ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 308/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 27 ianuarie 2006, reclamantul A.Ș. a chemat în judecată Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru problemele revoluționarilor din decembrie 1989, solicitând obligarea pârâtului să-i răspundă la toate capetele de cerere formulate, acesta refuzând nejustificat de a-i răspunde la cererea prin care a contestat calitatea de revoluționar al domnului P.M., poziția 869 din tabelul nominal cu luptătorii validați (M. Of. nr. 11/5.01.2005), contestație întemeiată pe dispozițiile art. 39 din H.G. nr. 566/1996, art. 14 din Legea nr. 42/1990 și art. 8 din Legea nr. 341/2004.

Reclamantul a arătat că cererea la care se referă, este datată 6 august 2004, constituind o revenire la cererile din 22 iulie 2002 și 24 septembrie 2002 și a invocat dispozițiile art. 2 din Legea nr. 554/2004, cu privire la vătămarea unui interes public, prin recunoașterea acestui „fals revoluționar”, căruia trebuie să i se retragă această calitate, în baza art. 8 din Legea nr. 341/2004. Pârâtul a formulat întâmpinare și a invocat excepția necompetenței materiale, excepția lipsei procedurii prealabile, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, precum și prematuritatea introducerii cererii.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1343 din 15 martie 2006, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența soluționării pricinii, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, în baza dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004. Prin sentința civilă nr. 1766 din 6 septembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea reclamantului, ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul A.Ș., criticând-o pentru nelegalitate și invocând dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că instanța a schimbat înțelesul lămurit al cererii sale, respectiv acela de a obliga pârâtul să-i răspundă la o petiție față de refuzul nejustificat al acestuia de a-i răspunde la cel de-al doilea capăt al cererii pe care a depus-o la pârât, prin Instituția Prezidențială, îndeplinind procedura prealabilă conform Legii nr. 554/2004, instanța respingând, astfel, cererea pe ceea ce nu s-a cerut. Mai susține recurentul-reclamant, că instanța de fond s-a substituit pârâtului și a reținut că nu s-a îndeplinit procedura prealabilă conform Legii nr. 341/2004, lege pe care, însă, nu a precizat-o ca temei de drept al cererii sale.

Totodată, recurentul arată și că instanța de fond a încălcat dispozițiile Legii nr. 554/2004 și cele ale art. 51 alin. (4) din Constituția României, prin refuzul de a-l obliga pe pârât să-i răspundă la capătul 2 al petiției sale. Examinând cauza, în raport cu toate criticile formulate soluției instanței de fond, cu probele administrate și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ. Înalta Curte, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Este cunoscut că potrivit dispozițiilor art. 51 alin. (4) din Constituția României, autoritățile publice au obligația să răspundă la petiții în termenele și în condițiile stabilite de lege, iar potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Constituția României, raportat la dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său într-un interes legitim (privat sau public) de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ, pentru a se pronunța conform art. 1 și 18 din Legea contenciosului administrativ. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea.

Într-adevăr, conform art. 8 din Legea nr. 341/2004, de prevederile acestei legi nu beneficiază persoanele, civile sau militari, care sunt dovedite a fi fost implicate în activitățile fostei Securități ca poliție politică, precum și persoanele care au organizat, au acționat, au instigat și au luptat, sub orice formă, împotriva Revoluției. Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, contestațiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform acestei legi se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză și se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989, care le soluționează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens.

Totodată, conform art. 57 din Constituția României, cetățenii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile cu bună-credință, iar potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. Aceasta, chiar în condițiile în care se solicită, ca în speță, judecarea pricinii în absența reclamantului conform art. 242 alin. (2) C. proc. civ. În cauză, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a depus la dosar, copiile a trei cereri, fără, însă, a face dovada înregistrării acestora la vreo autoritate publică. Chiar și în această situație, din adresele nr. 18/9440 din 13 ianuarie 2006 și nr. 18/3836 din 31 august 2006 CVE, emise de intimatul-pârât, rezultă, totuși, că recurentul-reclamant a formulat cererea înregistrată sub nr. 18/9440 din 16 decembrie 2005 (nedepusă la dosar) și cererea din luna august 2004, cereri cărora, însă li s-a răspuns.

În ipoteza în care recurentul-reclamant apreciază că obiectul acțiunii sale este refuzul nejustificat de a i se soluționa cererea formulată în luna august 2004 a cărei copie pretinde că este cea depusă la dosarul cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, referitoare la termenele în care poate fi sesizată instanța și în raport cu care depășirea acestor termene se sancționează, întrucât nu doar pasivitatea autorității publice trebuie sancționată, ci și lipsa de diligență a cetățeanului. În cauză însă, astfel cum corect a reținut instanța de fond, obiectul real al acțiunii destul de confuz formulată, este cererea de a i se retrage domnului P.M., calitatea de revoluționar, recurentul-reclamant invocând ca temei al acțiunii sale, dispozițiile art. 8 din Legea nr. 341/2004, contrar celor susținute în recurs.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a reținut că recurentul-reclamant nu a parcurs procedura prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, coroborat cu art. 20 alin. (1) din Normele de aplicare a Legii nr. 341/2004. De altfel, chiar în ipoteza în care s-ar reține că obiectul acțiunii îl constituie refuzul nejustificat de soluționare a cererii de a-i retrage această calitate unei persoane care nu îndeplinește condițiile, caracterul pretinsului refuz, justificat sau nejustificat, nu poate fi examinat decât în raport cu soluția dată contestației formulate în baza art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, parcurgerea acestei proceduri fiind obligatorie.

Prin urmare, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, iar criticile aduse acesteia, nefondate, se va respinge recursul declarat în cauză, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.Ș. împotriva sentinței civile nr. 1766 din 6 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2007.