ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 812/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1648 din 12 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a anulat, ca netimbrată, acțiunea formulată de reclamantul M.M., în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., privind anularea actului nr. 4878 din 2 martie 2005, emis de pârâtă și obligarea acesteia la plata de daune materiale și morale. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul nu a îndeplinit obligația prevăzută de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 și de art. 9 din O.G. nr. 32/1995, deși a fost citat cu mențiunea timbrării acțiunii. În termen legal, împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, reclamantul M.M.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că soluția pronunțată de Curtea de Apel București este nelegală și netemeinică, deoarece, pe de o parte în citația trimisă nu i-au fost indicate numărul contului și banca la care trebuia făcută plata taxei de timbru, iar pe de altă parte nu a fost observată cererea de reexaminare a taxei de timbru la care a fost obligat și pe care, în opinia sa, nu o datora, față de dispozițiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este fondat și că sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ., astfel că sentința atacată va fi casată și cauza trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Așa cum rezultă din actul existent la dosarul de fond, recurentul-reclamant a formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru, datată 11 august 2005. Deși în camera de consiliu de la 14 septembrie 2005, instanța a soluționat cererea de preschimbare a termenului de judecată, pronunțându-se în sensul respingerii acesteia, a omis a se pronunța și asupra cererii ce a fost intitulată „cerere reexaminare taxă timbru”, iar această omisiune nu a fost acoperită nici la termenul de judecată la care s-a rămas în pronunțare, tocmai asupra excepției netimbrării acțiunii. Or, instanța fondului era datoare a soluționa cererea în discuție, înainte de a aplica sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, republicată și de art. 9 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995. De aceea, cu ocazia cu ocazia rejudecării, instanța se va pronunța asupra cererii de reexaminare a taxei de timbru, urmând a verifica temeinicia acesteia, în raport cu temeiul indicat de reclamant, anume art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, și cu conținutul exact al acestor prevederi. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., cu referire la art. 105 alin. (2) din același cod, nu va fi primit de Înalta Curte de Casație și Justiție. Indicarea de către instanță, a numărului de cont și a băncii la care se achită taxa judiciară de timbru, nu sunt elemente care să se regăsească în normele legale aplicabile în materie de timbraj, iar folosirea acestora, ca argumente ale nelegalității, nu poate fi acceptată, cu atât mai mult, cu cât și în lipsa unor asemenea precizări, recurentul a timbrat cererea de recurs.

Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ., cu referire la art. 304 1 din același cod, recursul va fi admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.M. împotriva sentinței civile nr. 1648 din 12 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre soluționare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2006.