ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.11.2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5437/2005

HOTĂRÂRE
15.11.2005
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5437/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea ce a format obiectul

dosarului nr. 5713/2004, reclamanta A.V.A.S. București a acționat în judecată

pe pârâta SC A. SA Iași, pentru ca prin hotărâre judecătorească această pârâtă

să fie obligată la plata sumei de 9.301.132.076 lei, reprezentând dividende pentru

exercițiul financiar al anului 2001, la plata sumei de 5.039.368.298 lei

penalități de întârziere calculate, conform O.G. nr. 64/2001 și să fie obligată

pârâta la plată și în continuare a penalităților de întârziere până la data

plății integrale a sumei datorate cu titlu de dividende.

Pârâta SC A. SA Iași, prin

întâmpinarea înregistrată la dosar a invocat excepția prematurității acțiunii

reclamantei, susținând că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă cerută de art.

720

1

Tribunalul Iași investit cu

judecarea acestei cauze a pronunțat sentința civilă nr. 809/ E din 20 octombrie

2004, prin care a respins excepția prematurității acțiunii reclamantei și pe

fond a admis în parte această acțiune, obligând-o pe pârâtă la plata sumei de

9.301.132.076 lei dividende pentru exercițiul financiar al anului 2001.

Prin aceeași sentință au fost

respinse pretențiile reclamantei pentru suma de 5.039.368.298 lei, solicitate

cu titlu de penalități de întârziere.

Pentru a hotărî astfel instanța de

fond a reținut că:

- în cauză s-a realizat concilierea

prevăzută de legea procedurală;

- pentru exercițiul financiar al

anului 2001 adunarea generală a acționarilor din data de 22 aprilie 2002 a

stabilit că acționarei A.V.A.S. București i se cuvin dividende în sumă de

10.051.132.076 lei, din care la data introducerii acțiunii societatea pârâtă

mai avea de plată suma de încă 9.301.132.076 lei;

- obligarea pârâtei la plata de

penalități de întârziere nu operează în speță întrucât aceste penalități se

acordă numai în prezența unui contract încheiat de părți cu clauze concrete de

sancționare în cazul plății cu întârziere a sumei reprezentând dividendele

cuvenite acționarului.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a fost respins de Curtea de

Apel Iași, secția comercială, prin decizia nr. 32 din 28 februarie 2005,

reținându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre corectă.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

reclamanta A.V.A.S. București a declarat recurs, a solicitat admiterea

acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii recurate, cu consecința

admiterii în totalitate a acțiunii sale în sensul admiterii și a capătului de

cerere din acțiunea introductivă la instanță privind obligarea pârâtei la plata

penalităților de întârziere.

Au fost invocate în drept

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și reclamanta a susținut că

pretențiile sale de penalități sunt întemeiate întrucât urmează regimul juridic

al creanțelor bugetare.

Recursul reclamantei este nefondat.

Critica recurentei că legea civilă

trebuie interpretată în sensul aplicării ei este confirmată în hotărârea

recurată de însăși practica instanței, ilustrat de faptul că instanța de apel a

interpretat legea în sensul aplicării ei atunci când corect a reținut că

obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, raportat la natura

convențională a clauzei penale poate fi realizată decât numai în prezența unui

contract încheiat de părți.

Lipsa unui atare acord de voință al

părților care să sancționeze partea în culpă de neexecutarea obligațiilor

asumate, deci lipsa clauzei penale nu poate fi complinită printr-o reglementare

juridică specială respectiv O.G. nr. 64/2001.

Cum penalitatea solicitată de

reclamantă nu este o creanță bugetară, corect a fost menținută prin hotărârea

recurată soluția pronunțată de instanța de fond de respingere a pretențiilor

reprezentând penalitățile de întârziere în plata dividendelor, în lipsa clauzei

penale, așa încât recursul reclamantei este nefondat și în baza prevederilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 32 din 28

aprilie 2005 a Curții de Apel Iași, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 15 noiembrie 2005.

Sursă