ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1149/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1573 din 21 mai

2008, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul B.V. în

contradictoriu cu pârâtul S.S.P.R. din Decembrie 1989, având ca obiect

solicitarea de anulare a actului administrativ ilegal prin care i-a fost anulat

certificatul de revoluționar nr. 8764/1992.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că reclamantul este beneficiarul certificatului de

revoluționar nr. 8764 din 1 septembrie 1992, obținut în baza Legii nr. 42/1990,

a cărui preschimbare se face în temeiul unui nou act normativ, respectiv al

Legii nr. 341/2004, în urma parcurgerii unei procedurii, iar termenul limită

instituit de art. 9 din această lege, pentru depunerea dosarului de

preschimbare a certificatului a fost 30 septembrie 2007.

S-a mai arătat că

reclamantul nu a dovedit că a existat un act emis de pârât care să-i lezeze

drepturile sau interesele legitime, după cum nu a probat nici existența unui

refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul Legii nr. 554/2004,

susținând, fără a și demonstra însă, că i-a fost comunicată verbal anularea

certificatului de revoluționar deținut în baza Legii nr. 42/1990.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Prin motivele de recurs

dezvoltate, astfel cum au și fost ulterior precizate, recurentul a arătat, în

esență, că încă din anul 2006, respectiv din data de 14 februarie 2006, a depus

la autoritatea pârâtă o cerere de preschimbare a certificatului său de

revoluționar, care însă nu i-a fost soluționată, indicând că nu a depus cererea

personal ci prin intermediul unui coleg, pe numele căruia s-a și înregistrat,

din eroare.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte, examinând sentința

atacată în raport de probele existente la dosar și de criticile

recurentului-reclamant, ce pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., ca și potrivit art. 304

1

C. proc. civ.,

reține că nu subzistă în cauză motive de casare sau de modificare a hotărârii

pronunțate de instanța de fond.

Recurentul-reclamant a

investit instanța de fond cu o acțiune în contencios administrativ prin care a

solicitat anularea actului administrativ prin care i-a fost anulat certificatul

de revoluționar nr. 8764, emis la 1 septembrie 1992, despre care a și susținut

că nu i-a fost comunicat.

Din cuprinsul corespondenței

purtate de recurentul-reclamant cu autoritatea pârâtă și potrivit susținerilor

acesteia din urmă, Înalta Curte reține că în mod corect a stabilit instanța de

fond că o astfel de susținere nu se a fost probată însă.

Nu sunt întemeiate criticile

recurentului întrucât nu a rezultat din niciunul din documentele depuse la

dosar de reclamant că s-ar fi anulat, printr-o decizie emisă de autoritatea

intimată certificatul de revoluționar emis reclamantului în anul 1992 și, de

altfel, aceasta a fost și poziția pârâtei-intimate.

Mai mult, corespondența

purtată cu reclamantul atestă faptul că acestuia i-au fost indicate de către

intimata S.S.P.R. atât procedura ce trebuie urmată, potrivit Legii nr. 341/2004,

cu modificările ulterioare, în vederea preschimbării certificatului doveditor

al calității de revoluționar, actele ce trebuie depuse ca și termenul limită

până la care se poate solicita preschimbarea.

Nu s-a dovedit însă în

prezenta cauză de către recurentul-reclamant că acesta a și realizat acest

demers, cu respectarea prevederilor legale aplicabile, astfel că pe deplin

temei, instanța de fond a stabilit că nu subzistă în cauză nici pretinsul refuz

de soluționare a cererii reclamantului, recurent partea autorității pârâte.

De altfel, nici susținerea

vizând depunerea actelor de preschimbare a certificatului de revoluționar pe un

alt nume nu a fost probată, înscrisurile depuse la dosar nefiind relevante în

acest sens. Pe de altă parte, în măsura în care o astfel de depunere s-ar fi

realizat și până la data soluționării prezentei cauze cererii de preschimbare nu

i s-a dat curs de către intimată, este cel puțin prematur a se aprecia în ce

măsură a suferit recurentul o vătămare, în sensul Legii nr. 554/2004.

În sensul art. 1 din Legea nr.

554/2004 republicată, potrivit cu care orice persoană care este titulară a unui

drept sau a unui interes legitim, este vătămată de o autoritate publică

printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei

cereri, urmează a se adresa instanței de contencios administrativ pentru

anularea actului sau recunoașterea dreptului pretins, în cauza de față, nu s-a

dovedit nici existența unui act administrativ vătămător pretins a fi fost emis

de autoritatea pârâtă și nici refuzul acesteia din urmă de-a da curs

solicitărilor legale ale recurentului.

Nefiind întrunite așadar,

nici în fapt și nici în drept cerințele textului de lege arătat, Înalta Curte

reține că hotărârea instanței de fond este corectă și legală astfel că urmează

a fi menținută, prezentul recurs fiind respins, ca nefondat, în temeiul art. 312

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.V. împotriva sentinței civile nr. 1573 din 21 mai 2008 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 martie 2009.