ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 562/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4888 din 12 iunie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, respinge acțiunea formulată de reclamantul D.T., în contradictoriu cu pârâții D.D.L. și D.A.V., pentru autoritate de lucru judecat. Respinge acțiunea formulată de reclamantul D.T., în contradictoriu cu pârâții D.V., SC A.D.E. SRL, ca netimbrată. Obligă reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.539 RON, reprezentând onorariu de avocat. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Între pârâtele Primăria Municipiului București (Municipiul București-prin Primarul General), în calitate de vânzător și SC A.D.E.

SRL, în calitate de cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect spațiul comercial situat în București, în suprafață utilă de 176 mp, astfel cum rezultă din înscrisul depus la dosar. În raport de contractul mai sus-menționat, reclamantul a investit instanța cu cererea având ca obiect constatarea simulației prin interpunere de persoane, în condițiile art. 1175 C. civ., afirmând că spațiul comercial ce a fost dobândit în timpul căsătoriei cu pârâta D.V., fosta sa soție, a fost dobândit prin simulație, înțelegerea dintre el și fosta soție fiind la acel moment, datorită unor dificultăți de ordin juridic, ca dobândirea să se facă în această modalitate, respectiv pe numele societății în care era unic asociat fiica lor pe atunci minoră, D.D.L., fiind ascunsă astfel persoana adevăratului beneficiar.

Caracteristic pentru simulație este faptul că ea presupune existența concomitentă, între aceleași părți a două contracte și anume unul public, aparent, denumit și contract simulat, prin care se creează o numită aparență juridică ce nu corespunde realității și altul secret, denumit contraînscris, care corespunde voinței reale a părților și prin care acesta anihilează, în tot sau în parte aparența juridică creată prin actul public, simulat. La simulația prin interpunere de persoană, ambele părți din contractul aparent urmăresc în mod conștient, ca efectele să se producă față de o terță persoană, căreia i se asigură anonimatul tocmai prin simularea persoanei. Sancțiunea specifică simulației este ca regulă inopozabilitatea față de terțele persoane a situației juridice create prin contractul secret și după caz, înlăturarea simulației pe calea acțiunii în simulație, întrucât potrivit legislației în vigoare, simulația, în sine nu este sancționată cu nulitatea.

Or, în cauză, prin niciunul dintre mijloacele de probă administrate, nu s-a făcut dovada întrunirii cerințelor, respectiv existența concomitentă sau eventual anterioară contractului public, a contraînscrisului prin care s-ar fi convenit în mod conștient de către persoanele ce au încheiat contractul de vânzare – cumpărare a spațiului comercial în discuție, cu adevăratul beneficiar, respectiv cumpărător, să fie o altă persoană decât cea care apare în actul public.

Susținerile reclamantului potrivit căruia spațiul ar fi fost dobândit din resurse financiare comune de către el și fosta soție în timpul căsătoriei, nu au nicio relevanță sub aspectul pretinsului caracter simulat al contractului de vânzare-cumpărare, după cum nici pretinsa achitare a acestuia tot din veniturile comune ale soților și prin eforturile lor conjugate nu poate fi reținută sub acest aspect ca fundamentând simulația actului prin interpunere de persoane, în condițiile în care existența concomitentă sau anterioară a contractului secret nu există. Modalitățile referitoare la resursele financiare de achiziționare și respectiv achitare a spațiului pot privi numai raporturile patrimoniale ale foștilor soți, ulterioare desfacerii căsătoriei acestora, sub aspectul bunurilor comune pe care aceștia le-au dobândit în timpul căsătoriei.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 15 din 16 ianuarie 2007, respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul – reclamant D.T. împotriva sentinței comerciale nr. 4888 din 12 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 34346/3/2005, în contradictoriu cu intimații – pârâți D.D.L., D.A.V., D.V., SC A.D.E. SRL București. Instanța de apel a reținut că terții de bună-credință (care nu aveau cunoștință de convenția secretă la data la care s-au născut interesele lor legate de acest contract) pot să renunțe la inopozabilitatea față de ei a actului secret și să beneficieze împotriva părților de actul secret, dar așa cum s-a reținut reclamantul avea cunoștință, susține el, de pretinsa convenție secretă chiar din momentul de la care s-au născut pretinsele sale drepturi din acel contract.

Pe de altă parte, în raporturile dintre părțile contractante, ceea ce își produce efectul este actul secret (nedovedit corespunzător și în cauză) întrucât acesta corespunde voinței lor reale, situație care ar putea fi luată în considerare de către reclamant cu ocazia unui eventual partaj de bunuri în contradictoriu cu fosta soție. Prin cererea de recurs reclamantul D.T. a susținut că instanța în mod incorect a reținut că acesta ar fi avut cunoștință de condițiile în care se „presupune” că ar fi achiziționat bunul imobil. Recurentul a precizat că a avut cunoștință de modul cum a fost achiziționat bunul imobil, respectiv plata acestuia din banii familiei și că nu a fost arătat că a avut înțelegere cu societatea pârâtă din care să rezulte că D.V.

va deveni singurul proprietar al spațiului comercial și că în felul acesta ar fi renunțat la dreptul său prevăzut de lege. Pârâta D.V. a încheiat un act secret cu fiica sa, asociat unic al SC A.D.E. SRL, în ideea de a cumpăra spațiul comercial pentru sine și de a-l scoate din masa partajabilă, ca situație de fapt inițială. D.V. a urmărit să devină singurul proprietar al spațiului comercial, excluzând de la beneficiul acestuia atât pe fostul soț, D.T. cât și a copiilor, D.D.L., fost asociat unic și administrator al SC A.D.E. SRL și D.A., precum și de a-l exclude de la succesiune pe D.C., fiul din altă căsătorie al reclamantului. Temeiul de drept indicat de recurent îl constituie art. 304 pct. 7 și pct. 10 C. proc.

civ. Intimații nu au depus întâmpinare în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ. și nu au depus înscrisuri în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ. Recursul nu este fondat. Înalta Curte, analizând decizia recurată în raport de motivele invocate, de înscrisurile dosarului și de dispozițiile incidente, constată că situația expusă nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Instanța constată neîntemeiată această critică, întrucât decizia cuprinde motivele pe care se sprijină și nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Referitor la motivul de recurs invocat, art. 304 pct. 10 C. proc. civ., acesta a fost abrogat prin art. 1 pct. 111 1 din O.U.G. nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. 1 pct. 49 din Legea nr. 219/2005. În cazul simulației prin interpunere de persoană invocată de către recurent este necesar a se dovedi că există două contracte, unul public, și altul secret și în plus că a existat și intenția ambelor părți din convenția aparentă care în mod conștient au urmărit ca efectele acesteia să se producă față de o terță persoană căreia să i se asigure anonimatul tocmai prin simularea persoanei. Situația de fapt a fost corect stabilită, instanța aplicând corect normele legale incidente, respectiv cele referitoare la dispozițiile articolului 1175 C. civ., potrivit cărora „actul secret care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali, un asemenea act nu poate avea nici un efect contra altor persoane”.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de reclamantul D.T. împotriva deciziei nr. 15 din 16 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamatul D.T. împotriva deciziei nr. 15 din 16 ianuarie 2007a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2008.