ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1746/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București la data de 7 martie 2006, reclamantul S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S.S.P.R., obligarea acestuia să îi recunoască dreptul de a beneficia de preschimbarea certificatului de revoluționar, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 341/2004, fără să aducă atingere calității sale de Luptător remarcat prin fapte deosebite atestată de certificatul de revoluționar eliberat în baza Legii nr. 42/1990, precum și de Brevetul emis prin decret de către Președintele României. Prin sentința nr. 1361 din 8 iunie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de conexitate, invocată de pârât, reținând că nu sunt întrunite condițiile ipotezei prevăzută de art. 164 C. proc.

civ. Cu privire la obiectul acțiunii, instanța de fond a reținut că cererea reclamantului de a beneficia de preschimbarea certificatului de revoluționar în condițiile Legii nr. 341/2004 fără a se aduce atingere calității lui de Luptător remarcat prin fapte deosebite, dobândită în condițiile Legii nr. 42/1990, contravin dispozițiilor Legii nr. 554/2004 privind existența unui interes legitim privat. A mai reținut instanța că potrivit art. 9 alin. (1) și (4) din Legea nr. 341/2004 termenul limită acordat pârâtului pentru rezolvarea cererilor s-a prorogat până la data de 23 octombrie 2006, iar potrivit art. 9 alin. (5) din aceeași lege contestațiile formulate în legătură cu preschimbarea certificatelor trebuiau adresate întâi Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989, ca procedură prealabilă obligatorie, înainte de formularea cererii în instanță.

Pe cale de consecință, s-a apreciat, că reclamantul nu are posibilitatea legală de a sesiza instanța de contencios administrativ deoarece nu a parcurs procedura prealabilă de contestare, acțiunea în instanță fiind inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul S.I., susținând în esență că instanța de fond a greșit respingând acțiunea ca inadmisibilă și că pentru soluționarea acestei excepții se impune unirea acestei cu fondul și administrarea de dovezi în sensul art. 5 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, privind documentația prevăzută de lege pentru preschimbarea certificatului de revoluționar. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul S.I.

constă în obligarea pârâtului să-i recunoască dreptul de a beneficia la preschimbarea certificatului de revoluționar, având în vedere că i s-a refuzat rezolvarea cererii depuse în temeiul Legii nr. 341/2004. În speță sunt aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificat prin art. III din Legea nr. 347/2006 de modificare a Legii nr. 341/2004, ale art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, coroborate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004. Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificat prin art. III din Legea nr. 347/2006, „certificatele doveditoare care, în perioada 1990-1997 au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 (..) se vor preschimba, la cererea titularului, de către S.S.P.R., până la data de 30 iunie 2007 inclusiv”.

Acest text de lege, raportat la art. 19 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 1412/2004, impune S.S.P.R., obligația ca până la data de 30 iunie 2007 să elaboreze lista finală cu persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate precum și cu cele cărora li s-a respins cererea de preschimbare. În ceea ce privește procedura de contestare a modului de soluționare a cererii, prin nepreschimbarea certificatului, dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 stabilesc o normă specială, derogatorie de la dreptul comun privind efectuarea procedurii prealabile, astfel cum e reglementată de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Conform textului de lege menționat „Contestațiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză și se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989, care se soluționează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens”. În completarea acestei norme legale vine art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004, care stabilește că persoanele nemulțumite de nepreschimbarea certificatului doveditor „pot face contestație la Comisia Parlamentară în termen de maximum de 6 luni de la data publicării în M. Of. al României partea I, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1)”. Față de situația că termenul limită impus de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, modificată prin Legea nr. 347/2006, pentru întocmirea listei finale prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G.

nr. 1412/2004, este 30 iunie 2007, rezultă că dreptul reclamantului S.I. de a face contestație în conformitate cu art. 9 alin. (5) raportat la art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004 nu s-a născut, lista nefiind încă publicată în M. Of. al României, din momentul publicării începând să curgă termenul de 6 luni de contestare la Comisia Parlamentară. Pe de altă parte, reclamantul nu se poate adresa direct instanței de contencios administrativ, trebuind să respecte procedura specială de contestare la Comisia Parlamentară impusă de art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004. În acest sens sunt și dispozițiile art. 8 din Legea cadru nr. 554/2004 a contenciosului administrativ care prevăd că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi supus controlului instanței de contencios administrativ, după ce persoana a respectat procedura prealabilă, în speța noastră, cea specială, prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, raportat la art. 20 alin. (1) din H.G.

nr. 1412/2004. Pentru considerentele expuse mai sus, văzând și dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că în cazurile anume prevăzute de lege sesizarea instanței competente se face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de lege, Înalta Curte constată că acțiunea promovată de S.I. este inadmisibilă, sentința pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal este temeinică și legală, urmând a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.I. împotriva sentinței civile nr. 1361 din 8 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefundat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2007.