ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2086/2007

Asupra

recursului de față,

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Tribunalul București, secția  a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, sub nr. 5903/

CA din 19 iulie 2005, reclamantul S.G. a chemat în judecată pârâtul

S.S.P.R. și personal pe S.S.M.P. și a solicitat

ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să îi recunoască

dreptul de a beneficia de

preschimbarea certificatului de revoluționar,

în conformitate cu dispozițiile Legii 341/2004, fără să aducă atingere

calității sale de

„Luptător remarcat prin

fapte deosebite" atestată de certificatul de

revoluționar eliberat

în baza Legii 42/1990.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a depus cerere de

preschimbare a certificatului de revoluționar, însă i s-a comunicat lipsa

unor documente conform

art. 10 alin. (2) din Legea 341/2004, după care,

reclamantul a formulat

contestație împotriva acestei înștiințări, pârâții

refuzând să-i rezolve în mod favorabil cererea.

Prin sentința civilă nr. 4206 din 25 octombrie 2007, Tribunalul

București, a

admis excepția

necompetenței materiale invocată de pârâtul

S.S.P.R.

din decembrie

1989 și în temeiul

dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, a declinat

competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

București, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei Instanțe la data de

3 februarie 2006.

Prin sentința civilă nr. 1353 din 7 iunie 2006, Curtea de Apel

București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins

acțiunea reclamantului S.G., ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut că

pretenția reclamantului

de a obliga pârâtul la a recunoaște dreptul de a

beneficia de preschimbarea certificatului de

revoluționar, în

conformitate cu Legea 341/2994,

fără să aducă atingere calității sale de

Luptător remarcat prin fapte

deosebite, echivalează cu obligarea

pârâtului

chiar la preschimbarea certificatului nefiind o condiție a unui

drept subiectiv previzibil, ducând chiar la

realizarea dreptului.

Reținând și aspectul că termenul legal de depunere a cererilor s-a

prorogat, iar reclamantul avea obligația să

conteste refuzul de soluționare favorabilă a cererii sale în fața Comisiei

Parlamentare

înființată în acest sens,

procedură prealabilă obligatorie, Curtea de Apel

București a concluzionat că acțiunea este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul S.

G., susținând în esență

că Instanța de Fond a greșit respingând

acțiunea ca neîntemeiată și că se impune

administrarea de dovezi și

trimiterea cauzei spre rejudecare Instanței de Fond în

acest sens.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul

S.G. constă în

obligarea pârâților să-i recunoască dreptul

de a beneficia la preschimbarea

certificatului de revoluționar, având în

vedere că i s-a refuzat rezolvarea cererii depuse în temeiul Legii

341/2004.

Potrivit art.

9 alin. (1) din Legea 341/2004, astfel cum a fost

modificat prin art. 3 din O.U.G. nr. 132 din 21 decembrie 2006, „certificatele

doveditoare care, în perioada 1990 -

1997 au fost eliberate de Comisia

pentru

aplicarea Legii 42/1990 (..) se vor preschimba, Ia cererea

titularului, de către S.S.P.

R. din

decembrie 1989, până la data de 31 martie

2008

inclusiv".

Acest text de lege,

raportat la art. 19 alin. (1) și alin. (2) din H.G.

nr. 1412/2004, impune obligația pentru S.S.P.R. din

decembrie 1989, ca până la data de 31

martie

2008 să elaboreze lista finală cu persoanele cărora li s-au eliberat

noile tipuri de certificate precum și cu cele

cărora li s-a respins cererea

de preschimbare.

În ceea ce

privește procedura de contestare a modului de

soluționare

a cererii, prin nepreschimbarea certificatului, dispozițiile art.

9 alin. (5) din Legea 341/2004 stabilesc o normă

specială, derogatorie de

la dreptul comun privind efectuarea procedurii

prealabile, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 7 din Legea

554/2004 a contenciosului administrativ.

Conform textului de lege menționat „Contestațiile privind

preschimbarea ori neefectuarea preschimbării

certificatelor,

conform prezentei legi, se

fac cu nominalizarea persoanelor în cauză

și se vor adresa Comisiei

parlamentare a revoluționarilor din

decembrie

1989, care se soluționează potrivit normelor metodologice

stabilite în

acest sens".

Dispozițiile

art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004 stabilesc că persoanele nemulțumite de

nepreschimbarea certificatului doveditor „pot face contestație la Comisia Parlamentară în termen de

maximum de 6 luni de la

data publicării în M. Of. al României partea I, a listei finale prevăzute la

art. 19 alin. (1)".

Față de situația că termenul limită, impus de art. 9 alin. (1) din Legea

341/2004,

modificată prin O.U.G. nr. 132 din 21 decembrie 2006, pentru

întocmirea listei finale prevăzute de art. 20

alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004, este 31 martie 2008, rezultă că dreptul

reclamantului T.I. de a face contestație în conformitate cu art. 9 alin. (5)

raportat la art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004 nu s-a născut, lista

nefiind încă publicată în M. Of. al României.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 8 din Legea 554/2004 a

contenciosului administrativ care prevăd că

legalitatea unui act

administrativ

unilateral poate fi supus controlului Instanței de contencios

administrativ, după ce persoana a respectat

procedura prealabilă, în speța

de

față, norma specială fiind cea prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea

341/2004 raportat la art. 20 alin. (1) din H.G.

nr. 1412/2004.

Pentru considerentele

expuse mai sus, văzând și dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. care

prevăd că în cazurile

anume prevăzute de

lege sesizarea Instanței competente se face numai

după îndeplinirea unei proceduri prealabile în

condițiile stabilite de lege,

Înalta Curte constată că sentința

pronunțată de Curtea de Apel

București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, este temeinică

și legală,

urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. să respingă

recursul ca nefondat.

PENTRUI

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursul declarat de S.G. împotriva

sentinței

nr. 1353 din 07 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2007.