, citarea reclamantului pentru termenul

din 25 ianuarie

2006, când a fost soluționată pricina, făcându-se fără mențiunea timbrării, așa

cum rezultă din cuprinsul dovezii de îndeplinire a procedurii de citare.

Or, conform art. 20 alin. (1)

din Legea nr. 146/1997, „Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în

cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în

cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, Instanța va

pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de

judecată". În lipsa aducerii la cunoștința reclamantului a obligației de

plată, potrivit prevederilor legale citate, neîndeplinirea acesteia nu poate

fi, deci, sancționată cu anularea acțiunii, conform art. 20 alin. (3) din

același act normativ, așa cum în mod greșit a procedat Instanța de Fond.

Pentru

considerentele arătate, recursul va fi admis iar sentința atacată

va fi casată, cauza urmând a fi trimisă

aceleiași Instanțe, spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGH

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul C.I. împotriva sentinței civile nr. 176 din 25 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași Instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 aprilie 2007.