ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2042/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 21 iunie 2006,

reclamantul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.A.P.D.R. și

O.J.C.A.M., obligarea acestora la plata unei despăgubiri egale cu drepturile

salariale de care a fost lipsit de la data eliberării din funcție și până la

data reintegrării efective pe funcția de director executiv în cadrul

O.J.C.A.M., constând în salariu tarifar de încadrare, spor de vechime,

indemnizație de conducere și salariu de merit, urmând ca la aceste sume să se

aplice indicele de inflație până la plata efectivă. Reclamantul a solicitat și

daune morale în sumă de 20.000 euro și cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii s-a

invocat existența unor hotărâri judecătorești prin care s-a anulat ordinul emis

de M.A.P.D.R. prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția de director

executiv în cadrul O.J.C.A.M.

În ceea ce privește daunele

morale, reclamantul a invocat dificultatea găsirii unui loc de muncă la vârsta

de 58 de ani, faptul că are un copil student în întreținere și vătămarea

sănătății prin prejudiciul moral adus de emiterea ordinului anulat.

Prin sentința civilă nr.

125/2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, acțiunea a fost admisă în parte, M.A.P.D.R. a fost obligat

să plătească reclamantului drepturile salariale indexate, majorate, plus 2000

Euro daune morale și 39 lei, cheltuieli de judecată.

Instanța a reținut că prin sentința

nr. 226/2005 a Curții de Apel Târgu Mureș a fost anulat Ordinul nr. 490 din 23

mai 2005 emis de M.A.P.D.R., s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția

de director executiv al O.J.C.A.M. și M.A.P.D.R. a fost obligat la cheltuieli

de judecată, sentința fiind irevocabilă conform Deciziei nr. 2261/2006 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție; că acțiunea privind despăgubirile a fost

introdusă în termenul prevăzut de art. 19 alin. (2) din Legea nr. 554/2004; că

pârâtul nu a contestat calculul drepturilor salariale prezentat de reclamant;

că reclamantul a suferit disconfort psihic și moral, pentru care Instanța a

apreciat prejudiciul moral la cuantumul de 2000 euro.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recursuri în termen reclamantul și pârâtul M.A.P.D.R.

În motivarea recursului

reclamantului, s-a arătat că acesta a depus acte medicale din care rezultă că a

suferit o depresie majoră, o traumă greu de suportat la vârsta de 58 de ani și

un profund prejudiciu moral, care-l îndreptățește să fie despăgubit cu suma

solicitată de 20.000 euro.

În motivarea recursului M.A.P.D.R.

s-a arătat, în esență, că reclamantul nu a dovedit vătămarea dreptului

subiectiv prin actul administrativ atacat în justiție; că nu rezultă data la

care reclamantul a luat cunoștință de prejudiciu, astfel că solicitarea

separată a despăgubirilor este nefondată; că nu a fost efectuat un calcul al

prejudiciului de către o persoană abilitată în acest sens; că reclamantul a

avut reprezentarea suferințelor psihice de la introducerea acțiunii în anulare

a ordinului; că nu s-au administrat probe pentru suferințele psihice; că măsura

eliberării din funcția de director executiv s-a luat în baza art. 84 alin. (4)

lit. b) din Legea nr. 188/1999, astfel că reclamantul nu poate proba afectarea

prestigiului, onoarei și reputației; că nu a fost destituit din funcție ca o

măsură disciplinară; că daunele morale au fost acordate în cuantum mult prea

mare.

Verificând cauza în funcție

de motivarea recursurilor și având în vedere dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Curtea reține următoarele:

Acțiunea în despăgubiri

formulată de reclamant, întemeiată pe dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, a fost depusă în termenul de un an prevăzut de alin. (2) al

aceluiași text legal.

În cadrul primului proces

privind anularea ordinului de eliberare din funcție, proces pornit la data de

22 iunie 2005, recurentul a renunțat la judecata capătului de cerere privind

despăgubirile. Acțiunea de față a formulat-o la data de 21 iunie 2006, astfel

încât nici nu prezintă relevanță data la care a luat cunoștință sau trebuia să

cunoască întinderea pagubei.

Având în vedere că prin

sentința civilă nr. 226/2005 a Curții de Apel Târgu Mureș a fost anulat ordinul

de eliberare din funcție a reclamantului, datorită nelegalității actului

administrativ, vătămarea dreptului subiectiv al reclamantului prin emiterea Ordinului

nr. 490/2005 al M.A.P.D.R. a fost analizată în cadrul acelui proces și a fost

avută în vedere la pronunțarea sentinței civile menționate.

În prezentul proces, privind

prejudiciul creat reclamantului prin actul nelegal emis de pârât izvorul de

drept îl constituie dispozițiile art. 998 și art. 999 C. civ. cu referire la dispozițiile art. 18 și art. 19 din Legea nr. 554/2004.

Faptul ilicit constă în

emiterea de către pârât a ordinului de eliberare din funcție a reclamantului,

ordin desființat irevocabil de Instanță și care a determinat cauzarea unui

prejudiciu reclamantului.

Prejudiciul material constă

în drepturile salariale de care a fost privat și care au fost corect acordate

de către Instanța de Fond, pârâtul necontestând modul de calcul prezentat de

reclamant, mod de calcul care a avut la bază adeverința eliberată de O.J.C.A.M.

și indicele de inflație eliberat de D.S.M.

Prejudiciul moral suferit de

reclamant rezultă fără dubiu din actele medicale prezentate de acesta, din care

se reține că în perioada 14 noiembrie 2005 – mai 2006 s-a aflat sub tratament

medical de specialitate, fiind diagnosticat cu o depresie majoră. Nu are nici o

relevanță împrejurarea că reclamantul nu a avut concediu de boală, deoarece

afecțiunile psihice nu se tratează numai în perioade de concediu medical.

În afara traumei psihice

suferite datorită ordinului emis de pârât, când reclamantul, la vârsta de 58 de

ani, avea un copil student în întreținere și până atunci fusese apreciat în mod

deosebit la locul de muncă, se adaugă și faptul că imaginea sa, ca

profesionist, prestigiul de care s-a bucurat, au fost grav afectate. De

asemenea, reclamantul a suferit și ca urmare a împrejurării că a încercat o

conciliere cu pârâtul, fără rezultat, pentru obținerea unei funcții de

execuție, a muncit în locuri inferior salarizate și pe durate determinate,

situații care i-au accentuat stresul și disconfortul psihic.

Aspectele relevate de către

pârâtul - recurent nu sunt determinante cauzei, întrucât nu are importanță

textul legal menționat în ordinul anulat și nici faptul că a fost o eliberare

din funcție și nu o destituire, întrucât încetarea raporturilor de serviciu a

avut impact negativ asupra sănătății, onoarei, prestigiului și reputației

reclamantului.

Față de cele mai sus

reținute, suma de 2000 euro acordată cu titlul de daune morale de către Instanța

de Fond este modică, iar Curtea apreciază că reclamantul poate fi despăgubit

moral cu suma solicitată de 20.000 euro în echivalent în lei, la data

efectuării plății.

Pentru considerentele expuse,

recursul reclamantului va fi admis, sentința se va modifica în sensul arătat

mai sus, iar recursul pârâtului M.A.P.D.R. va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul C.I. împotriva sentinței civile nr. 125 din 12 octombrie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că obligă pârâtul M.A.P.D.R. să plătească reclamantului echivalentul

în lei al sumei de 20.000 euro cu titlu de daune morale la cursul valutar

oficial din ziua plății.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul M.A.P.D. rurale împotriva aceleiași sentințe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 aprilie 2007.