ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1562/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

16 ianuarie 2006, Guvernul României a declarat recurs împotriva sentinței

civile nr. 184/2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea recursurilor

s-a susținut că pentru a se legitima procesual activ, reclamanții trebuiau să

facă dovada că sunt titularii unui drept subiectiv civil, material, actual,

real și nu a unui drept virtual.

S-a mai susținut că

reclamanții nu au dovedit existența dreptului vătămat și legătura de

cauzalitate dintre emiterea actului administrativ și presupusa vătămare.

La cele patru termene ce au

urmat înregistrării recursului, Guvernului României, recurent în cauza de față

nu s-a prezentat în fața instanței.

Mai mult,

intimații-reclamanți G.N., G.F., T.M., G.M., N.M.N.C., C.P. și intimații - intervenienți

D.A.M., E.M., A.B.S., C.E., s-au relevat faptul că după pronunțarea de către

instanța de fond, Guvernul a cerut prefecturii începerea emiterii titlurilor de

proprietate pentru intimații-reclamanți.

Din actele cauzei, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 184 din 20 decembrie

2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanții G.N., G.F., T.M., G.M.,

N.M.N.C., C.P., E.C., P.D., P.C.P., V.I.M., D.A.M., C.E., E.M., A.B.S. și B.V.,

în contradictoriu cu Prefectura județului Prahova, Comisia Județeană Prahova de

aplicare a Legii nr. 18/1991, Comisia Locală Bărcănești de aplicare a Legii nr.

18/1991, A.O.S. și M.A.I.

S-a anulat în parte H.G. nr.

237 din 13 martie 2002, anexa 2, pct. 29, pentru suprafața de 145.902 mp.,

reclamanții și intervenienții fiind proprietarii acestei suprafețe de teren.

Totodată s-au respins ca

neîntemeiate cererile de intervenție în interesul Guvernului formulate de A.D.S.

și M.A.I.

Instanța de fond a reținut

că reclamanții și intervenienții persoane fizice au dovedit că sunt

proprietarii dreptului de proprietate pentru suprafața de 145.902 mp., potrivit

adeverințelor de reconstituire și proceselor-verbale de punere în posesie

potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, privind reconstituirea

dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere, solicitate

conform Legilor nr. 18/1991 și 169/1997. Această suprafață de teren se

regăsește în mod nelegal în anexa 2 pct. 29 în H.G. nr. 237/2002.

De precizat că în cauză s-a

făcut expertiză tehnică topo și s-a depus hartă cadastrală privind terenul în

litigiu și s-au depus acte privind calitatea procesuală activă a petenților,

inclusiv certificatul de moștenitor din 25 februarie 1966.

Verificându-se actele

cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că hotărârea atacată este

legală și temeinică, H.G. nr. 237/2002 cu referire la anexa 2 pct. 29 din acest

act normativ fiind un act administrativ ilegal față de dispozițiile Legii nr. 29/1990

în vigoare la momentul soluționării cauzei.

De altfel, în cauză pentru

petenți au și început să se emită titluri de proprietate.

Este de observat de asemenea

că H.G. nr. 237/2002 cu referire la reclamanții în cauză a dispus transmiterea

imobilului H.P. din proprietatea statului și din administrarea S.N. C.R. SA în

proprietatea publică a statului și din proprietatea publică a statului în

proprietatea publică a municipiului Ploiești și în administrarea Consiliului Local

al Municipiului Ploiești. Anularea parțială a actului s-a cerut de reclamanți

care au făcut demersuri încă din 2001 (decizia nr. 3973 din 23 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal).

Motivele de recurs invocate

de recurent nu au susținere în probele cauzei reclamanții dovedindu-și

calitatea procesuală activă, interesul juridic în promovarea cererii de chemare

în judecată și temeinicia invocării art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Așa fiind, hotărârea atacată

fiind legală, recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 184 din 20 decembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 martie 2007.