ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1901/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta A.PA.PS.

București, devenită prin O.U.G. nr. 23 din 15 aprilie 2004 A.V.A.S. București,

a chemat-o în judecată pe pârâta SC A.E. SA Iași, pentru ca aceasta din urmă să

fie obligată la plata sumei de 13.518.893.754 lei, din care 8.691.072.111 lei,

reprezentând dividende cuvenite pentru anul 1999 și 2000 și 4.827.821.643 lei,

reprezentând daune interese moratorii.

Tribunalul Iași a declinat

competența de soluționare a acțiunii reclamantei în favoarea Curții de Apel

Iași, motivând că valoarea pretențiilor cumulate depășește suma de

10.000.000.000 lei, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 123/E din 20

ianuarie 2003.

Curtea de Apel Iași, prin

decizia civilă nr. 83 C/A din 26 mai 2003, a admis în parte acțiunea, a

obligat-o pe pârâtă să-i plătească suma de 9.649.366.668, reprezentând

dividende aferente anului 2000 și dobânda legală. A respins capetele de cerere,

privind plata dividendelor în sumă de 2.074.808.000, reprezentând dividende

aferente anului 1999 și 1.794.719.086 lei cu titlul de dobândă legală.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea a reținut că reclamanta are calitatea de acționar, având

dreptul de a încasa dividende proporțional cu cota de participare la capitalul

social vărsat scadente plății, constituind-o data aprobării bilanțului

contabil, astfel că reclamanta este îndreptățită a încasa dividende aferente

anului 2000, în valoare de 6.616.264.111 lei și dobânda în sumă de

3.033.102.557 lei. Au fost respinse pretențiile reclamantei, privind obligarea

pârâtei la plata dividendelor în sumă de 2.074.808.000 lei, aferente anului

1999, precum și dobânzile comerciale, în valoare de 1.794.719.086 lei, deoarece,

din procesul verbal nr. 1 din 27 martie 2000, încheiat în ședința A.G.A.,

rezultă că acestea nu sunt distribuite ci reinvestite.

Împotriva acestei sentințe,

reclamanta a declarat recurs, susținând că poziția exprimată de N.A., care a

reprezentat-o în adunarea generală, nu a fost ratificată de către aceasta,

astfel că A.P.A.P.S. nu și-a exprimat acordul cu privire la reinvestirea

dividendelor, hotărârea fiind dată cu depășirea limitelor mandatului.

Recursul este nefondat.

Din analiza actelor și

lucrărilor dosarului, rezultă că reclamanta este acționară în numele statului

în SC A.E. SA Iași.

În ședința AGA a SC A.E. SA

Iași din 27 martie 2000, în care s-a aprobat bilanțul contabil și modul de

distribuire a profitului pentru anul 1999, consemnat prin procesul verbal nr. 1

din 27 martie 2000, s-a hotărât că dividendele cuvenite acționarilor să rămână

la dispoziția societății, în vederea reîntregirii surselor pentru investiții.

Reprezentantul reclamantei a

fost prezent la adunarea generală, acesta fiind de acord ca dividendele să fie

redistribuite pentru retehnologizare și modernizare, așa încât, corect, au fost

soluționate de către instanța de fond capetele de cerere, privind plata

dividendelor pentru anul 1999.

Susținerea recurentei

reclamante, în sensul că poziția reprezentantului reclamantei nu a fost

ratificată de către aceasta, nu poate fi reținută, întrucât hotărârea adunării

generale nu a fost atacată, conform dispozițiilor legale, astfel încât, până la

proba contrarierii, rămâne valabilă așa cum a fost consemnată în procesul

verbal nr. 1 din 27 martie 2000.

Față de aceste împrejurări,

se constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins.

Pârâta SC A.E. SA Iași a

declarat recurs, împotriva aceleiași sentințe, pe care nu l-a timbrat.

Astfel, din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, rezultă că societății recurente i s-a pus în vedere

prin reprezentant să timbreze recursul cu suma de 27.051.250 lei, taxă

judiciară de timbru și 50.000 lei timbru judiciar, așa cum s-a consemnat prin

încheierea de ședință din 24 februarie 2004, obligație pe care, însă, nu și-a

îndeplinit-o.

Or, este de reținut că, în

conformitate cu dispozițiile înscrise în art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și art. 20

pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 35 pct. 1 și 5 din Normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 146/1997, în cazul în care partea nu achită taxa

judiciară de timbru datorată sau timbrul judiciar, cererea părții se anulează

ca netimbrată.

Constatând că recurenta-pârâtă

nu a timbrat recursul cu suma de 27.051.250 lei taxă judiciară de timbru și

50.000 lei timbru judiciar, urmează ca recursul declarat în cauză să fie anulat

ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.V.A.S., împotriva sentinței nr. 83 C/A din 26 mai 2003 a Curții

de Apel Iași, ca nefondat.

Anulează recursul declarat

de pârâta SC A.E. SA, împotriva aceleiași decizii, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi, 1 iunie 2004.