ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2042/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 21 iunie 2006, reclamantul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.A.P.D.R. și O.J.C.A.M., obligarea acestora la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale de care a fost lipsit de la data eliberării din funcție și până la data reintegrării efective pe funcția de director executiv în cadrul O.J.C.A.M., constând în salariu tarifar de încadrare, spor de vechime, indemnizație de conducere și salariu de merit, urmând ca la aceste sume să se aplice indicele de inflație până la plata efectivă. Reclamantul a solicitat și daune morale în sumă de 20.000 euro și cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii s-a invocat existența unor hotărâri judecătorești prin care s-a anulat ordinul emis de M.A.P.D.R. prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția de director executiv în cadrul O.J.C.A.M. În ceea ce privește daunele morale, reclamantul a invocat dificultatea găsirii unui loc de muncă la vârsta de 58 de ani, faptul că are un copil student în întreținere și vătămarea sănătății prin prejudiciul moral adus de emiterea ordinului anulat. Prin sentința civilă nr. 125/2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, acțiunea a fost admisă în parte, M.A.P.D.R. a fost obligat să plătească reclamantului drepturile salariale indexate, majorate, plus 2000 Euro daune morale și 39 lei, cheltuieli de judecată.

Instanța a reținut că prin sentința nr. 226/2005 a Curții de Apel Târgu Mureș a fost anulat Ordinul nr. 490 din 23 mai 2005 emis de M.A.P.D.R., s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția de director executiv al O.J.C.A.M. și M.A.P.D.R. a fost obligat la cheltuieli de judecată, sentința fiind irevocabilă conform Deciziei nr. 2261/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; că acțiunea privind despăgubirile a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 19 alin. (2) din Legea nr. 554/2004; că pârâtul nu a contestat calculul drepturilor salariale prezentat de reclamant; că reclamantul a suferit disconfort psihic și moral, pentru care Instanța a apreciat prejudiciul moral la cuantumul de 2000 euro.

Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri în termen reclamantul și pârâtul M.A.P.D.R. În motivarea recursului reclamantului, s-a arătat că acesta a depus acte medicale din care rezultă că a suferit o depresie majoră, o traumă greu de suportat la vârsta de 58 de ani și un profund prejudiciu moral, care-l îndreptățește să fie despăgubit cu suma solicitată de 20.000 euro. În motivarea recursului M.A.P.D.R.

s-a arătat, în esență, că reclamantul nu a dovedit vătămarea dreptului subiectiv prin actul administrativ atacat în justiție; că nu rezultă data la care reclamantul a luat cunoștință de prejudiciu, astfel că solicitarea separată a despăgubirilor este nefondată; că nu a fost efectuat un calcul al prejudiciului de către o persoană abilitată în acest sens; că reclamantul a avut reprezentarea suferințelor psihice de la introducerea acțiunii în anulare a ordinului; că nu s-au administrat probe pentru suferințele psihice; că măsura eliberării din funcția de director executiv s-a luat în baza art. 84 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 188/1999, astfel că reclamantul nu poate proba afectarea prestigiului, onoarei și reputației; că nu a fost destituit din funcție ca o măsură disciplinară; că daunele morale au fost acordate în cuantum mult prea mare.

Verificând cauza în funcție de motivarea recursurilor și având în vedere dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Curtea reține următoarele: Acțiunea în despăgubiri formulată de reclamant, întemeiată pe dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a fost depusă în termenul de un an prevăzut de alin. (2) al aceluiași text legal. În cadrul primului proces privind anularea ordinului de eliberare din funcție, proces pornit la data de 22 iunie 2005, recurentul a renunțat la judecata capătului de cerere privind despăgubirile. Acțiunea de față a formulat-o la data de 21 iunie 2006, astfel încât nici nu prezintă relevanță data la care a luat cunoștință sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.

Având în vedere că prin sentința civilă nr. 226/2005 a Curții de Apel Târgu Mureș a fost anulat ordinul de eliberare din funcție a reclamantului, datorită nelegalității actului administrativ, vătămarea dreptului subiectiv al reclamantului prin emiterea Ordinului nr. 490/2005 al M.A.P.D.R. a fost analizată în cadrul acelui proces și a fost avută în vedere la pronunțarea sentinței civile menționate. În prezentul proces, privind prejudiciul creat reclamantului prin actul nelegal emis de pârât izvorul de drept îl constituie dispozițiile art. 998 și art. 999 C. civ. cu referire la dispozițiile art. 18 și art. 19 din Legea nr. 554/2004. Faptul ilicit constă în emiterea de către pârât a ordinului de eliberare din funcție a reclamantului, ordin desființat irevocabil de Instanță și care a determinat cauzarea unui prejudiciu reclamantului.

Prejudiciul material constă în drepturile salariale de care a fost privat și care au fost corect acordate de către Instanța de Fond, pârâtul necontestând modul de calcul prezentat de reclamant, mod de calcul care a avut la bază adeverința eliberată de O.J.C.A.M. și indicele de inflație eliberat de D.S.M. Prejudiciul moral suferit de reclamant rezultă fără dubiu din actele medicale prezentate de acesta, din care se reține că în perioada 14 noiembrie 2005 – mai 2006 s-a aflat sub tratament medical de specialitate, fiind diagnosticat cu o depresie majoră. Nu are nici o relevanță împrejurarea că reclamantul nu a avut concediu de boală, deoarece afecțiunile psihice nu se tratează numai în perioade de concediu medical.

În afara traumei psihice suferite datorită ordinului emis de pârât, când reclamantul, la vârsta de 58 de ani, avea un copil student în întreținere și până atunci fusese apreciat în mod deosebit la locul de muncă, se adaugă și faptul că imaginea sa, ca profesionist, prestigiul de care s-a bucurat, au fost grav afectate. De asemenea, reclamantul a suferit și ca urmare a împrejurării că a încercat o conciliere cu pârâtul, fără rezultat, pentru obținerea unei funcții de execuție, a muncit în locuri inferior salarizate și pe durate determinate, situații care i-au accentuat stresul și disconfortul psihic. Aspectele relevate de către pârâtul - recurent nu sunt determinante cauzei, întrucât nu are importanță textul legal menționat în ordinul anulat și nici faptul că a fost o eliberare din funcție și nu o destituire, întrucât încetarea raporturilor de serviciu a avut impact negativ asupra sănătății, onoarei, prestigiului și reputației reclamantului.

Față de cele mai sus reținute, suma de 2000 euro acordată cu titlul de daune morale de către Instanța de Fond este modică, iar Curtea apreciază că reclamantul poate fi despăgubit moral cu suma solicitată de 20.000 euro în echivalent în lei, la data efectuării plății. Pentru considerentele expuse, recursul reclamantului va fi admis, sentința se va modifica în sensul arătat mai sus, iar recursul pârâtului M.A.P.D.R. va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul C.I. împotriva sentinței civile nr. 125 din 12 octombrie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că obligă pârâtul M.A.P.D.R. să plătească reclamantului echivalentul în lei al sumei de 20.000 euro cu titlu de daune morale la cursul valutar oficial din ziua plății. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M.A.P.D. rurale împotriva aceleiași sentințe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2007.