ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1562/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 16 ianuarie 2006, Guvernul României a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 184/2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursurilor s-a susținut că pentru a se legitima procesual activ, reclamanții trebuiau să facă dovada că sunt titularii unui drept subiectiv civil, material, actual, real și nu a unui drept virtual. S-a mai susținut că reclamanții nu au dovedit existența dreptului vătămat și legătura de cauzalitate dintre emiterea actului administrativ și presupusa vătămare.

La cele patru termene ce au urmat înregistrării recursului, Guvernului României, recurent în cauza de față nu s-a prezentat în fața instanței. Mai mult, intimații-reclamanți G.N., G.F., T.M., G.M., N.M.N.C., C.P. și intimații - intervenienți D.A.M., E.M., A.B.S., C.E., s-au relevat faptul că după pronunțarea de către instanța de fond, Guvernul a cerut prefecturii începerea emiterii titlurilor de proprietate pentru intimații-reclamanți. Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 184 din 20 decembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanții G.N., G.F., T.M., G.M., N.M.N.C., C.P., E.C., P.D., P.C.P., V.I.M., D.A.M., C.E., E.M., A.B.S.

și B.V., în contradictoriu cu Prefectura județului Prahova, Comisia Județeană Prahova de aplicare a Legii nr. 18/1991, Comisia Locală Bărcănești de aplicare a Legii nr. 18/1991, A.O.S. și M.A.I. S-a anulat în parte H.G. nr. 237 din 13 martie 2002, anexa 2, pct. 29, pentru suprafața de 145.902 mp., reclamanții și intervenienții fiind proprietarii acestei suprafețe de teren. Totodată s-au respins ca neîntemeiate cererile de intervenție în interesul Guvernului formulate de A.D.S. și M.A.I. Instanța de fond a reținut că reclamanții și intervenienții persoane fizice au dovedit că sunt proprietarii dreptului de proprietate pentru suprafața de 145.902 mp., potrivit adeverințelor de reconstituire și proceselor-verbale de punere în posesie potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere, solicitate conform Legilor nr. 18/1991 și 169/1997.

Această suprafață de teren se regăsește în mod nelegal în anexa 2 pct. 29 în H.G. nr. 237/2002. De precizat că în cauză s-a făcut expertiză tehnică topo și s-a depus hartă cadastrală privind terenul în litigiu și s-au depus acte privind calitatea procesuală activă a petenților, inclusiv certificatul de moștenitor din 25 februarie 1966. Verificându-se actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, H.G. nr. 237/2002 cu referire la anexa 2 pct. 29 din acest act normativ fiind un act administrativ ilegal față de dispozițiile Legii nr. 29/1990 în vigoare la momentul soluționării cauzei. De altfel, în cauză pentru petenți au și început să se emită titluri de proprietate.

Este de observat de asemenea că H.G. nr. 237/2002 cu referire la reclamanții în cauză a dispus transmiterea imobilului H.P. din proprietatea statului și din administrarea S.N. C.R. SA în proprietatea publică a statului și din proprietatea publică a statului în proprietatea publică a municipiului Ploiești și în administrarea Consiliului Local al Municipiului Ploiești. Anularea parțială a actului s-a cerut de reclamanți care au făcut demersuri încă din 2001 (decizia nr. 3973 din 23 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal). Motivele de recurs invocate de recurent nu au susținere în probele cauzei reclamanții dovedindu-și calitatea procesuală activă, interesul juridic în promovarea cererii de chemare în judecată și temeinicia invocării art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Așa fiind, hotărârea atacată fiind legală, recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 184 din 20 decembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2007.