ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7512/2007

Deliberând asupra recursului civil de față; Prin cererea înregistrată la data de 16 iunie 2006 sub nr. 9466/300/2006 pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București, reclamanta B.M. a chemat în judecată pe pârâtele A.S., Primăria sectorului 2 București și Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să le oblige pe pârâte să-i plătească suma de 100.000.000.000 (unasutămiliarde) lei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul suferit de reclamantă în urma nerespectării clauzelor contractuale prevăzute în actul de vânzare-cumpărare nr. 3142 din 07 octombrie 2002. Î n motivarea cererii, reclamanta a susținut că, deși prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3142 din 07 octombrie 2002, pârâta A.S.

i-a înstrăinat imobilul situat în București, sector 2, compus din construcție și teren, ulterior, de rea-credință fiind, s-a adresat Primăriei sectorului 2 București și a solicitat eliberarea titlului de proprietate pentru teren pe numele său. Primăria sectorului 2 București a admis cererea pârâtei ignorând cererile făcute de reclamantă prin care i se aducea la cunoștință acestei instituții convenția de vânzare-cumpărare încheiată între părți la data de 07 octombrie 2002. Prin sentința civilă nr. 7634 din 13 octombrie 2006, Judecătoria sectorului 2 București a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe - invocată din oficiu - și a dispus declinarea soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, având în vedere valoarea obiectului acțiunii și dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc.

civ. La Tribunalul București cauza a fost înregistrată pe rolul Secției a III a civilă sub nr. 40640 din 01 februarie 2007 iar prin sentința civilă nr. 187 pronunțată la data de 01 februarie 2007, acțiunea reclamantei a fost anulată ca netimbrată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că deși reclamanta a fost încunoștințată în legătură cu obligația ce îi revenea conform Legii nr. 146/1997 privind plata anticipată a unei taxe de timbru în cuantum de 193948,20 lei, nu a făcut dovada achitării acestei sume și nici a formulării unei cereri de reexaminare, în condițiile prevăzute de art. 18 din lege. Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de apel, reclamanta a invocat necompetență materială a tribunalului pentru soluționarea cauzei în primă instanță, susținând că, fiind vorba de o cerere privind fondul funciar, competența aparținea judecătoriei, conform Legii nr. 18/1991. Reclamanta a mai invocat nelegalitatea hotărârii instanței de fond pentru necitarea legală a părților și omisiunea instanței de a soluționa cererea de asistență judiciară pe care a formulat-o, prin care susținea că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că reclamanta, prin acțiunea pe care a formulat-o, a cerut obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor de 100.000.000.000 lei invocând răspunderea civilă delictuală a acestora, prevăzută de dispozițiile art. 998 - 1000 C. civ.

iar nu dispozițiile Legii fondului funciar. Instanța de apel a motivat că, fiind vorba de o acțiune în pretenții a cărei valoare este de peste 500.000 lei (RON), în mod corect instanța de fond a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., competența materială pentru soluționarea pricinii în primă instanță aparținând tribunalului și nu judecătoriei. Instanța de apel a constatat că susținerea reclamantei privind nelegala citare a părților pentru termenul când s-a soluționat cererea de asistență judiciară este neîntemeiată deoarece, conform art. 77 alin. (3) C. proc. civ., cererea de asistență judiciară se soluționează de instanța investită cu soluționarea acțiunii, fără dezbateri, în camera de consiliu.

Instanța de apel a reținut că este întemeiată însă critica privind nesoluționarea de către tribunal a cererii reclamantei prin care susținea că acțiunea sa este scutită de plata taxei de timbru. Instanța de apel a constatat că, din actele dosarului instanței de fond rezultă că la termenul de judecată din 04 ianuarie 2007 s-a pus în vedere reclamantei să achite taxa de timbru în cuantum de 103186, 52 lei sub sancțiunea anulării acțiunii ca netimbrată, acordându-se termen în acest sens la data de 01 februarie 2007. La data de 31 ianuarie 2007, reclamanta a depus la dosar o cerere motivată prin care a susținut că este scutită de plata taxei de timbru. Instanța de apel a reținut că această cerere reprezenta în mod evident o cerere de reexaminare privind taxa de timbru stabilită de instanța de judecată prin încheierea de ședință de la 04 ianuarie 2007, cerere care trebuia soluționată, conform legii, de completul de permanență al instanței.

