ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2652/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 984 din 20 septembrie 1999, pronunțată de Tribunalul Iași a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul, F.P.S. cu sediul în București, în contradictoriu cu SC M.F. SA Iași, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 17.481.301 lei cu titlu de dividende și suma de 1.293.878 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. De asemenea, a fost respins capătul de acțiune vizând obligarea pârâtei la plata sumei de 27.405.995 lei, reprezentând daune moratorii. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că Adunarea Generală a societății pârâte, în ședința din 17 aprilie 1999, a aprobat bilanțul contabil pentru exercițiul financiar al anului 1995, în care a fixat dividendul brut, cuvenit acționarului reclamant, în urma operațiunilor legale contabile, rămânând de plată 17.481.301 lei.

Daunele moratorii nu au fost acordate, deoarece reclamanta nu a făcut dovada pierderii suferite ca urmare a neachitării sumei datorate de pârâtă, a legăturii de cauzalitate între prejudiciul pretins suferit și fapta culpabilă a pârâtei-debitoare, constând în întârzierea plății. Curtea de Apel Iași, prin decizia comercială nr. 13 din 21 februarie 2000, a respins apelul declarat de F.P.S. București, împotriva sentinței civile nr. 984 din 20 septembrie 1999 a Tribunalului Iași, pe care a menținut-o, cu motivarea că apelanta a schimbat, nejustificat, o parte din obiectul cererii inițiale, respectiv, partea referitoare la daune moratorii s-a schimbat în dobânzi, conform art. 43 C. com. Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia civilă nr. 1446 din 7 martie 2001 a admis recursul declarat de A.P.A.P.S.

(fost F.P.S.) împotriva deciziei nr. 13 din 21 februarie 2000 a Curții de Apel Iași, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a stabilit că, în speță, a fost aplicată greșit legea de către instanțele judecătorești anterioare, care au apreciat că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor angajării răspunderii delictuale și că numai în apel aceeași parte a precizat temeiul legal al obligației. De altfel, instanța de fond avea obligația punerii în discuția părților a temeiului legal al acestui capăt de cerere. Curtea de Apel Iași, prin decizia comercială nr. 24 din 22 aprilie 2002, rejudecând apelul, a admis apelul formulat de reclamanta A.P.A.P.S.

București (fost F.P.S.) împotriva sentinței civile nr. 948 din 20 septembrie 1999 a Tribunalului Iași, pe care a schimbat-o în tot. În fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A.P.A.P.S. București, în contradictoriu cu pârâta SC M.F. SA Iași, în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 5.334.462 lei dividende pentru anul 1995 și suma de 27.362.821 lei daune, la care se adaugă suma de 2.938.237 lei cheltuieli de judecată. De asemenea, a constatat achitată suma de 12.146.839 lei dividende datorate de pârâta SC M.F. SA Iași. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a apreciat că pârâta a achitat cu întârziere dividendele datorate acționarei, A.P.A.P.S. București, pentru exercițiul financiar 1995, motiv pentru care reclamanta a pretins daune moratorii, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D.

la depozitele constituite la persoanele juridice pe termen de 1 an, în temeiul dispozițiilor art. 43 C. com. Întrucât dividendele constituie beneficiul legal datorat, exigibil la data încheierii bilanțului contabil anual, această datorie produce dobândă de drept, conform art. 43 C. com., potrivit căruia, datoriile comerciale produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile. Împotriva deciziei comerciale nr. 24 din 22 aprilie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Iași a declarat recurs A.P.A.P.S. cu sediul la București, care a criticat, pentru nelegalitate și netemeinicie, hotărârea instanței de apel, sub un singur aspect, cel referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 27.405.995 lei daune și nu, cum, din eroare, s-a admis, suma de 27.362.821 lei, invocând, ca temei de drept, dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu critica adusă în motivul de recurs, constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente: Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, instanța de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, răspunderea care se instituie în situația nerespectării clauzelor contractuale, precum și cadrul procesual legal cu normele de drept aplicabile în materie. Calculele au fost efectuate riguros exact, conform notelor de calcul al daunelor moratorii datorate de pârâtă, atât la nivelul taxei de scont a B.N.R., în conformitate cu O.G.

nr. 9/2000, cât și la nivelul dobânzii la vedere practicată de B.R.D, în concordanță cu recomandările deciziei civile nr. 1446 din 7 martie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, în sensul că dobânda convenită, în lipsa unor norme legale de reglementare a cuantumului acesteia, este dobânda de refinanțare a B.N.R., raportată la dobânda pieței. Pentru aceste considerente, urmează a respinge, ca nefondat, recursul promovat de reclamanta A.P.A.P.S. cu sediul în București, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia nr. 24 din 22 aprilie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta, A.P.A.P.S. București, împotriva deciziei nr. 24 din 22 aprilie 2002 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 16 mai 2003.