ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 292/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României la 22 decembrie 2005, reclamanta SC V.P. SRL București cheamă în judecată pe pârâta SC M.R.C. SRL București, în ale cărei drepturi și obligații s-a substituit SC T.P.D. SRL și respectiv SC M.P. P.D.

SRL București solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută totală a contractului de locațiune nr. 778 din 16 iulie 1997, iar, în subsidiar să se dispună rezilierea contractului menționat pentru neexecutarea de către pârâtă a obligațiilor esențiale, să se dispună revizuirea în totalitate a conținutului aceluiași contract și a actelor adiționale la acesta (în număr de patru) în sensul obligării pârâtei la renegocierea clauzelor contractuale, cu referire specială la clauzele referitoare la cuantumul și stabilirea chiriei, inclusiv cu privire la posibilitatea de deducere a acesteia, modalitățile de reziliere, sublocațiunea, respectiv cesiunea totală sau parțială, precum și cu privire la condițiile de amenajare a stației de distribuție de carburanți din localitatea Borș, județul Bihor, explicitarea clauzei privitoare la chiria variabilă prin stabilirea unor modalități de control al vânzărilor, în funcție de care să se poată determina cuantumul acestora, stabilirea diferențelor de chirie variabilă pe ultimii trei ani în funcție de cuantumul vânzărilor efective în stația de vânzare de carburanți Borș și obligarea pârâtei la plata acestora, obligarea pârâtei la prezentarea unor extrase de pe evidențele contabile întocmite cu privire la vânzările stației de benzină din localitatea Borș în perioada iunie 2002, data acțiunii arbitrale,

cu cheltuieli de judecată. Prin sentința arbitrală nr. 220 din 27 octombrie 2006, Tribunalul arbitral admite în parte acțiunea reclamantei, și, în consecință, dispune rezilierea contractului de locațiune nr. 778/1997 astfel cum a fost modificat prin actele adiționale nr. 1-4, respinge capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a menționatului contract și a celorlalte capete de cerere formulate în subsidiar, cu 1.500 lei cheltuieli de arbitrale corespunzătoare pretențiilor admise în sarcina pârâtei. Împotriva sentinței arbitrale de mai sus pârâta formulează acțiune în anulare invocând ineficacitatea clauzei compromisorii care nu poate produce efecte față de reclamantă, care nu a fost parte la contractual de locațiune în litigiu, aceasta fiind și echivocă prin formulare, contrar prevederilor art. 343 1 și 343 3 C. proc.

civ., motiv prevăzut de art. 364 lit. b) C. proc. civ., încălcarea unor dispozițiile imperative ale legii, respectiv a prevederilor art. 258 C. proc. civ., existând o diferență între dispozitiv, în care pârâtă este SC T.P.D. SRL (adăugându-se ulterior pronunțării mențiunea „M.P.), persoană juridică inexistentă la momentul pronunțării hotărârii, și hotărârea arbitrală care vizează în dispozitiv pe pârâta SC M.P. P.D. SRL (fostă SC M.R.C. SRL, SC T.P.D. SRL), motiv prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc.

civ.; pârâta petentă formulează și critici referitoare la încălcarea de către tribunalul arbitral a principiului disponibilității, contradictorialității și a dreptului său la apărare admițând acțiunea reclamantei pentru cauze juridice ce nu au fost invocate prin cererea introductivă, tribunalul examinând încălcarea obligației locatarului de a se comporta ca un proprietar cu bunul închiriat și schimbarea formei lucrului închiriat, cauze ce nu au fost formulate de reclamantă în capătul de cerere vizând rezilierea contractului de locațiune în litigiu, contract care nu are caracter intuitu personae și ale cărui modificări prin actele adiționale au fost greșit interpretate de instanța de arbitraj.

Prin sentința comercială nr. 122 din 11 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, respinge acțiunea în anulare a sentinței arbitrale formulată de petenta pârâtă, ca nefondată, reținând în acest sens că nu există un motiv de anulare a clauzei arbitrale valabile și neechivoce prin raportare la prevederile art. 7.3 din contractul în litigiu, contract ce trebuie respectat de reclamantă, ca succesor al locatorului SC E.G. SRL și de pârâta petentă, ca succesor cu titlu universal al locatarei SC S.R. SRL (devenită ulterior SC M.R.C. SRL), petentă care și ea și-a schimbat denumirea din SC T.P.D. SRL în SC M.P. P.D.

