ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2127/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința arbitrală nr. 179

din 7 iulie 2006 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe

lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr. 37/2006 a fost

respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta SC T.C. SA BUCUREȘTI

în contradictoriu cu pârâta SC M.E. SRL BUFTEA.

În motivarea soluției s-a

reținut, în esență că, prin raportul la petitul inițial al acțiunii, acțiunea

precizată este inadmisibilă întrucât promovarea ei ar contrazice ceea ce s-a

stabilit cu putere de lucru judecat prin prima judecată.

Reclamanta a formulat

acțiune în anulare împotriva sentinței menționate, solicitând anularea

sentinței atacate și obligarea pârâtei la plata sumei de 64.422,4 Ron urmare

unei duble plăți pentru un lucru nedatorat, cu cheltuieli de judecată.

După prezentarea succintă a

istoricului al relațiilor comerciale stabilite între părțile în litigiu,

petenta critică soluția Curții de Arbitraj întrucât încălcând prevederile

imperative ale normelor juridice a reținut greșit dispozițiile art. 132 C.

proc. civ., deoarece modificarea petitului cererii nu s-a făcut peste prima zi

de înfățișare și art. 120

1

C. civ., instituția autorității de lucru judecat

nefiind incidentă în cauză.

După ampla dezvoltare a

acestor două critici, petenta consideră că pe fond este o plată dublă pentru un

lucru nedatorat.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin sentința nr. 285 din 5 decembrie 2006, admite excepția

de necompetență materială invocată de petenta SC T.C. SA BUCUREȘTI în

contradictoriu cu intimata SC M.E. SRL BUCUREȘTI și în consecință declină

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a

VI-a comercială, reținând ca obiect al acțiunii, restituirea sumei de 64.422,4

Ron ca fiind considerată plată efectuată din eroare.

Prin recursul declarat, în

temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., împotriva sentinței

comerciale nr. 285 din 5 decembrie 2006 a Curții de Apel București, pârâta SC M.E.

SRL BUFTEA a precizat că prin cererea înregistrată sub nr. 8429/2/2006, SC T.C.

SA a formulat acțiune în anulare împotriva sentinței arbitrale nr. 179 din 7

august 2006, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe

lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr. 37/2006.

Potrivit dispozițiilor art. 365

și art. 342 C. proc. civ., acțiunea în anulare împotriva hotărârii arbitrale se

judecă de către instanța imediat superioară instanței care în lipsa convenției

arbitrale ar fi fost copetentă să judece litigiul în fond în primă instanță.

Hotărârea atacată a fost

pronunțată într-o cauză având ca obiect „anularea facturii fiscale nr. 4448357

din 24 iunie 2005”, astfel cum rezultă din cererea introductivă.

Se suține în continuare că

cererea de anulare a unui act juridic indiferent de natura sa este o cerere

neevaluabilă în bani și în lipsa clauzei compromisorii, competența de judecare

a litigiului în fond în prima instanță ar fi revenit Tribunalului, potrivit art.

2 pct. 1 lit. a) teza finală C. proc. civ.

În speță, acțiunea în

anulare este de competența materială a Curții de Apel, secția comercială.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu

prevederile art. 304

1

C. proc. civ., „Recursul declarat împotriva unei

hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la

motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza

sub toate aspectele”.

Analizând hotărârea în

raport de motivul invocat, de înscrisurile dosarului și de dispozițiile

incidente instanța constată că hotărârea pronunțată este temeinică și legală

pentru rmătoarele considerente:

Potrivit art. 365 alin. (1) C.

proc. civ., competența de a soluționa acțiunea în anulare revine instanței

judecătorești din circumscripția în care a avut loc arbitrajul, instanța

imediat superioară celei competente să judece litigiul în primă instanță în

lipsa convenției arbitrale astfel cum relevă art. 342 alin. (1) C. proc. civ.

Or, în speță, în lipsa

convenției arbitrale, prima instanță competentă în soluționarea litigiului era

judecătoria, instanța competentă în soluționarea acțiunii în anulare întrucât,

în contractul dintre părți s-a stipulat și convenția arbitrală, fiind

tribunalul.

Cât despre obiectul cererii

introductive prin prisma căreia se stabilește și instanța competentă material

după valoarea pretențiilor, deși inițial petenta a învestit tribunalul arbitral

cu o acțiune neevaluabilă, ulterior aceasta, potrivit principiului

disponibilității, a modificat obiectul acțiunii, solicitând restituirea sumei

de 64.422,4 Ron ca fiind considerată plată efectuată din eroare.

Or, din această perspectivă

se analizează competența instanței care trebuie să soluționeze acțiunea în

anulare.

De altfel, tribunalul

arbitral prin prisma modificării obiectului acțiunii inițiale a respins

acțiunea ca inadmisibilă și nu prin aprecierea obiectului neevaluabil inițial

solicitat de petentă.

Pentru aceste considerente,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul declarat de pârâta SC M.E. SRL BUFTEA împotriva sentinței

comerciale nr. 285 din 5 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a

VI-a comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC M.E. SRL BUFTEA împotriva sentinței comerciale nr. 285 din 5

decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 iunie 2007.