Instanța investită cu soluționarea acțiunii nu putea face aprecieri asupra acestei cereri în condițiile în care soluționarea ei cădea în sarcina completului de permanență și nici nu putea să se pronunțe asupra excepției privind netimbrarea acțiunii până la soluționarea ei. Instanța de apel a constatat că, neprocedând astfel și dispunând anularea acțiunii reclamantei ca netimbrată, în condițiile în care cererea de reexaminare nu fusese soluționată conform legii prin încheiere irevocabilă, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și, în consecință, a dispus, în baza art. 297 C. proc. civ., admiterea apelului, desființarea hotărârii pronunțate de Tribunalul București și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță.

Împotriva acestei din urmă decizii recurenta-reclamantă B.M. a declarat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. Recurenta-reclamantă B.M. a susținut, în esență, că este nemulțumită de soluțiile date prin încheierile de ședință pronunțate de Judecătoria sectorului 2 București la datele de 15 septembrie 2006 și 25 septembrie 2006, fiind încălcate dispozițiile art. 85 C. proc. civ. deoarece pentru termenul din 15 septembrie 2006 „a fost citat doar reclamantul"; că s-a încălcat repartizarea aleatorie a dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București; că soluționarea cererii de asistență judiciară din camera de consiliu din 25 septembrie 2006 s-a făcut nelegal pentru că părțile nu au fost legal citate; că instanța a respins cererea de asistență judiciară cu încălcarea art. 77 alin. (2) și art. 129 alin. (5) C. proc.

civ.; că prin încheierea din 08 octombrie 2006 completul de judecată și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București fără a fi soluționată cererea sa; că prin cererea de apel a solicitat să se constate că acțiunea sa este scutită de taxa judiciară de timbru precum și „despăgubiri pentru tergiversarea din 4 ianuarie 2007" fără ca instanța să se pronunțe asupra acestor cereri; că „instanțele au elaborat niște încheieri ce nu au legătură cu realitatea ședințelor" și că „actele din dosar arată că serviciul public, justiția, prin acte emise cu bună știință, tergiversează judecarea actelor Primăriei sectorului 2, Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991 și scoate în afara termenului de prescripție dreptul de tragere la răspundere pentru aceste fapte." Recursul este nefondat pentru considerentele care succed.

Referitor la motivele recurentei-reclamante care privesc nelegala citare a părților pentru termenul când a fost soluționată cererea de asistență judiciară prin încheierea din 25 septembrie 2006 și greșita stabilire a competenței materiale a tribunalului ca instanță de fond, motive care se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sunt de reținut următoarele: Potrivit art. 77 alin. (3 ) C. proc. civ., instanța se va pronunța asupra cererii de asistență judiciară fără dezbateri, prin încheiere dată în camera de consiliu. Așa fiind, se constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii atunci când a reținut că susținerea reclamantei privind nelegala citare a părților pentru termenul când s-a soluționat cererea de asistență judiciară este neîntemeiată iar critica recurentei vizând acest aspect este nefondată.

Se constată, totodată, că în mod corect instanța de apel a reținut - având în vedere obiectul acțiunii reclamantei, întemeiată în drept pe art. 998 - 1000 C. civ. și nu pe Legea nr. 18/1991 și valoarea pretențiilor reclamantei (100 miliarde lei) - că incidente în speță sunt dispozițiile art. 2 alin. (2) lit. b) C. proc. civ. iar competența materială de soluționare a acțiunii aparține a tribunalului, ca instanță de fond, astfel că nici acest motiv de recurs nu este întemeiat. Nu pot fi primite susținerile recurentei-reclamante în sensul că instanța de control judiciar nu a examinat toate motivele invocate în apel, deoarece este evident că soluția de desființare a sentinței tribunalului și de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru greșita anulare a acțiunii, ca netimbrată, în condițiile în care nu fusese soluționată cererea de reexaminare privind taxa de timbru, făcea de prisos analizarea celorlalte motive de apel.

Având în vedere că motivele de recurs sunt limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. iar a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea criticii aduse hotărârii atacate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul în care a judecat instanța, dar numai raportat la motivul de recurs invocat, se constată că celelalte critici invocate de reclamantă în cererea de recurs privesc nemulțumirea față de modul în care s-a desfășurat procesul la Judecătoria sectorului 2 București (instanța de fond inițial investită), astfel că nu pot face obiectul examinării în calea de atac a recursului.

Pentru temeiurile care preced, decizia atacată este legală iar recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva deciziei nr. 270 A din 07 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și familie, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 noiembrie 2007.