SRL, pârâta petentă participând, de altfel, la procesul arbitral, desemnând arbitrii, formulând apărări și administrând probe fără a obiecta cu privire la competența tribunalului arbitral; mai reține instanța că din analiza hotărârii arbitrale atacate nu rezultă încălcarea principiilor ce garantează dreptul la un proces echitabil, tribunalul arbitral soluționând cauza cu respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare în limitele impuse prin cererea introductivă și prin apărările formulate de către pârâta petentă, nedepășind cadrul impus de părți, precum și că singurul mijloc procedural prin care părțile pot obține desființarea hotărârii arbitrale, inclusiv pentru motivele prevăzute de art. 358 C. proc.

civ., sub sancțiunea nulității, este acțiunea în anulare conform art. 364 C. proc. civ.; reține, de asemenea, instanța că hotărârea arbitrală nu încalcă ordinea publică, bunele moravuri sau dispozițiile imperative ale legii, considerentele și temeiurile pe care se sprijină soluția neintrând sub incidența dispozițiilor art. 364 alin. (1) lit. i), precum și că modificarea minutei prin adăugarea inițialelor „M.P.” ulterior întocmirii reprezintă o îndreptare a unei erori materiale și nu un motiv de nelegalitate a hotărârii. Împotriva sentinței de mai sus petenta pârâtă declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., admiterea acestuia și, în principal, casarea sentinței recurate, trimiterea cauzei la prima instanță în scopul administrării de probe pentru soluționarea în fond a cauzei, iar, în subsidiar, modificarea sentinței recurate în sensul anulării sentinței arbitrale atacate, în baza art. 312 raportat la art. 366 C. proc. civ. În susținerea recursului său recurenta critică instanța pentru a nu fi motivat în nici un fel respingerea motivului de anulare invocat în baza art. 364 lit. i) C. proc. civ., raportat la art. 358 C. proc.

civ., cu referire la soluționarea litigiului de către tribunalul arbitral cu luarea în considerare a unor cauze invocate de reclamantă numai în cursul dezbaterilor și nu și prin cererea introductivă, precum și pentru interpretarea greșită a actului dedus judecății respingând eronat criticile petentei formulate în temeiul motivului prevăzut de art. 364 lit. b) cu privire la caracterul deficitar al clauzei compromisorii; recurenta reproșează instanței și încălcarea dispozițiilor art. 969 C. civ., raportat la art. 973 C. civ., instanța ignorând astfel că este inoperantă și nu produce efecte între părțile actului juridic dedus judecății clauza compromisorie, care, fiind o convenție de sine stătătoare, nu angajează părțile în litigiul de față care nu au semnat-o ele fiind doar succesoare în drepturi ai locatorului respectiv locatarului inițiali, părți în contractul de locațiune, precum și a dispoziției art. 281 alin. (3) C. proc.

civ., instanța calificând greșit drept îndreptare de eroare materială adăugarea literelor M.P. pe minuta întocmită de arbitri, ca și a dispozițiilor art. 364 lit. i) prin ignorarea aplicării greșite de către tribunalul arbitral a prevederilor art. 969 C. civ., art. 1418-1440 C. civ. și ale art. 1020 – art. 1021 C. civ. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului, ca nefondat, arătând că instanța de judecată investită cu soluționarea acțiunii în anulare neavând competența să soluționeze fondul pricinii și, implicit, nici să stabilească situația de fapt, a verificat motivele acțiunii în anulare invocate în limita dispozițiilor art. 364 C. proc. civ., motivând soluția adoptată, interpretând corect actul dedus judecății și făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale pertinente.

Recursul nu este fondat. Astfel, cum corect a stabilit instanța de judecată, acțiunea în anulare nu reprezintă o cale devolutivă de atac a sentinței arbitrale, nu presupune rejudecarea fondului, ci analiza prealabilă a temeiniciei motivelor de anulare invocate în limita dispozițiilor art. 364 C. proc. civ., raportat la care instanța, pronunțându-se asupra legalității hotărârii arbitrale și anulând-o, poate analiza litigiul în fond, în temeiul art. 366 C. proc. civ. Cum instanța de judecată a menținut hotărârea arbitrală atacată ca fiind legală, criticile recurentei vizând necenzurarea soluției date de tribunalul arbitral pe fondul cauzei, respectiv greșita aplicare a dispozițiilor art. 1418 – art. 1440 C. civ., ale art. 1020 – art. 1021 C. civ., urmează a nu fi examinate.

