ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2127/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința arbitrală nr. 179 din 7 iulie 2006 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr. 37/2006 a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta SC T.C. SA BUCUREȘTI în contradictoriu cu pârâta SC M.E. SRL BUFTEA. În motivarea soluției s-a reținut, în esență că, prin raportul la petitul inițial al acțiunii, acțiunea precizată este inadmisibilă întrucât promovarea ei ar contrazice ceea ce s-a stabilit cu putere de lucru judecat prin prima judecată. Reclamanta a formulat acțiune în anulare împotriva sentinței menționate, solicitând anularea sentinței atacate și obligarea pârâtei la plata sumei de 64.422,4 Ron urmare unei duble plăți pentru un lucru nedatorat, cu cheltuieli de judecată.

După prezentarea succintă a istoricului al relațiilor comerciale stabilite între părțile în litigiu, petenta critică soluția Curții de Arbitraj întrucât încălcând prevederile imperative ale normelor juridice a reținut greșit dispozițiile art. 132 C. proc. civ., deoarece modificarea petitului cererii nu s-a făcut peste prima zi de înfățișare și art. 120 1 C. civ., instituția autorității de lucru judecat nefiind incidentă în cauză. După ampla dezvoltare a acestor două critici, petenta consideră că pe fond este o plată dublă pentru un lucru nedatorat. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 285 din 5 decembrie 2006, admite excepția de necompetență materială invocată de petenta SC T.C.

SA BUCUREȘTI în contradictoriu cu intimata SC M.E. SRL BUCUREȘTI și în consecință declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reținând ca obiect al acțiunii, restituirea sumei de 64.422,4 Ron ca fiind considerată plată efectuată din eroare. Prin recursul declarat, în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., împotriva sentinței comerciale nr. 285 din 5 decembrie 2006 a Curții de Apel București, pârâta SC M.E. SRL BUFTEA a precizat că prin cererea înregistrată sub nr. 8429/2/2006, SC T.C. SA a formulat acțiune în anulare împotriva sentinței arbitrale nr. 179 din 7 august 2006, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr. 37/2006.

Potrivit dispozițiilor art. 365 și art. 342 C. proc. civ., acțiunea în anulare împotriva hotărârii arbitrale se judecă de către instanța imediat superioară instanței care în lipsa convenției arbitrale ar fi fost copetentă să judece litigiul în fond în primă instanță. Hotărârea atacată a fost pronunțată într-o cauză având ca obiect „anularea facturii fiscale nr. 4448357 din 24 iunie 2005”, astfel cum rezultă din cererea introductivă. Se suține în continuare că cererea de anulare a unui act juridic indiferent de natura sa este o cerere neevaluabilă în bani și în lipsa clauzei compromisorii, competența de judecare a litigiului în fond în prima instanță ar fi revenit Tribunalului, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) teza finală C. proc.

civ. În speță, acțiunea în anulare este de competența materială a Curții de Apel, secția comercială. Recursul nu este fondat. În conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., „Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele”. Analizând hotărârea în raport de motivul invocat, de înscrisurile dosarului și de dispozițiile incidente instanța constată că hotărârea pronunțată este temeinică și legală pentru rmătoarele considerente: Potrivit art. 365 alin. (1) C. proc. civ., competența de a soluționa acțiunea în anulare revine instanței judecătorești din circumscripția în care a avut loc arbitrajul, instanța imediat superioară celei competente să judece litigiul în primă instanță în lipsa convenției arbitrale astfel cum relevă art. 342 alin. (1) C. proc.

civ. Or, în speță, în lipsa convenției arbitrale, prima instanță competentă în soluționarea litigiului era judecătoria, instanța competentă în soluționarea acțiunii în anulare întrucât, în contractul dintre părți s-a stipulat și convenția arbitrală, fiind tribunalul. Cât despre obiectul cererii introductive prin prisma căreia se stabilește și instanța competentă material după valoarea pretențiilor, deși inițial petenta a învestit tribunalul arbitral cu o acțiune neevaluabilă, ulterior aceasta, potrivit principiului disponibilității, a modificat obiectul acțiunii, solicitând restituirea sumei de 64.422,4 Ron ca fiind considerată plată efectuată din eroare. Or, din această perspectivă se analizează competența instanței care trebuie să soluționeze acțiunea în anulare.

De altfel, tribunalul arbitral prin prisma modificării obiectului acțiunii inițiale a respins acțiunea ca inadmisibilă și nu prin aprecierea obiectului neevaluabil inițial solicitat de petentă. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta SC M.E. SRL BUFTEA împotriva sentinței comerciale nr. 285 din 5 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC M.E. SRL BUFTEA împotriva sentinței comerciale nr. 285 din 5 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2007.