ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1746/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel București la data de 7 martie 2006,

reclamantul S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S.S.P.R., obligarea

acestuia să îi recunoască dreptul de a beneficia de preschimbarea

certificatului de revoluționar, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 341/2004,

fără să aducă atingere calității sale de Luptător remarcat prin fapte deosebite

atestată de certificatul de revoluționar eliberat în baza Legii nr. 42/1990,

precum și de Brevetul emis prin decret de către Președintele României.

Prin sentința nr. 1361 din 8

iunie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins excepția de conexitate, invocată de pârât, reținând că nu

sunt întrunite condițiile ipotezei prevăzută de art. 164 C. proc. civ.

Cu privire la obiectul

acțiunii, instanța de fond a reținut că cererea reclamantului de a beneficia de

preschimbarea certificatului de revoluționar în condițiile Legii nr. 341/2004

fără a se aduce atingere calității lui de Luptător remarcat prin fapte

deosebite, dobândită în condițiile Legii nr. 42/1990, contravin dispozițiilor

Legii nr. 554/2004 privind existența unui interes legitim privat.

A mai reținut instanța că

potrivit art. 9 alin. (1) și (4) din Legea nr. 341/2004 termenul limită acordat

pârâtului pentru rezolvarea cererilor s-a prorogat până la data de 23 octombrie

2006, iar potrivit art. 9 alin. (5) din aceeași lege contestațiile formulate în

legătură cu preschimbarea certificatelor trebuiau adresate întâi Comisiei

parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989, ca procedură prealabilă

obligatorie, înainte de formularea cererii în instanță.

Pe cale de consecință, s-a

apreciat, că reclamantul nu are posibilitatea legală de a sesiza instanța de

contencios administrativ deoarece nu a parcurs procedura prealabilă de

contestare, acțiunea în instanță fiind inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamantul S.I., susținând în esență că instanța de fond a

greșit respingând acțiunea ca inadmisibilă și că pentru soluționarea acestei

excepții se impune unirea acestei cu fondul și administrarea de dovezi în

sensul art. 5 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, privind documentația prevăzută

de lege pentru preschimbarea certificatului de revoluționar.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii de chemare

în judecată formulată de reclamantul S.I. constă în obligarea pârâtului să-i

recunoască dreptul de a beneficia la preschimbarea certificatului de revoluționar,

având în vedere că i s-a refuzat rezolvarea cererii depuse în temeiul Legii nr.

341/2004.

În speță sunt aplicabile

dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost

modificat prin art. III din Legea nr. 347/2006 de modificare a Legii nr. 341/2004,

ale art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, coroborate cu dispozițiile art. 20

alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004 privind Normele metodologice de aplicare a

Legii nr. 341/2004.

Potrivit art. 9 alin. (1)

din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificat prin art. III din Legea nr.

347/2006, „certificatele doveditoare care, în perioada 1990-1997 au fost

eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 (..) se vor preschimba,

la cererea titularului, de către S.S.P.R., până la data de 30 iunie 2007

inclusiv”. Acest text de lege, raportat la art. 19 alin. (1) și (2) din H.G. nr.

1412/2004, impune S.S.P.R., obligația ca până la data de 30 iunie 2007 să

elaboreze lista finală cu persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate

precum și cu cele cărora li s-a respins cererea de preschimbare.

În ceea ce privește

procedura de contestare a modului de soluționare a cererii, prin

nepreschimbarea certificatului, dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004

stabilesc o normă specială, derogatorie de la dreptul comun privind efectuarea

procedurii prealabile, astfel cum e reglementată de dispozițiile art. 7 din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Conform textului de lege

menționat „Contestațiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării

certificatelor, conform prezentei legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în

cauză și se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie

1989, care se soluționează potrivit normelor metodologice stabilite în acest

sens”.

În completarea acestei norme

legale vine art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004, care stabilește că

persoanele nemulțumite de nepreschimbarea certificatului doveditor „pot face

contestație la Comisia Parlamentară în termen de maximum de 6 luni de la data

publicării în M. Of. al României partea I, a listei finale prevăzute la art. 19

alin. (1)”.

Față de situația că termenul

limită impus de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, modificată prin Legea

nr. 347/2006, pentru întocmirea listei finale prevăzute de art. 1 alin. (1) din

H.G. nr. 1412/2004, este 30 iunie 2007, rezultă că dreptul reclamantului S.I. de

a face contestație în conformitate cu art. 9 alin. (5) raportat la art. 20 alin.

(1) din H.G. nr. 1412/2004 nu s-a născut, lista nefiind încă publicată în M.

Of. al României, din momentul publicării începând să curgă termenul de 6 luni

de contestare la Comisia Parlamentară.

Pe de altă parte,

reclamantul nu se poate adresa direct instanței de contencios administrativ,

trebuind să respecte procedura specială de contestare la Comisia Parlamentară impusă de art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004.

În acest sens sunt și

dispozițiile art. 8 din Legea cadru nr. 554/2004 a contenciosului administrativ

care prevăd că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi supus

controlului instanței de contencios administrativ, după ce persoana a respectat

procedura prealabilă, în speța noastră, cea specială, prevăzută de art. 9 alin.

(5) din Legea nr. 341/2004, raportat la art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004.

Pentru considerentele expuse mai

sus, văzând și dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că în

cazurile anume prevăzute de lege sesizarea instanței competente se face numai

după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de lege,

Înalta Curte constată că acțiunea promovată de S.I. este inadmisibilă, sentința

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal este temeinică și legală, urmând a respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.I. împotriva sentinței civile nr. 1361 din 8 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefundat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 martie 2007.