ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1054/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1054/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 374 din 2

februarie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis

excepția prematurității și a respins acțiunea formulată de B.T.T. SA în

contradictoriu cu SC V.U. SRL ca prematură.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că cerința prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ.,

are caracter absolut neputând fi înlocuită cu alte modalități care aparent ar

atinge scopurile avute în vedere de legiuitor la momentul fixării acestei

norme.

În aceste condiții s-a

reținut că deși reclamanta a apelat anterior depunerii acțiunii și la procedura

somației de plată pentru realizarea aceleiași creanțe, această procedură a

somației de plată nu suplinește obligația prevăzută de art. 720

1

C.

proc. civ.

A constatat tribunalul și că

reclamanta însăși a recunoscut necesitatea îndeplinirii acestei proceduri în

condițiile în care pe lângă cererea formulată în cadrul procedurii somației de

plată a comunicat pârâtei o convocare la conciliere înscris care nu

îndeplinește cerințele prevăzute de art. 720

1

alin. (2) și (3) C.

proc. civ., și nu constituie o veritabilă încercare de conciliere directă,

deoarece nu cuprinde o dată fixă în acest scop.

Împotriva acestei sentințe a

promovat apel reclamanta susținând în esență că norma prevăzută de art. 720

1

alineat 3 C. proc. civ., este una dispozitivă astfel că neregularitatea

invocată poate afecta valabilitatea procedurii prealabile numai dacă pârâtul o

invocă până la prima zi de înfățișare și nu la al patrulea termen.

Pe soluția instanței privind

prematuritatea acțiunii, apelanta susține că instanța de fond nu a argumentat

motivul pentru care somația de plată nu poate substitui procedura prevăzută de art.

720

1

C. proc. civ.

Curtea de Apel București,

secția a V-a comercială, prin decizia nr. 446 din 5 octombrie 2006, a admis

apelul a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

În motivarea soluției,

instanța de control judiciar a reținut că dispozițiile art. 720

1

alin.

(3) C. proc. civ., precizează că data comunicării nu se va fixa mai devreme de

15 zile de la data primirii actelor comunicate, însă legiuitorul a avut în

vedere acest termen minim pentru a da posibilitatea debitoarei să-și

pregătească apărarea și punctul său de vedere.

S-a apreciat că în speță,

scopul avut de legiuitor a fost îndeplinit, în sensul că reclamanta înainte de

introducerea acțiunii (18 august 2005) a formulat cerere pentru emiterea unei

somații de plată pentru aceleași pretenții, comunicată pârâtei de vreme ce

aceasta s-a apărat reiterând excepția prescripției.

Cum în cadrul procedurii

somației de plată pârâta a luat cunoștință de pretențiile reclamantei,

manifestându-și opoziția rezultă că a fost exprimată poziția părților în sensul

nerezolvării pe cale amiabilă a diferendului ceea ce conduce la realizarea

rațiunii pentru care legiuitorul a instituit art. 720

1

C. proc. civ.

Cu petiția înregistrată, la

data de 24 noiembrie 2006, SC V.U. SRL a declarat recurs criticile făcând

referire la aspecte de nelegalitate considerând că s-a făcut o interpretare

eronată a dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ.

Astfel, se susține că

somația de plată nu reprezintă calea amiabilă de rezolvare a diferendului

dintre părți, ba din contră înțelege să rezolve orice diferend pe cale amiabilă

beneficiind de toate prerogativele pe care legislația în vigoare o conferă

inclusiv procedura concilierii directe.

Recursul este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ., reclamanta avea obligația înainte de introducerea cererii de

chemare în judecată, să încerce soluționarea litigiului prin conciliere directă

cu cealaltă parte, în conformitate cu reglementarea legală existentă. În raport

cu înscrisurile depuse la dosar reclamanta-intimată nu a respectat dispozițiile

menționate.

Astfel, așa cum a reținut și

instanța de fond cererea de conciliere directă nu cuprinde data fixată de

reclamantă pentru convocarea debitorului, încălcând dispozițiile imperative ale

art. 720

1

C. proc. civ.

Prin soluționarea cauzei

este irelevantă măsura în care din actele și lucrările dosarului rezultă

demersurile părților și relațiile dintre acestea deoarece chiar dacă ambele

părți au o imagine clară asupra aspectelor respective aceasta nu echivalează cu

scopul și necesitatea concilierii directe.

De altfel, actele de

procedură efectuate în alte cauze, cum ar fi procedura somației de plată nu pot

fi echivalate drept demersuri legale privind această procedură prealabilă

judecății.

Procedura somației de plată

nu constituie o modalitate care aparent ar stinge scopurile avute în vedere de

legiuitor la momentul adoptării acestor norme.

Poziția recurentei în cadrul

somației de plată nu reprezintă decât apărarea formulată în această fază

procesuală, fiind nelegal refuzul instanței de apel ca aceasta să beneficieze

de toate prerogativele pe care legislația în vigoare o conferă în astfel de

situații inclusiv aceea a concilierii directe.

Față de cele arătate văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC V.U. SRL București, prin administrator judiciar C. SRL București,

împotriva deciziei nr. 446 din 5 octombrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția V a comercială.

Modifică decizia atacată în

sensul că respinge apelul declarat de SC B.T.P.T. SA București, împotriva

sentinței nr. 374 din 2 februarie 2006 a Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 martie 2007.