ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3260/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința arbitrală nr. 181 pronunțată, la data de 2 iunie 2004, de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei SC B.T. SRL prin lichidator G.A. SRL Rm. Vâlcea iar pârâta C.R.M.T. SA a fost obligată la plata remunerației comisionarului, bonusurilor și dobânzii precum și la plata cheltuielilor arbitrale. Prin aceeași sentință, a fost admisă în parte și acțiunea formulată de C. SA împotriva SC B.T. SRL prin lichidator G.A. SRL, s-a dispus rezilierea contractului de agent autorizat nr. 2 VL 005 încheiat la 12 martie 2001 începând cu data de 4 iunie 2005, obligarea la plata contravalorii facturilor neachitate (mărfuri și retrageri de bonusuri), cu penalități de întârziere precum și la restituirea bunurilor primite în custodie de SC B.T.

SRL în perioada derulării contractului sau la restituirea contravalorii acestora cu cheltuieli de judecată. După un ciclu procesual, acțiunea în anulare formulată de reclamanta SC B.T. SRL împotriva sentinței arbitrale nr. 181 din 4 iunie 2004 a fost respinsă de Curtea de Apel București prin decizia nr. 295 din 13 decembrie 2006. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că în fața instanței a fost prezentată sentința nr. 638 din 2 noiembrie 2005 prin care a fost declanșată procedura insolvenței împotriva reclamantei și că au fost invocate prevederile art. 364 (i) C. proc. civ., pentru a susține că instanța arbitrală a încălcat dispozițiile imperative cuprinse în art. 1169 C. civ., pentru că a dat relevanță unor probe întocmite unilateral de către pârâtă, probe care nu puteau fi certificate după regulile impuse de art. 1176 C. civ.

și art. 51 alin. (1) C. com. Analizând aceste critici, Curtea a pornit de la calificarea acțiunii arbitrale drept o procedură jurisdicțională specială și a stabilit că motivele invocate nu vizează încălcarea unor norme imperative ale legii. Potrivit instanței pentru analiza acestui motiv de nulitate pe care reclamanta l-a caracterizat ca derivat din lipsa oricărui probatoriu care să susțină soluția, Curtea a reținut că nu interesează rezultatul evaluării probatoriului întrucât aceasta vizează stabilirea unei situații de fapt și nu încălcarea unei norme imperative. Nefiind o procedură de reformare, a mai reținut Curtea, anularea hotărârii poate fi pronunțată numai în cazul încălcării unor norme imperative care însă nu au fost demonstrate, astfel că motivul prevăzut de art. 364 lit. i) a fost înlăturat.

După examinarea motivului prevăzut de art. 364 lit. a), Curtea de apel a constatat că litigiul era arbitrabil întrucât cererea de somație întemeiată pe O.G. nr. 5/2001 a fost transformată potrivit disponibilității care caracterizează și procesul arbitral, în acțiune arbitrală propriu-zisă. În fine, și critica încadrată în prevederile art. 364 lit. f) C. proc. civ., a fost respinsă, pe considerentul că articolul menționat nu are în vedere situația când instanța a soluționat toate capetele de cerere dar acțiunea a fost admisă în parte, din considerentele sentinței rezultând că daunele interese nu au fost acordate întrucât prejudiciul reclamat nu s-a demonstrat că este cert și că sunt îndeplinite cerințele art. 1086 C. civ.

Împotriva sentinței comerciale a declarat recurs, reclamanta SC B.T. SRL prin care a solicitat modificarea sentinței recurate, anularea hotărârii arbitrale, stabilirea competenței în favoarea Curții de Apel Pitești după disjungerea celor două dosare nr. 2/2003 și 455/2002 cu trimiterea ultimului la Curtea de Apel Pitești ca instanță competentă, iar a dosarului arbitral nr. 2/2003 la C.A.C.I. - C.C.I.R. Reclamanta și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 art. 340 și 304 1 C. proc. civ. Fără să dezvolte motivele de nelegalitate separat potrivit punctelor evocate, autoarea a susținut, în esență, că instanța de apel nu a observat încălcarea imperativă a legii în condițiile în care expertizele administrate ca probă în dosarul arbitral și documentele financiar-contabile au fost întocmite cu nerespectarea prevederilor imperative ale legii.

În al doilea rând, recurenta a susținut că s-au încălcat normele de competență privind soluționarea somației de plată, prin faptul că arbitrajul a trecut la soluționarea cererii deși cererea inițială de chemare în judecată nu a fost modificată pentru ca aceasta să devină arbitrabilă. Intimata, prin întâmpinare, a respins cele două critici formulate de recurentă făcând trimitere la precizarea de acțiune de la volumul II din dosarul arbitral iar în ce privește încălcarea unor motive de ordine publică a susținut că în realitate recurenta a invocat motive de netemeinicie care se referă la probele administrate în cauză , expertizele și raportul de inspecție fiscală care nu pot fi examinate în acțiunea în anulare și respectiv în recurs.