Critica întemeiată pe greșita aplicare de către instanța judecătorească a art. 364 lit. b) C. proc. civ., este neîntemeiată și urmează a fi respinsă. Corect a analizat și respins motivat instanța de judecată motivul acțiunii în anulare referitor la ineficiența clauzei compromisorie, constatându-se, în acest sens, că în art. 7.3 din contractul de închiriere în litigiu se prevede fără echivoc că litigiile apărute între părți vor fi de competența Curții de Arbitraj din București, aceasta nereprezentând în nici un fel o clauză compromisorie alternativă, că menționatul contract, în totalitate, angajează părțile în litigiu, succesoare în drepturi ale locatorului și locatarului inițiali, așa cum confirmă și petenta pârâtă atât prin adresa cu nr. 490 din 1 noiembrie 2005 trimisă reclamantei, ca și prin întâmpinarea formulată în cauza arbitrală, că potrivit art. 343 1 alin. (2) C. proc.

civ., numai validitatea clauzei compromisorii este independentă de validitatea contractului în care a fost înscrisă, că însăși petenta pârâtă, prin conduita sa procesuală în cauza arbitrală a recunoscut valabilitatea și eficiența clauzei de arbitraj necontestând-o până la primul termen de înfățișare [(art. 358 1,2 alin. (1) C. proc. civ.)], formulând întâmpinare, desemnându-și arbitru propunând și administrând probe, participând la dezbateri și formulând concluzii scrise. Și motivul invocat în acțiunea în anulare încadrat de petentă în prevederile art. 364 lit. i) C. proc. civ., este corect examinat și respins de instanța judecătorească care a stabilit, prin raportare și la dispozițiile art. 969 C. civ., dar și ale art. 358 C. proc.

civ., că hotărârea arbitrală atacată nu încalcă ordinea publică, bunele moravuri sau dispoziții imperative ale legii.

Se constată, în acest sens, că în cursul procedurii arbitrale, așa cum a reținut expres și instanța judecătorească, s-a asigurat părților egalitatea de tratament, respectarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, acestea având acces la înscrisurile litigiului și la încheierile de ședință, fiind reprezentate prin avocați aleși la toate termenele date în dosar, administrând probe și formulând concluzii orale și scrise, precum și că reclamanta a susținut și oral la termenul de dezbatere în fond din 19 octombrie 2006 concluziile scrise depuse și prin care aceasta a detaliat doar apărările invocate prin acțiune, nemodificând-o prin referirea la obligațiile legale ale locatarului în orice contract de închiriere conform dispozițiilor Codului Civil, iar pârâta petentă necombătând menționatele susțineri nici în cadrul dezbaterilor orale și nici ulterior, prin concluziile scrise depuse la 8 noiembrie 2006, aceasta neindicând, de altfel, expres alte norme de ordine publică încălcate prin hotărârea arbitrală atacată decât dispozițiile art. 358 C. proc.

civ., constatate a fi fost respectate. În fine, corect a respins instanța judecătorească și critica petentei referitoare la modificarea minutei prin adăugarea inițialelor „M.P.” ulterior întocmirii ei, pe care o apreciază, ca o simplă corectare de eroare materială, aspect în legătură cu care se constată că hotărârea arbitrală este corect pronunțată în contradictoriu cu pârâta (recurentă) SC M.P. P.D. SRL (fostă SC M.R.C. SRL, SC T.P.D. SRL), iar petenta pârâtă nu a probat că în termen de 10 zile de la primirea hotărârii arbitrale, a formulat cerere de îndreptare a greșelii materiale evidente din textul sentinței, conform art. 64 alin. (1) și (2) din Regulile de procedură arbitrală ale Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I.R., incidente în cauză, astfel că nu poate invoca în acțiunea în anulare propria culpă, cu atât mai mult cu cât eroarea vizată nu schimbă soluția pronunțată de arbitri.

Astfel fiind, sentința atacată fiind legală și temeinică, dată cu corecta aplicare a legii și cuprinzând motivarea adecvată a respingerii tuturor motivelor invocate de petentă în acțiunea în anulare a hotărârii tribunalului arbitral, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de recurenta pârâtă urmează a fi respins ca nefondat. Cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta petentă pârâtă urmează a fi obligată la plata către intimata reclamantă a sumei de 4.403 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC M.P. P.D. SRL București împotriva sentinței nr. 122 din 11 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Obligă recurenta pârâtă la plata a 4.403 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă SC V.P. SRL București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2008.