ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.11.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3490/2008

HOTĂRÂRE
20.11.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3490/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 28 iunie 2005

reclamanții P.Ș.O., P.G.I., E.H.M.C. au chemat în judecată pe pârâta SC M.D.R.

SRL și T.G.B., în calitate de intervenientă forțată solicitând ca în baza

hotărârii ce se va pronunța să se constate rezilierea contractului de asociere

în participațiune din 25 septembrie 1995 încheiat între reclamanți și

intervenientă pe de o parte și SC M.D.R. SRL, pe de altă parte, cu privire la

imobilul situat în București, sector 2, în temeiul art. 8.1 din contractul mai

sus menționat, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea cererii,

reclamanții au arătat că la data de 25 septembrie 1995 între Consiliul General

al municipiului București și SC M.D.R. SRL s-a încheiat un contract de asociere

în participațiune, în vederea realizării și exploatării în comun a unor unități

pentru servirea din mașină. În urma dispoziției Primarului General nr. 2648 din

16 decembrie 2004 reclamanților și intervenientei forțate le-a fost restituit

imobilul teren în litigiu, în baza acestei dispoziții devenind proprietari ai

suprafeței de 1285 mp teren, fiind introduși prin subrogație în temeiul art. 14

alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în contractul de asociere în participațiune din

25 septembrie 1995 încheiat între acesta și societatea SC M.D.R. SRL cu privire

la activitatea comercială desfășurată pe terenul reclamanților.

Potrivit art. 4.6 din

contractul de asociere în participațiune, pentru folosirea terenului adus ca

aport în asociere, SC M.D.R. SRL trebuia să achite lunar o cotă din venit

proprietarilor terenului, dar nu mai puțin de 2000 dolari S.U.A.

Reclamanții au arătat că

erau îndreptățiți să primească suma datorată lunar în data de 25 a lunii

următoare, astfel că pârâta trebuia să achite prima plată la data de 25

ianuarie 2005 pentru perioada 16 - 31 decembrie 2004.

Având în vedere clauzele

contractului la data de 23 decembrie 2004 a notificat prin fax pârâta, arătând

că sunt noii asociați în contract, solicitând sumele cuvenite.

Pârâta a depus întâmpinare

prin care a ridicat excepția lipsei calității procesuale active și pe fond a

solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că în considerarea

dispozițiilor art. 8.1 din contractul de asociere și art. 11.3 a consemnat

sumele datorate către reclamanți potrivit art. 1114 C. civ., a încheiat un act

adițional cu intervenienta T.G.B. aceasta ridicând sumele achitate potrivit

contractului.

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin sentința nr. 10393 din 20 noiembrie 2006 a respins

excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată și pe fond a

respins și acțiunea.

Pentru a se pronunța astfel

instanța de fond a reținut că prin dispoziția Primarului General nr. 3648 din

16 decembrie 2004 a restituit reclamanților și intervenientei terenul situat în

București, sector 2 în suprafață de 1.285 mp.

Față de excepția lipsei

calității procesuale active s-a considerat că nu se justifică ridicarea

acestuia având în vedere dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

în vigoare la acea dată și în condițiile în care societatea pârâtă nu neagă

subrogarea reclamanților în drepturile municipalității în contractul de

asociere.

Pe fondul cauzei s-a reținut

că potrivit art. 8.1 din contractul de asociere dacă pârâta nu achita suma

stabilită prin contract mai mult de 90 de zile proprietarul avea dreptul de a

rezilia contractul cu notificarea scrisă a intenției sale și cu obligația

societății pârâte-asociate – de a părăsi spațiul în termen de 90 de zile.

În cazul în care se plăteau

toate sumele datorate și penalitățile aferente în 7 zile de la primirea

notificării și se achita suma minimă datorată pe următoarele 2 luni în avans,

înștiințarea de încetare a asocierii rămânea fără obiect.

S-a mai reținut că față de

dispozițiile art. 256 C. com., art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 și art. 11.3

din contractul din 1995, coroborat cu art. 2 și art. 3 din Dispoziția

Primarului, restituirea imobilului și subrogarea beneficiarilor în drepturile C.G.M.B.

trebuiau însoțite de îndeplinirea unor formalități care ar fi dus la

respectarea și clarificarea relațiilor contractuale.

De asemenea s-a considerat

că nu se poate reține culpa societății pârâte față de nerespectarea

dispozițiilor art. 11.3 din contract și în condițiile în care societatea pârâtă

a consemnat sumele datorate către reclamanți potrivit art. 1114 C. civ. a

încheiat un act adițional cu intervenienta T.G.B., aceasta ridicând sumele

achitate de către pârâtă.

