ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1684/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1186, pronunțată, la data de 29 octombrie 1999, în dosarul nr. 2431/1999, Tribunalul Iași a respins acțiunea formulată de reclamantul F.P.S., în contradictoriu cu pârâta SC A.C. SA, prin care a solicitat ca aceasta să fie obligată să-i plătească suma restantă de 6.885.824 lei, cu titlu de dividende pentru exercițiul financiar al anului 1995 și suma de 9.066.552 lei, cu titlu de daune moratorii, cu mențiunea că nu s-a dovedit, cu acte opozabile, dreptul reclamantului la dividende în cuantumul solicitat. Curtea de Apel Iași, prin decizia comercială nr. 11, pronunțată, la data de 18 martie 2002, în dosarul nr. 398/2002, rejudecând după casare apelul formulat de reclamantul F.P.S.

împotriva acestei hotărâri și continuat de succesoarea sa legală, A.P.A.P.S., a respins, ca fiind nefondată, această cerere. Spre a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, întrucât reclamanta nu și-a dovedit dreptul la dividende în raport cu exigențele Legii nr. 31/1990, așa încât nu i se pot acorda sumele solicitate cu acest titlu, iar, pe cale de consecință, nu sunt cuvenite nici pretențiile formulate cu titlu de daune moratorii. Împotriva acestei decizii a formulat recurs apelanta-reclamantă, A.P.A.PS., invocând, ca temei de drept al cererii sale, dispozițiile art. 304 pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra probei cu înscrisuri administrate în dovedirea dreptului său la dividende și daune moratorii și a încălcat dispozițiile legale incidente în cauză.

Intimata-pârâtă a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, apreciind ca fiind legală și temeinică decizia atacată. Recursul este fondat. Astfel, este de observat că, la dosarul cauzei, s-au depus în probațiune înscrisuri hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, care atestă că, după repartizarea beneficiului net de către Adunarea Generală a Acționarilor SC A.C. SA, la data de 20 martie 1996, F.P.S., ca reprezentant al statului, a devenit titularul unui drept de creanță în obținerea unei cote părți din beneficiu față de această societate, exigibilă la menționata dată, când s-a stabilit suma ce i se cuvenea cu titlu de dividende pe anul 1995, din care nu a primit decât o parte, rămânând de achitat suma solicitată cu acest titlu prin cererea introductivă.

Se remarcă că existența menționatelor înscrisuri a fost semnalată încă din prima fază procesuală de către instanța de recurs, fiind însă, ignorate de instanța de apel.

Așa fiind, se constată că, în cauză, sunt îndeplinite cerințele art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, pentru acordarea sumei ce a rămas de achitat din suma care se cuvine F.P.S., cu titlu de dividende, pentru exercițiul financiar al anului 1995 și, deopotrivă, condițiile prevăzute a fi întrunite, cumulativ, de art. 43 C. com., pentru acordarea daunelor-interese moratorii în cuantumul solicitat, întrucât datoria pârâtei, față de reclamantă, este comercială, fiind determinată în cuantumul ei conform celor statuate cu privire la distribuirea dividendelor în evocata Adunare Generală a Acționarilor și este exigibilă, astfel cum s-a arătat, iar față de situația de fapt, impusă de probele administrate și stabilită astfel, ca premisă a judecății, rezultă că hotărârea instanței de apel este dată cu încălcarea menționatelor dispoziții legale.

Față de cele ce preced, constatând incidența în cauză, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 304 alin. (1) teza 1 alin. (2) și (3) C. proc. civ., va admite recursul, va modifica decizia atacată, va admite apelul formulat împotriva sentinței tribunalului, cu consecința schimbării în tot a acestei hotărâri, în sensul că, pe fond, va admite acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei, pe care o va obliga să-i plătească suma de 6.885.824 lei, cu titlu de dividende și suma de 6.710.579 lei, cu titlu de daune interese moratorii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Admite recursul declarat de reclamanta, A.P.A.P.S. București, împotriva deciziei nr. 11din 18 martie 2002 a Curții de Apel Iași, pe care o modifică, în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 1186 din 29 octombrie 1999 a Tribunalului Iași, pe care o schimbă în tot, în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei, A.P.A.P.S. București, și obligă pârâta, SC A.C. SA Strunga, județul Iași, la plata sumei de 6.885.824 lei cu titlu de dividende, precum și la 6.710.579 lei, reprezentând daune-interese moratorii. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 19 martie 2003.