ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2908/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

5345 din 20 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

în dosarul nr. 10759/3/2006, s-a respins excepția de necompetență materială a

instanței și s-a admis excepția prematurității introducerii acțiunii de către

reclamanta SC P.H.P.C., împotriva pârâtei SC M.T. SRL, având ca obiect,

obligarea pârâtei la plata sumei de 351.687,9 lei.

Pentru a hotărî astfel, s-a

reținut că reclamanta înainte de a introduce acțiunea la instanța de judecată

nu a urmat procedura concilierii prevăzută de articolul 720

1

C.

proc. civ., motiv pentru care acțiunea este prematur formulată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat reclamanta, criticând hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate

și netemeinicie, invocând în acest sens existența unei acțiuni având ca obiect

somația de plată pentru aceeași sumă, împrejurare ce ar complini procedura

concilierii, situație care nu a fost avută în vedere de către instanța de fond,

deși era evident că scopul prevăzut de lege fusese atins prin formularea

cererii de somație de plată în contra pârâtei, chiar dacă aceasta fusese

respinsă.

Curtea de Apel București, prin

decizia nr. 51 din 30 ianuarie 2007, a respins, ca nefondat, apelul

reclamantei, reținând că sesizarea instanței a fost nelegală, având în vedere

prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. și faptul că nu s-au respectat

normele imperative ale art. 720

1

C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs, în termen, reclamanta SC P.H.P.C. solicitând admiterea recursului,

casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În motivarea recursului,

întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se critică

decizia atacată pentru nelegalitate, susținându-se, în esență, că rațiunea

prevederilor art. 720

1

C. proc. civ., este practic realizată și

atunci când încercarea de conciliere a reclamantei cu cealaltă parte a avut loc

în cadrul unei alte proceduri, cum este cea a somației de plată. În concret,

susține reclamanta, că pretențiile sale, temeiul lor juridic și actele

doveditoare au fost aduse la cunoștința debitoarei prin cererea de emitere a

somației de plată, formulată împotriva acesteia, scopul și finalitatea

prevederilor art. 720

1

C. proc. civ., fiind astfel aduse la

îndeplinire.

Intimata, prin întâmpinare,

a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând recursul prin

prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Chiar dacă, în principiu,

încercarea de conciliere a părților realizată, într-o altă procedură, cum ar fi

și cea a somației de plată, ar putea realiza finalitatea prevederilor art. 720

1

C. proc. civ., dacă are loc, cu adevărat o încercare de conciliere, în cauza de

față nu se poate reține realizarea unei asemenea concilieri.

Astfel, abia după ce, prin

întâmpinare, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru

nerealizarea concilierii prealabile prevăzute de art. 720

1

C. proc.

civ., reclamanta a depus la dosar copia unei cereri în somație de plată

formulată de reclamantă împotriva pârâtei, dar nici după aceea, în fața

instanței de fond, și nici în fața instanțelor de apel și de recurs, după

respingerea acțiunii și a apelului său, nu a dovedit că, în cadrul procedurii somației

de plată, pârâta a fost citată și a luat cunoștință de pretențiile reclamantei,

de temeiul juridic și de documentele doveditoare și că, în cunoștință de cauză,

și-a exprimat un punct de vedere față de aceste pretenții. Așa, încât

instanțele nu au putut aprecia dacă scopul prevederilor art. 720

1

C.

proc. civ., avut în vedere de legiuitor de edictarea lor, a fost atins, chiar

dacă nu au fost realizate toate demersurile în forma descrisă de textul

menționat. Aceasta întrucât scopul art. 720

1

C. proc. civ., ar putea

fi considerat atins prin derularea procedurii somației de plată cu realizarea

mai multor acte de procedură impuse de Ordonanța nr. 5/2001 și nu doar prin

simpla înregistrare a cererii de emitere a unei ordonanțe în somația de plată.

Față de cele de mai sus,

Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul P.H.P.C. împotriva deciziei nr. 51 din 30 ianuarie 2007

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 octombrie 2007.