ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 369/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galați sub nr. 307 din 18 martie 2005, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei prin hotărârea nr. 169/ C din 22 februarie 2005 a Tribunalului comercial Argeș, reclamanta A.V.A.S. București a chemat în judecată pe pârâta SC C.C. SA Bascov, care ulterior și-a schimbat denumirea și sediul, devenind SC G.C. SA Galați, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să o oblige la plata sumelor de 732.708.654 lei reprezentând dividende neachitate pentru exercițiul financiar al anului 2001 și 343.075.935 lei penalități de întârziere. Tribunalul Galați, prin sentința comercială nr. 419 din 30 mai 2005, a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta SC G.C.

SA Galați, ca nefondată, și a admis acțiunea reclamantei cu consecința obligării pârâtei la plata sumelor de 737.708.654 lei cu titlu de dividende aferente anului financiar 2001 și de 343.075.935 lei cu titlu de penalități calculate până la data de 11 februarie 2004 și în continuarea până la achitarea prejudiciului. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta are calitate procesuală activă, că față de dispozițiile art. 12 din O.U.G. nr. 23/2004, pentru perioada exercițiului financiar 2001, dividendele înregistrate pe perioada cât a fost acționar A.P.A.P.S. se cuvine cesionarului, respectiv A.V.A.S. În ceea ce privește plata penalităților de întârziere, prima instanță a reținut că acestea sunt datorate de către pârâtă în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (3) și art. 3 alin. (2) din O.U.G.

nr. 64/2001. Împotriva menționatei hotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâta SC G.C. SA Galați, susținând, în esență, că intimata, reclamantă a cesionat acțiunile pe care le deținea, către A.D.S. conform Legii nr. 31/1990 și că odată cu dreptul de proprietate al cedentului s-au transmis către cesionar și drepturile accesorii, în speță, dividendele care se cuvin A.D.S. Apelul a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Galați prin decizia nr. 43 din 15 martie 2006. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen pârâta SC G.C. SA Galați solicitând admiterea recursului și casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Recurenta susține că hotărârea instanței de apel este nemotivată, atât în fapt cât și în drept, încălcându-se astfel dispozițiile art. 304 pct. 7, că a interpretat greșit actul dedus judecății, încălcându-se pct. 8 al art. 304 C. proc.

civ. și că este lipsită de temei legal dându-se cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), sub aspectul excepțiilor invocate în fața instanței de fond, precum și motivelor de apel invocate”. În motivarea, foarte succintă și imprecisă, a recursului său recurenta arată că instanța de apel a reiterat susținerile părților însă nu s-a pronunțat în fapt și în drept asupra respingerii motivelor sale de apel, mai ales că, din cuprinsul probelor administrate a rezultat că, din cuprinsul probelor administrate a rezultat fără putință de tăgadă că la transferul participațiilor statului prin protocolul de predare între A.V.A.S. și A.D.S. nu s-a prevăzut în mod expres că o dată cu acțiunile se transferă și dreptul de creanță reprezentând dividende.

Ori, în conformitate cu dispozițiile legale, în mod corect instanța de apel trebuia să constate lipsa de calitate procesuală activă și să respingă acțiunea. În fața instanței de recurs recurenta a invocat excepția neconstituționalității art. 67 din Legea nr. 31/1990 și art. 89 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, excepție care a fost respinsă de către Curtea Constituțională prin decizia nr. 1113 din 27 noiembrie 2007. Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Instanța de apel a răspuns în mod complet motivelor de apel ale pârâtei, pronunțându-se atât asupra aspectelor de fapt cât și asupra celor de drept, inclusiv în ceea ce privește protocolul de predare dintre A.V.A.S.

și A.D.S. și transferarea dreptului de creanță privind dividendele, așa încât nu este dat motivul prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ. Deși a invocat și pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., ca motiv de recurs, recurenta nu l-a dezvoltat și nu a indicat în ce constă eventuala interpretare greșită a actului juridic dedus judecății sau în ce ar consta eventuala schimbare de către instanță a naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății. În ceea ce privește atât dreptul de creanță cu privire la dividende al A.V.A.S. cât și calitatea procesuală activă a A.V.A.S., instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale, nefiind dat nici motivul prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ., întrucât în mod corect pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a dividendelor aferente exercițiului anului financiar 2001 și a penalităților de întârziere corespunzătoare, având în vedere că reclamanta a avut calitatea de acționar al pârâtei până la 30 mai 2002 și că numai de la această dată A.D.S. a preluat calitatea de acționar. Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC G.C. SA Galați, împotriva deciziei nr. 43 din 15 martie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Galați, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 6 februarie 2008.