Împotriva acestei sentințe a

promovat apel reclamantul care arată că s-a transferat dreptul de proprietate

asupra imobilului și subrogarea în drepturile contractuale care intervin între

beneficiarul dispoziției și municipalitate, au loc la momentul emiterii

dispoziției de restituire față de prevederile art. 14.2 din Legea nr. 10/2001,

constituirea drepturilor reale având loc în momentul încheierii actului juridic

și nu în momentul îndeplinirii formalităților de publicitate imobiliară.

S-a mai arătat că plățile

parțiale au fost plătite cu întârziere și cu rea credință constituind o

nerespectare culpabilă a obligațiilor contractuale care îi reveneau sancțiunea

fiind rezilierea contractului, sumele fiind consemnate după primirea convocării

la conciliere în momentul în care contractul era reziliat.

Potrivit prevederilor

contractuale neefectuarea plăților în cele două termene de 90 de zile și 7

zile, prevăzute de art. 8 alin. (1) și (2) și dă dreptul asociatului proprietar

de a rezilia prin notificare scrisă contractul în condițiile în care și-a

îndeplinit obligațiile legale neîmpiedicând folosința legală a contractului.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia nr. 509 din 30 octombrie 2007 a admis apelul a

anulat sentința comercială și pe fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.

În fundamentarea soluției,

instanța de control judiciar a reținut că în raport de lipsa încheierilor de

amânare a pronunțării de la termenele din 30 noiembrie 2006, 6 noiembrie 2006,

13 noiembrie 2006, la care a fost amânată succesiv hotărârea pronunțată în

raport de dispozițiile art. 147 C. proc. civ. este nulă făcându-se aplicațiunea

dispozițiile art. 297 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.

Pe fondul cauzei instanța de

apel a reținut că art. 25.6 din Normele metodologice de aplicare unitară a

Legii nr. 10/2001 dispune că dispoziția de aprobare a restituirii în natură

este un act administrativ de putere care atestă restituirea proprietății și

care, odată îndeplinite formalitățile de publicitate imobiliară, se

consolidează ca titlu de proprietate supus regulilor prevăzute de dreptul comun

(devine act de proprietate în sensul Codului civil).

În raport de aceste

dispoziții s-a considerat că reclamanții nu au îndeplinit formalitățile de

publicitate imobiliară, și prin urmare, dispoziția de restituire în natură nu

s-a consolidat ca titlu de proprietate.

Cu privire la cererea de

reziliere, pe care instanța de apel în mod repetat a considerat-o rezoluțiune,

s-a reținut că în speță părțile nu au convenit asupra unor cauze exprese

privind rezoluțiunea contractului pentru neexecutare, condiții în care instanța

poate aprecia acestei necesități.

Reținând că debitoarea și-a

îndeplinit obligația de plată prin consemnarea sumei pretinse la C.E.C.,

conform prevederilor art. 1114 și art. 1115 C. civ., rezoluțiunea poate fi

evitată.

Cu petiția înregistrată la

data de 31 decembrie 2007 reclamantul P.Ș.O. a declarat recurs împotriva

soluției instanței de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind

invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Se susține că în mod eronat

instanța de apel a reținut că în contractul de asociere nu există o clauză care

să conțină un pact comisoriu de gradul II.

În realitate art. 8.1

prevede că, dacă asociatul nu plătește suma datorată la data stabilită și

continuă această amânare pentru o perioadă mai mare de 90 zile, atunci

proprietarul are dreptul de a rezilia prezentul contract cu notificarea scrisă

a intenției sale cu obligația asociatului de a elibera amplasamentul în

următoarele 90 de zile.

- dacă însă asociatul

plătește toate sumele datorate și penalitățile aferente într-o perioadă de 7

zile de la primirea notificării de încetare și achită suma minimă datorată pe

următoarele 2 luni în avans atunci înștiințarea de încetare a asocierii rămâne

fără obiect.

De asemenea se arată că s-a

făcut o interpretare eronată a dispozițiilor art. 1114 și art. 1115 C. civ.,

având în vedere că nu s-a făcut nicio somație prin intermediul vreunui executor

judecătoresc și că recipisele nu au fost depuse la niciun executor

judecătoresc.

În condițiile existenței

clauzei contractuale prevăzute de art. 8.1 din contract, instanța de apel avea

obligația să analizeze existența sau inexistența faptului generator al

rezilierii având în vedere că subrogarea în drepturile municipalității a avut

loc în momentul emiterii dispozițiilor de restituire.

Intimata SC M.D.R. SRL prin

întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului motivat de faptul că

reclamanții nu au îndeplinit formalitățile de publicitate imobiliară și prin

urmare potrivit art. 25 pct. 6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.

10/2001 dispoziția de aprobare a restituirii în natură nu s-a consolidat ca

titlu de proprietate.

De asemenea intimata a

arătat că art. 8 din contract nu reprezintă o clauză expresă privind

rezoluțiunea contractului pentru neexecutare, instanța de judecată fiind în

măsură a aprecia asupra necesității rezoluțiunii contractului în raport de

dispozițiile art. 1020 și art. 1021 C. civ.

