ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3250/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 8630 din 25 iunie

2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția lipsei

calității procesuale active cu privire la capetele 1 și 2 ale cererii formulate

de reclamantul

D.T.

,

referitoare la 1) obligarea pârâților

SC L.A.D.E. SRL, D.V., D.A.V. și D.D.L. la

restituirea în natură a 88 mp din spațiul comercial, adus de reclamant ca aport

în natură la SC L.A.D.E. SRL, situat în București, B-dul Magheru, în suprafață

utilă totală de 176 mp sau, în cazul în care nu poate fi restituit în natură,

obligarea acestora la plata sumei de 35.000 dolari SUA - respectiv 88.550 lei

și 2) restituirea sumei de 432.300 dolari SUA, respectiv 1.093.719 lei

reprezentând îmbogățirea pârâților fără justă cauză, prin închirierea spațiului

comercial situat în București, B-dul Magheru, sector 1, de la data cumpărării -

martie 2000 și până la data introducerii acțiunii - 1 martie 2007 și, în

consecință, au fost respinse aceste capete de cerere ca fiind introduse de o

persoană fără calitate procesuală activă.

Totodată, cu privire la capătul 3 de

cerere, având ca obiect cedarea unui număr de 9 părți sociale aparținând SC

L.A.D.E. SRL, în valoare de 90 lei fiecare, instanța a admis excepția

inadmisibilității acestui capăt de cerere și, în consecință, l-a respins ca

inadmisibil.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut în esență că reclamantul nu are calitate

procesuală activă de a solicita restituirea a 1/2 din spațiul comercial adus ca

aport în natură la constituirea pârâtei SC L.A.D.E. SRL sau echivalentul

acestuia, deoarece acesta nu a făcut dovada calității sale de proprietar al

acestui spațiu. Mai mult, a reținut tribunalul, față de împrejurarea că prin

sentința civilă nr. 4888 din 12 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI a comercială, definitivă prin decizia comercială din 16 ianuarie 2007 a

fost respinsă cererea reclamantului, prin care acesta solicita să se constate

că actul de vânzare-cumpărare autentificat al B.N.P. - A.S. este simulat,

respectiv că nu societatea comercială este proprietarul acestui spațiu, ci

soții T., rezultă că singurul act juridic producător de efecte juridice este

contractul de vânzare-cumpărare; întrucât, în acesta se menționează că unicul

proprietar al acestui spațiu este SC L.A.D.E. SRL, iar la această societate

comercială reclamantul nu este asociat, rezultă că în lipsa calității sale de

coproprietar, nu are legitimarea de a formula aceste capete de cerere și, în

consecință, reclamantul nu are calitatea de a solicita nici beneficiile realizate

de pârâta societate comercială prin valorificarea spațiului comercial.

Cu privire la capătul de cerere

privind acordarea unui număr de 9 părți sociale, tribunalul a reținut că acesta

este inadmisibil, deoarece o persoană fizică poate deveni asociatul unei

societăți comerciale doar în condițiile Legii nr. 31/1990, iar nu prin hotărâre

judecătorească.

Prin decizia

comercială nr. 37 din 4 februarie 2008, Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul D.T.

împotriva sentinței

mai sus menționate.

În motivarea acestei

soluții, instanța de apel a reținut în esență că în mod corect tribunalul a

apreciat că reclamantul nu are legitimare procesuală activă de a solicita

restituirea a o parte din spațiul comercial, în condițiile în care acesta nu

are nicio calitate de asociat la societatea comercială proprietară a spațiului

și nici nu a dovedit calitatea sa de coproprietar asupra acestui spațiu.

În ce privește

excepția inadmisibilității capătul de cerere privind atribuirea de părți

sociale, instanța de apel a reținut că și acesta a fost soluționat corect de

prima instanță, deoarece nu este îngăduit ca printr-o hotărâre judecătorească

să se înfrângă voința asociaților de a constitui o societate comercială.

Împotriva deciziei

curții de apel a declarat recurs reclamantul

D.T.