În consecință a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul este nefondat. - Sub aspectul motivelor invocate se constată că recurenta nu a argumentat fiecare motiv de nelegalitate pe care l-a invocat așa cum dispune art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Faptul că a invocat art. 304 1 C. proc. civ., drept temei al susținerilor sale nu obligă instanța de recurs la o examinare a tuturor motivelor invocate indiferent de caracterul lor câtă vreme recursul nu este o cale de atac devolutivă menită să provoace o nouă judecată în fond. Concluzia aceasta se impune cu atât mai mult cu cât acțiunea în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri arbitrale este ea însăși limitată la motivele expres prevăzute de lege ceea ce înseamnă că prin formularea ei nu se provoacă o reanalizare a fondului ci un control al legalității hotărârii în conformitate cu art. 364 (a-i) C. proc.

civ. Nu în ultimul rând art. 364 consacră prin motivele impuse pentru analiza legalității hotărârii arbitrale unicitatea mijlocului prin care se poate obține desființarea hotărârii arbitrale care nu vizează greșita judecată a litigiului în fapt sau în drept ci convenția arbitrală, tribunalul arbitral, procedura de judecată și conținutul hotărârii. Față de aceste precizări, singurele chestiuni care pot fi abordate în recurs sunt cele în legătură cu modul de examinare a motivelor de desființare evocate în acțiunea în anulare. Din acest punct de vedere criticile evocate în această cale de atac pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează situația când „hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Se observă din considerentele sentinței pronunțată de Curtea de Apel că s-a făcut o amplă analiză a motivului care viza arbitralitatea litigiului. Din coroborarea lit (a) „litigiul nu este susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului”, cu art. 340 C. proc. civ., care stabilește dreptul părților de a supune arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, rezultă că instanța de anulare a dat o dezlegare corectă acestui motiv întrucât a stabilit, în alți termeni, că tribunalul arbitral a fost investit cu o acțiune în pretenții luată în discuție în limitele investirii conform precizării depusă în ședința din 18 martie 2003. Faptul că pentru suma de 153.450,27 dolati S.U.A.

s-a solicitat mai întâi Tribunalului Vâlcea să emită pe numele debitoarei somație de plată și apoi după casarea ordonanței și sentinței pronunțată în acea cauză a fost declinată competența în favoarea Tribunalului Arbitral nu încalcă nicio prevedere legală cu privire la arbitrabilitatea litigiului de vreme ce, după precizarea de acțiune ca fiind o acțiune în pretenții obișnuită, s-a pus în aplicare convenția arbitrală și s-a trecut la examinarea litigiului. De remarcat este faptul că după data de mai sus și după administrarea probelor, la data de 28 aprilie 2004, a urmat o altă precizare de acțiune, ceea ce demonstrează fără dubiu că tribunalul arbitral s-a aflat în fața unei acțiuni în pretenții și nu a unei somații de plată cum susține recurenta.

Prin urmare nu a operat o derogare prin convenția arbitrală de la normele care interesează ordinea publică prin faptul că litigiul a fost supus arbitrajului întrucât cererea respectivă, în condițiile mai sus arătate, nu era de competența exclusivă a instanțelor judecătorești. Nu în ultimul rând este de reținut că susținerile recurentei nu numai că sunt contrare manifestării propriei voințe de a supune litigiul tribunalului arbitral care rezultă din precizările respective de acțiune, dar vădește și o nesocotire a altui principiu al dreptului procesual și anume acela prin care se dispune că drepturile procesuale se exercită cu bună-credință. - Celelalte critici referitoare la încălcarea unor dispoziții imperative ale legii care în realitate vizează concludența unor probe administrate de tribunalul arbitral vor fi înlăturate întrucât nu fac trimitere la dispozițiile încălcate și nici nu au vreo referire la dispozițiile art. 364 C. proc.

civ., care au făcut subiect de analiză în acțiunea în anulare prin examinarea lit. i) a articolului mai sus menționat. Așa cum corect a reținut în alți termeni Curtea de Apel, în cauză au fost administrate probe pentru stabilirea situației de fapt, aspecte care însă țin de netemeinicie. În realitate, prin faptul că se invocă „încălcarea unor dispoziții imperative ale legii”, recurenta, în contextul arătat tinde spre o reexaminare în fond a litigiului deși prin acțiunea în anulare se realizează doar un control de legalitate și nu de netemeinicie, în limitele prevăzute de art. 364 (1-i) C. proc. civ. Față de cele ce preced, sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc.

civ., în care puteau fi încadrate criticile aduse sentinței Curții de Apel, se constată că hotărârea nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, așa încât criticile vor fi respinse. Motivele prevăzute de art. 304 alin. (7) și (8) C. proc. civ., nu se impun a fi examinate întrucât nu au fost motivate și argumentate dar și pentru că din sentința recurată rezultă cu prisosință că au fost respectate dispozițiile art. 261 C. proc. civ., iar dezlegarea dată în controlul exercitat asupra hotărârii arbitrale a ținut seama de fundamentul raporturilor juridice dintre părți și de limitele în care poate fi exercitat acest control în raport de prevederile art. 364 C. proc. civ. În consecință, potrivit art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC B.T. SRL prin lichidator G.A. SRL RM. VÂLCEA, împotriva sentinței nr. 295 din 13 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2007.