Intimata T.G.B. a solicitat

respingerea recursului motivând că recurentul încearcă prin mijloace ilegale să

îndepărteze pe ceilalți proprietari de la dreptul ce li se cuvine șicanând

continuu părțile implicate, depunând înscrisuri în susținere.

Reclamanții - intimați P.G.I.

și E.H.M.C. au solicitat admiterea recursului și pe fond să se dispună

rezilierea contractului de asociere în participațiune.

Recursul este fondat.

Potrivit Dispoziției

Primarului General nr. 3648 din 16 decembrie 2004 reclamanților le-a fost

restituit imobilul teren situat în sector 2.

În baza acestei dispoziții

reclamanții au devenit proprietari ai suprafeței de 1285 mp teren aferent fiind

introduși prin subrogație, în temeiul art. 14 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

în contractul d asociere în participațiune din 25 septembrie 1995.

Potrivit normei legale

arătate, dacă imobilul restituit face obiectul unui contract de asociere în

participațiune, noul proprietar se va subroga în drepturile persoanei

deținătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste

contracte au fost încheiate potrivit legii.

Din economia textului

precitat nu rezultă că prin neîndeplinirea formelor de publicitate dispoziția

de restituire nu s-a consolidat ca titlu de proprietate aceste aspecte putând

fi avute în vedere la examinarea calității procesuale active, soluționat de

instanța de fond și care nu a făcut obiectul apelului.

De altfel față de dispozițiile

art. 14 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pârâta – intimată nu neagă subrogarea

reclamanților în drepturile municipalității, cu atât mai mult cu cât a plătit

lui T.G.B. sumele datorate fără existența formalităților de publicitate

imobiliară.

De altfel, obiectul acțiunii

l-a constituit rezilierea contractului de asociere în participațiune la care

recurentul a devenit parte prin subrogarea în condițiile art. 14 din Legea nr. 10/2001,

aprecierile făcute de instanța de apel privind formalitățile de publicitate

imobiliară fiind făcute în afara căii de atac, calitatea procesuală activă

intrând în puterea lucrului judecat.

Potrivit contractului de

asociere în participațiune, neefectuarea plăților în cele două termene de 90 de

zile și respectiv 7 zile prevăzute de alin. (1) și (2) din art. 8.1 dă dreptul

asociatului proprietar de a rezilia prin notificare scrisă contractul.

În speță, condițiile

stipulate au fost întrutotul îndeplinite în sensul că în urma întârzierii

plății cu mai mult de 90 de zile în perioada 25 ianuarie 2005 - 25 aprilie

2005, reclamanții și-au manifestat expres în forma cerută de contract, intenția

de reziliere în timp ce intimata nu a înțeles să uzeze de prevederile alin. (2)

al art. 8.1 astfel că după expirarea termenului de 7 zile, decizia de reziliere

a contractului și-a produs efecte irevocabile.

În aceste condiții nu poate

fi reținută lipsa clauzei privind pactul comisoriu, din moment ce părțile au

prevăzut că, în caz de neexecutare de către o parte a obligațiilor asumate,

cealaltă parte în drept să considere contractul ca desființat (pact comisoriu

de gradul II) intimata fiind notificată în acest sens.

Nu poate fi reținută nici

interpretarea dată de instanța de apel în sensul că debitoarea și-a îndeplinit

obligația de plată în condițiile prevăzute de art. 1114 și art. 1115 C. civ.

Din actele dosarului rezultă

că plata a fost făcută de debitoarea S SC M.D.R. SRL cu mult după expirarea

termenelor prevăzute de contract, recipisele se află în continuare în posesia

debitoarei, cu o singură excepție.

Or, dispozițiile pct. 7 al art.

1115 C. civ. prevăd expres ca ofertele să fie făcute prin executor

judecătoresc.

În condițiile existenței

clauzei contractuale prevăzută de art. 8.1 din contract, instanța de apel

trebuia să analizeze existența sau inexistența faptului generator al

rezilierii, neputându-se reține că reclamanții și-au încălcat obligația

fundamentală a contractului și anume folosința terenului.

Nu se poate reține că

intimata și-a îndeplinit obligațiile cu totală bună credință din moment ce a

întârziat plata, clauza contractului fiind imperativă, instanța făcând o

aplicare greșită a dispozițiilor art. 1020 și art. 1021 C. civ.

Față de cele arătate văzând

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

Admite recursul declarat de

reclamantul P.Ș.O., împotriva deciziei nr. 509 din 30 octombrie 2007,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, modifică în

parte decizia atacată, în sensul că admite acțiunea și dispune rezilierea contractului

de asociere în participațiune din 25 septembrie 2005.

Menține celelalte dispoziții

ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 noiembrie 2008.

Sursă