ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2078/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată că

p

rin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială,

reclamanta SC O.C. SA a chemat în judecată pe pârâtele STATUL ROMÂN prin

MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, AUTORITATEA

PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, MINISTERUL TRANSPORTURILOR,

CONSTRUCȚIILOR ȘI TURISMULUI și S.I.F. T. SA solicitând instanței, ca prin

hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâților găsiți în culpă,

la plata în subsidiar a sumei de 3.454.328.076 lei, cu titlu de despăgubiri,

plus dobânda legală aferentă, de la data introducerii acțiunii și până la

achitarea integrală, cu obligarea pârâților găsiți în culpă la plata

cheltuielilor de judecată.

Prin sentința comercială nr.

726 din 28 februarie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a

admis excepția prematurității acțiunii și, în consecință a respins acțiunea ca

prematur introdusă.

Pentru a pronunța această

sentință, tribunalul a reținut că potrivit art. 720

1

C.pr.civ., în

cererile evaluabile în bani, reclamantul va încerca concilierea directă, cu

cealaltă parte, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.

Instanța de fond a mai reținut pârâtele au fost invitate la conciliere directă

în data de 15 decembrie 2005, iar acțiunea a fost formulată la data de 21 noiembrie

2005, anterior datei concilierii prealabile, astfel încât nu au fost respectate

dispozițiile art. 720

1

C.pr.civ.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel, reclamanta, apel înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția

a VI-a comercială, sub nr. 38749/3/2005 și respins prin decizia nr. 461 din 22

septembrie 2006.

Instanța de control

judiciar, examinând actele și lucrările dosarului prin prisma actelor și

lucrărilor dosarului a reținut că apelul declarat este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 720

1

C. proc. civ., în procesele comerciale evaluabile în bani, reclamantul este

obligat să încerce soluționarea litigiului prin conciliere directă înainte de

introducerea cererii de chemare în judecată.

Ca atare, Curtea de apel a reținut

din interpretarea literală și logica juridică a acestei norme juridice, că

legiuitorul a prevăzut în norma imperativă, condițiile de formă și de fond

impuse cedentului în faza concilierii directe, a căror neîndeplinire atrage

respingerea cererii ca prematură. Or, din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, Curtea de apel a reținut că, în speță, nu a fost respectată o

condiție de formă imperativă impusă de textul legal citat, respectiv,

efectuarea concilierii directe înainte de sesizarea instanței, ceea ce

contrazice clar noțiunea legală de conciliere directă prealabilă. Faptul că

apelanta-reclamantă a primit ulterior niște răspunsuri de la intimata-pârâtă,

este fără relevanță, atâta timp cât normele legale din art. 720

1

și

următoarele C.pr.civ, sunt imperative, neadmițând derogări.

Împotriva acestei decizii a

declarat apel reclamanta care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În dezvoltarea acestui motiv

de recurs s-a susținut că instanța a aplicat greșit și rupt de realitatea

practică art. 720

1

C. proc. civ. și a anexat Decizia I.C.C.J. nr. 3184

din 30 septembrie 2004.

Analizând hotărârea prin

prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru

următoarele considerente:

Curtea găsește nefondat

motivul de recurs invocat de recurent si prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

în condițiile în care în cauza de față nu rezultă că instanța de apel ar recurs

la încălcarea unor texte de lege aplicabile spetei sau că a aplicat greșit

dispoziții legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul

eronat. Dimpotrivă, instanțele au aplicat corect o normă imperativă, de la care

părțile nu pot deroga. Decizia I.C.C.J. invocată de către recurentă este o

decizie de speță, care nu este pronunțată într-un recurs în interesul legii și

nu poate să producă efectele prevăzute de art. 329 alin. (3) teza finală, în

sensul de a fi obligatorie pentru instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC O.C. SA BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 461 din 22 septembrie

2006 a Curții de Apel Bucureși, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 mai 2007.