ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1054/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 374 din 2 februarie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția prematurității și a respins acțiunea formulată de B.T.T. SA în contradictoriu cu SC V.U. SRL ca prematură. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că cerința prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., are caracter absolut neputând fi înlocuită cu alte modalități care aparent ar atinge scopurile avute în vedere de legiuitor la momentul fixării acestei norme. În aceste condiții s-a reținut că deși reclamanta a apelat anterior depunerii acțiunii și la procedura somației de plată pentru realizarea aceleiași creanțe, această procedură a somației de plată nu suplinește obligația prevăzută de art. 720 1 C. proc.

civ. A constatat tribunalul și că reclamanta însăși a recunoscut necesitatea îndeplinirii acestei proceduri în condițiile în care pe lângă cererea formulată în cadrul procedurii somației de plată a comunicat pârâtei o convocare la conciliere înscris care nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 720 1 alin. (2) și (3) C. proc. civ., și nu constituie o veritabilă încercare de conciliere directă, deoarece nu cuprinde o dată fixă în acest scop. Împotriva acestei sentințe a promovat apel reclamanta susținând în esență că norma prevăzută de art. 720 1 alineat 3 C. proc. civ., este una dispozitivă astfel că neregularitatea invocată poate afecta valabilitatea procedurii prealabile numai dacă pârâtul o invocă până la prima zi de înfățișare și nu la al patrulea termen.

Pe soluția instanței privind prematuritatea acțiunii, apelanta susține că instanța de fond nu a argumentat motivul pentru care somația de plată nu poate substitui procedura prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 446 din 5 octombrie 2006, a admis apelul a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În motivarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că dispozițiile art. 720 1 alin. (3) C. proc. civ., precizează că data comunicării nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate, însă legiuitorul a avut în vedere acest termen minim pentru a da posibilitatea debitoarei să-și pregătească apărarea și punctul său de vedere.

S-a apreciat că în speță, scopul avut de legiuitor a fost îndeplinit, în sensul că reclamanta înainte de introducerea acțiunii (18 august 2005) a formulat cerere pentru emiterea unei somații de plată pentru aceleași pretenții, comunicată pârâtei de vreme ce aceasta s-a apărat reiterând excepția prescripției. Cum în cadrul procedurii somației de plată pârâta a luat cunoștință de pretențiile reclamantei, manifestându-și opoziția rezultă că a fost exprimată poziția părților în sensul nerezolvării pe cale amiabilă a diferendului ceea ce conduce la realizarea rațiunii pentru care legiuitorul a instituit art. 720 1 C. proc. civ. Cu petiția înregistrată, la data de 24 noiembrie 2006, SC V.U. SRL a declarat recurs criticile făcând referire la aspecte de nelegalitate considerând că s-a făcut o interpretare eronată a dispozițiilor art. 720 1 C. proc.

civ. Astfel, se susține că somația de plată nu reprezintă calea amiabilă de rezolvare a diferendului dintre părți, ba din contră înțelege să rezolve orice diferend pe cale amiabilă beneficiind de toate prerogativele pe care legislația în vigoare o conferă inclusiv procedura concilierii directe. Recursul este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ., reclamanta avea obligația înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, să încerce soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, în conformitate cu reglementarea legală existentă. În raport cu înscrisurile depuse la dosar reclamanta-intimată nu a respectat dispozițiile menționate. Astfel, așa cum a reținut și instanța de fond cererea de conciliere directă nu cuprinde data fixată de reclamantă pentru convocarea debitorului, încălcând dispozițiile imperative ale art. 720 1 C. proc.

civ. Prin soluționarea cauzei este irelevantă măsura în care din actele și lucrările dosarului rezultă demersurile părților și relațiile dintre acestea deoarece chiar dacă ambele părți au o imagine clară asupra aspectelor respective aceasta nu echivalează cu scopul și necesitatea concilierii directe. De altfel, actele de procedură efectuate în alte cauze, cum ar fi procedura somației de plată nu pot fi echivalate drept demersuri legale privind această procedură prealabilă judecății. Procedura somației de plată nu constituie o modalitate care aparent ar stinge scopurile avute în vedere de legiuitor la momentul adoptării acestor norme. Poziția recurentei în cadrul somației de plată nu reprezintă decât apărarea formulată în această fază procesuală, fiind nelegal refuzul instanței de apel ca aceasta să beneficieze de toate prerogativele pe care legislația în vigoare o conferă în astfel de situații inclusiv aceea a concilierii directe.

Față de cele arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC V.U. SRL București, prin administrator judiciar C. SRL București, împotriva deciziei nr. 446 din 5 octombrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția V a comercială. Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de SC B.T.P.T. SA București, împotriva sentinței nr. 374 din 2 februarie 2006 a Tribunalului București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2007.