ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2652/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 984 din 20

septembrie 1999, pronunțată de Tribunalul Iași a fost admisă în parte acțiunea

formulată de reclamantul, F.P.S. cu sediul în București, în contradictoriu cu

SC M.F. SA Iași, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantului suma

de 17.481.301 lei cu titlu de dividende și suma de 1.293.878 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată. De asemenea, a fost respins capătul de acțiune vizând

obligarea pârâtei la plata sumei de 27.405.995 lei, reprezentând daune

moratorii.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că Adunarea Generală a societății pârâte, în ședința din 17

aprilie 1999, a aprobat bilanțul contabil pentru exercițiul financiar al anului

1995, în care a fixat dividendul brut, cuvenit acționarului reclamant, în urma

operațiunilor legale contabile, rămânând de plată 17.481.301 lei.

Daunele moratorii nu au fost

acordate, deoarece reclamanta nu a făcut dovada pierderii suferite ca urmare a

neachitării sumei datorate de pârâtă, a legăturii de cauzalitate între

prejudiciul pretins suferit și fapta culpabilă a pârâtei-debitoare, constând în

întârzierea plății.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

comercială nr. 13 din 21 februarie 2000, a respins apelul declarat de F.P.S.

București, împotriva sentinței civile nr. 984 din 20 septembrie 1999 a Tribunalului

Iași, pe care a menținut-o, cu motivarea că apelanta a schimbat, nejustificat, o

parte din obiectul cererii inițiale, respectiv, partea referitoare la daune

moratorii s-a schimbat în dobânzi, conform art. 43 C. com.

Curtea Supremă de Justiție, secția

comercială, prin decizia civilă nr. 1446 din 7 martie 2001 a admis recursul

declarat de A.P.A.P.S. (fost F.P.S.) împotriva deciziei nr. 13 din 21 februarie

2000 a Curții de Apel Iași, pe care a casat-o și a trimis cauza spre

rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de

recurs a stabilit că, în speță, a fost aplicată greșit legea de către instanțele

judecătorești anterioare, care au apreciat că reclamantul nu a făcut dovada

îndeplinirii condițiilor angajării răspunderii delictuale și că numai în apel

aceeași parte a precizat temeiul legal al obligației. De altfel, instanța de

fond avea obligația punerii în discuția părților a temeiului legal al acestui

capăt de cerere.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

comercială nr. 24 din 22 aprilie 2002, rejudecând apelul, a admis apelul

formulat de reclamanta A.P.A.P.S. București (fost F.P.S.) împotriva sentinței

civile nr. 948 din 20 septembrie 1999 a Tribunalului Iași, pe care a schimbat-o

în tot. În fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A.P.A.P.S.

București, în contradictoriu cu pârâta SC M.F. SA Iași, în sensul că obligă

pârâta să plătească reclamantei suma de 5.334.462 lei dividende pentru anul

1995 și suma de 27.362.821 lei daune, la care se adaugă suma de 2.938.237 lei

cheltuieli de judecată.

De asemenea, a constatat achitată

suma de 12.146.839 lei dividende datorate de pârâta SC M.F. SA Iași.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a apreciat că pârâta a achitat cu întârziere dividendele datorate

acționarei, A.P.A.P.S. București, pentru exercițiul financiar 1995, motiv

pentru care reclamanta a pretins daune moratorii, calculate la nivelul

dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite la persoanele

juridice pe termen de 1 an, în temeiul dispozițiilor art. 43 C. com. Întrucât

dividendele constituie beneficiul legal datorat, exigibil la data încheierii

bilanțului contabil anual, această datorie produce dobândă de drept, conform art.

43 C. com., potrivit căruia, datoriile comerciale produc dobânda de drept din

ziua când devin exigibile.

Împotriva deciziei comerciale nr. 24

din 22 aprilie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Iași a declarat recurs A.P.A.P.S.

cu sediul la București, care a criticat, pentru nelegalitate și netemeinicie,

hotărârea instanței de apel, sub un singur aspect, cel referitor la obligarea

pârâtei la plata sumei de 27.405.995 lei daune și nu, cum, din eroare, s-a

admis, suma de 27.362.821 lei, invocând, ca temei de drept, dispozițiile art. 304

pct. 7 C. proc. civ.

Curtea, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport cu critica adusă în motivul de recurs,

constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Printr-o corectă și integrală

apreciere a probelor, instanța de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice

dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, răspunderea

care se instituie în situația nerespectării clauzelor contractuale, precum și

cadrul procesual legal cu normele de drept aplicabile în materie.

Calculele au fost efectuate riguros

exact, conform notelor de calcul al daunelor moratorii datorate de pârâtă, atât

la nivelul taxei de scont a B.N.R., în conformitate cu O.G. nr. 9/2000, cât și

la nivelul dobânzii la vedere practicată de B.R.D, în concordanță cu

recomandările deciziei civile nr. 1446 din 7 martie 2001 a Curții Supreme de

Justiție, secția comercială, în sensul că dobânda convenită, în lipsa unor

norme legale de reglementare a cuantumului acesteia, este dobânda de

refinanțare a B.N.R., raportată la dobânda pieței.

Pentru aceste considerente, urmează

a respinge, ca nefondat, recursul promovat de reclamanta A.P.A.P.S. cu sediul

în București, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., menținând ca legală și temeinică decizia nr. 24 din 22 aprilie 2002,

pronunțată de Curtea de Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta, A.P.A.P.S. București, împotriva deciziei nr. 24

din 22 aprilie 2002 a Curții de Apel Iași, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 16 mai 2003.