, criticând soluția pronunțată de

instanța de apel sub aspectul calificării greșite a calității sale procesuale

active în raport de dispozițiile art. 484 C. civ., atât timp cât obiectul

acțiunii, așa cum a fost formulată și încadrată în drept, îl constituie

„restituirea îmbogățirii fără justă cauză”, împrejurare în care se impunea ca

instanța, având în vedere rolul său activ să ia în considerare și incidența

altor prevederi legale (art. 493, art. 997, art. 1618 etc. C. civ.) care

instituie o obligație de restituire.

În consecință,

solicită admiterea recursului, să se constate că are calitate procesuală activă

pentru acțiunea pe care a formulat-o și, întrucât, cauza a fost soluționată pe

cale de excepție, să fie casate ambele hotărâri și să fie trimisă cauza spre

rejudecare primei instanțe.

Recursul nu este

fondat.

Din examinarea

actelor dosarului se constată următoarele:

Susținerile

recurentului-reclamant în legătură cu temeiul de drept invocat în fundamentarea

acțiunii, reținut eronat de instanța de apel și cu lipsa de rol activ al

instanței nu sunt întemeiate.

Instanța de apel a

avut în vedere că reclamantul și-a motivat în drept cererea pe dispozițiile art.

484 C. civ., considerând că aceste dispoziții legale ar reglementa îmbogățirea

fără justă cauză, - principiu care este de fapt reglementat în dispozițiile art.

992 și urm. C. civ.

A avut în vedere și

că din perspectiva principiului invocat, reclamantul a susținut dreptul de a

avea anumite pretenții, drept pe care îl are orice persoană ce pretinde că a

suferit o sărăcire a patrimoniului pe seama îmbogățirii patrimoniului

adversarului, justificându-se într-o astfel de ipoteză legitimarea activă.

Instanța a cărei hotărâre

este criticată prin prezentul recurs, în îndeplinirea rolului său activ, dar și

cu respectarea principiului disponibilității a constatat însă că din motivarea

în fapt a cererii, rezultă că reclamantul își întemeiază cererea pe modul în

care a fost achitat spațiul comercial și pretinde restituirea în natură a 88

mp. din acest spațiu sau echivalentul acestuia, precum și restituirea unei sume

de bani ce consideră că i se cuvine din închirierea spațiului comercial, în

temeiul comunității de bunuri din timpul căsătoriei cu pârâta

D.V. și al relațiilor

patrimoniale dintre părinți și copii, respectiv ceilalți doi pârâți, D.D.L. și

D.A.V., care sunt copii reclamantului și asociați ai societății comerciale

pârâte SC L.A.D.E. SRL.

Din actele dosarului

rezultă fără dubiu că reclamantul nu a făcut dovada calității sale de

coproprietar al spațiului, conform contractului de vânzare-cumpărare

autentificat la B.N.P. - A.S., singurul act producător de efecte juridice,

rezultând că unicul proprietar al spațiului este pârâta SC L.A.D.E. SRL.

În această

împrejurare, ambele instanțe au apreciat corect că reclamantul nu justifică

legitimarea procesuală activă pentru a solicita restituirea în natură a unei

părți din imobil și nici contravaloarea acesteia, precum nici beneficiile realizate

de pârâta SC L.A.D.E. SRL decurgând din închirierea spațiului comercial și,

drept urmare, judicios au admis excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantului pentru capetele 1 și 2 ale cererii.

Tot astfel, în

condițiile în care, contrar susținerilor reclamantului, din situația juridică a

pârâtei nu rezultă că acesta a avut calitatea de asociat la societatea

comercială proprietară a spațiului, instanțele au apreciat de asemenea corect

asupra admisibilității capătului 3 de cerere, privind acordarea unui număr de 9

părți sociale aparținând SC L.A.D.E. SRL, respingându-l ca inadmisibil.

În consecință,

reținându-se că reclamantul D.T.

nu a formulat niciun motiv de recurs

întemeiat, care în condițiile limitativ și expres prevăzute de dispozițiile art.

304 C. proc. civ. să conducă la desființarea deciziei curții de apel, aceasta

va fi menținută ca legală și se va respinge recursul declarat în cauză, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul D.T. împotriva deciziei comerciale nr. 37 din 4

februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 noiembrie 2008.