ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 369/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Galați sub nr. 307 din 18 martie 2005, ca urmare a declinării

competenței de soluționare a cauzei prin hotărârea nr. 169/ C din 22 februarie

2005 a Tribunalului comercial Argeș, reclamanta A.V.A.S. București a chemat în

judecată pe pârâta SC C.C. SA Bascov, care ulterior și-a schimbat denumirea și

sediul, devenind SC G.C. SA Galați, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o

va pronunța să o oblige la plata sumelor de 732.708.654 lei reprezentând

dividende neachitate pentru exercițiul financiar al anului 2001 și 343.075.935

lei penalități de întârziere.

Tribunalul Galați, prin

sentința comercială nr. 419 din 30 mai 2005, a respins excepția lipsei

calității procesuale active invocată de pârâta SC G.C. SA Galați, ca nefondată,

și a admis acțiunea reclamantei cu consecința obligării pârâtei la plata

sumelor de 737.708.654 lei cu titlu de dividende aferente anului financiar 2001

și de 343.075.935 lei cu titlu de penalități calculate până la data de 11

februarie 2004 și în continuarea până la achitarea prejudiciului.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că reclamanta are calitate procesuală activă, că față

de dispozițiile art. 12 din O.U.G. nr. 23/2004, pentru perioada exercițiului

financiar 2001, dividendele înregistrate pe perioada cât a fost acționar A.P.A.P.S.

se cuvine cesionarului, respectiv A.V.A.S. În ceea ce privește plata

penalităților de întârziere, prima instanță a reținut că acestea sunt datorate

de către pârâtă în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (3) și art. 3 alin. (2)

din O.U.G. nr. 64/2001.

Împotriva menționatei

hotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâta SC G.C. SA Galați, susținând,

în esență, că intimata, reclamantă a cesionat acțiunile pe care le deținea,

către A.D.S. conform Legii nr. 31/1990 și că odată cu dreptul de proprietate al

cedentului s-au transmis către cesionar și drepturile accesorii, în speță,

dividendele care se cuvin A.D.S.

Apelul a fost respins, ca

nefondat, de către Curtea de Apel Galați prin decizia nr. 43 din 15 martie

2006.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs, în termen pârâta SC G.C. SA Galați solicitând admiterea

recursului și casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de fond.

Recurenta susține că

hotărârea instanței de apel este nemotivată, atât în fapt cât și în drept,

încălcându-se astfel dispozițiile art. 304 pct. 7, că a interpretat greșit

actul dedus judecății, încălcându-se pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. și că

este lipsită de temei legal dându-se cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct.

9 C. proc. civ.), sub aspectul excepțiilor invocate în fața instanței de fond,

precum și motivelor de apel invocate”.

În motivarea, foarte

succintă și imprecisă, a recursului său recurenta arată că instanța de apel a

reiterat susținerile părților însă nu s-a pronunțat în fapt și în drept asupra

respingerii motivelor sale de apel, mai ales că, din cuprinsul probelor administrate

a rezultat că, din cuprinsul probelor administrate a rezultat fără putință de

tăgadă că la transferul participațiilor statului prin protocolul de predare

între A.V.A.S. și A.D.S. nu s-a prevăzut în mod expres că o dată cu acțiunile

se transferă și dreptul de creanță reprezentând dividende. Ori, în conformitate

cu dispozițiile legale, în mod corect instanța de apel trebuia să constate

lipsa de calitate procesuală activă și să respingă acțiunea.

În fața instanței de recurs

recurenta a invocat excepția neconstituționalității art. 67 din Legea nr. 31/1990

și art. 89 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, excepție care a fost respinsă de

către Curtea Constituțională prin decizia nr. 1113 din 27 noiembrie 2007.

Examinând recursul prin

prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Instanța de apel a răspuns

în mod complet motivelor de apel ale pârâtei, pronunțându-se atât asupra

aspectelor de fapt cât și asupra celor de drept, inclusiv în ceea ce privește

protocolul de predare dintre A.V.A.S. și A.D.S. și transferarea dreptului de

creanță privind dividendele, așa încât nu este dat motivul prevăzut de pct. 7

al art. 304 C. proc. civ.

Deși a invocat și pct. 8 al art.

304 C. proc. civ., ca motiv de recurs, recurenta nu l-a dezvoltat și nu a indicat

în ce constă eventuala interpretare greșită a actului juridic dedus judecății

sau în ce ar consta eventuala schimbare de către instanță a naturii ori

înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății.

În ceea ce privește atât

dreptul de creanță cu privire la dividende al A.V.A.S. cât și calitatea

procesuală activă a A.V.A.S., instanța de apel a făcut o corectă aplicare a

prevederilor legale, nefiind dat nici motivul prevăzut de pct. 9 al art. 304 C.

proc. civ., întrucât în mod corect pârâta a fost obligată la plata către

reclamantă a dividendelor aferente exercițiului anului financiar 2001 și a

penalităților de întârziere corespunzătoare, având în vedere că reclamanta a

avut calitatea de acționar al pârâtei până la 30 mai 2002 și că numai de la

această dată A.D.S. a preluat calitatea de acționar.

Față de cele de mai sus,

Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC G.C. SA Galați, împotriva deciziei nr. 43 din 15 martie 2006,

pronunțată de Curtea de Apel Galați, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 6 februarie 2008.