ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 292/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 292/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și

Industrie a României la 22 decembrie 2005, reclamanta SC V.P. SRL București

cheamă în judecată pe pârâta SC M.R.C. SRL București, în ale cărei drepturi și

obligații s-a substituit SC T.P.D. SRL și respectiv SC M.P. P.D. SRL București

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea

absolută totală a contractului de locațiune nr. 778 din 16 iulie 1997, iar, în

subsidiar să se dispună rezilierea contractului menționat pentru neexecutarea

de către pârâtă a obligațiilor esențiale, să se dispună revizuirea în

totalitate a conținutului aceluiași contract și a actelor adiționale la acesta

(în număr de patru) în sensul obligării pârâtei la renegocierea clauzelor

contractuale, cu referire specială la clauzele referitoare la cuantumul și

stabilirea chiriei, inclusiv cu privire la posibilitatea de deducere a

acesteia, modalitățile de reziliere, sublocațiunea, respectiv cesiunea totală

sau parțială, precum și cu privire la condițiile de amenajare a stației de

distribuție de carburanți din localitatea Borș, județul Bihor, explicitarea

clauzei privitoare la chiria variabilă prin stabilirea unor modalități de

control al vânzărilor, în funcție de care să se poată determina cuantumul

acestora, stabilirea diferențelor de chirie variabilă pe ultimii trei ani în

funcție de cuantumul vânzărilor efective în stația de vânzare de carburanți

Borș și obligarea pârâtei la plata acestora, obligarea pârâtei la prezentarea

unor extrase de pe evidențele contabile întocmite cu privire la vânzările

stației de benzină din localitatea Borș în perioada iunie 2002, data acțiunii

arbitrale, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința arbitrală nr. 220

din 27 octombrie 2006, Tribunalul arbitral admite în parte acțiunea

reclamantei, și, în consecință, dispune rezilierea contractului de locațiune nr.

778/1997 astfel cum a fost modificat prin actele adiționale nr. 1-4, respinge

capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a menționatului

contract și a celorlalte capete de cerere formulate în subsidiar, cu 1.500 lei

cheltuieli de arbitrale corespunzătoare pretențiilor admise în sarcina pârâtei.

Împotriva sentinței

arbitrale de mai sus pârâta formulează acțiune în anulare invocând ineficacitatea

clauzei compromisorii care nu poate produce efecte față de reclamantă, care nu

a fost parte la contractual de locațiune în litigiu, aceasta fiind și echivocă

prin formulare, contrar prevederilor art. 343

1

și 343

3

C.

proc. civ., motiv prevăzut de art. 364 lit. b) C. proc. civ., încălcarea unor

dispozițiile imperative ale legii, respectiv a prevederilor art. 258 C. proc.

civ., existând o diferență între dispozitiv, în care pârâtă este SC T.P.D. SRL

(adăugându-se ulterior pronunțării mențiunea „M.P.), persoană juridică

inexistentă la momentul pronunțării hotărârii, și hotărârea arbitrală care

vizează în dispozitiv pe pârâta SC M.P. P.D. SRL (fostă SC M.R.C. SRL, SC T.P.D.

SRL), motiv prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ.; pârâta petentă formulează

și critici referitoare la încălcarea de către tribunalul arbitral a

principiului disponibilității, contradictorialității și a dreptului său la

apărare admițând acțiunea reclamantei pentru cauze juridice ce nu au fost

invocate prin cererea introductivă, tribunalul examinând încălcarea obligației

locatarului de a se comporta ca un proprietar cu bunul închiriat și schimbarea

formei lucrului închiriat, cauze ce nu au fost formulate de reclamantă în

capătul de cerere vizând rezilierea contractului de locațiune în litigiu,

contract care nu are caracter intuitu personae și ale cărui modificări prin

actele adiționale au fost greșit interpretate de instanța de arbitraj.

Prin sentința comercială nr.

122 din 11 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

respinge acțiunea în anulare a sentinței arbitrale formulată de petenta pârâtă,

ca nefondată, reținând în acest sens că nu există un motiv de anulare a clauzei

arbitrale valabile și neechivoce prin raportare la prevederile art. 7.3 din

contractul în litigiu, contract ce trebuie respectat de reclamantă, ca succesor

al locatorului SC E.G. SRL și de pârâta petentă, ca succesor cu titlu universal

al locatarei SC S.R. SRL (devenită ulterior SC M.R.C. SRL), petentă care și ea

și-a schimbat denumirea din SC T.P.D. SRL în SC M.P. P.D. SRL, pârâta petentă

participând, de altfel, la procesul arbitral, desemnând arbitrii, formulând

apărări și administrând probe fără a obiecta cu privire la competența

tribunalului arbitral; mai reține instanța că din analiza hotărârii arbitrale

atacate nu rezultă încălcarea principiilor ce garantează dreptul la un proces

echitabil, tribunalul arbitral soluționând cauza cu respectarea principiului

contradictorialității și al dreptului la apărare în limitele impuse prin cererea

introductivă și prin apărările formulate de către pârâta petentă, nedepășind

cadrul impus de părți, precum și că singurul mijloc procedural prin care

părțile pot obține desființarea hotărârii arbitrale, inclusiv pentru motivele

prevăzute de art. 358 C. proc. civ., sub sancțiunea nulității, este acțiunea în

anulare conform art. 364 C. proc. civ.; reține, de asemenea, instanța că

hotărârea arbitrală nu încalcă ordinea publică, bunele moravuri sau

dispozițiile imperative ale legii, considerentele și temeiurile pe care se

sprijină soluția neintrând sub incidența dispozițiilor art. 364 alin. (1) lit.

i), precum și că modificarea minutei prin adăugarea inițialelor „M.P.” ulterior

întocmirii reprezintă o îndreptare a unei erori materiale și nu un motiv de

nelegalitate a hotărârii.

Împotriva sentinței de mai

sus petenta pârâtă declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute

de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia și, în principal,

casarea sentinței recurate, trimiterea cauzei la prima instanță în scopul

administrării de probe pentru soluționarea în fond a cauzei, iar, în subsidiar,

modificarea sentinței recurate în sensul anulării sentinței arbitrale atacate,

în baza art. 312 raportat la art. 366 C. proc. civ.

În susținerea recursului său

recurenta critică instanța pentru a nu fi motivat în nici un fel respingerea

motivului de anulare invocat în baza art. 364 lit. i) C. proc. civ., raportat

la art. 358 C. proc. civ., cu referire la soluționarea litigiului de către

tribunalul arbitral cu luarea în considerare a unor cauze invocate de

reclamantă numai în cursul dezbaterilor și nu și prin cererea introductivă,

precum și pentru interpretarea greșită a actului dedus judecății respingând

eronat criticile petentei formulate în temeiul motivului prevăzut de art. 364 lit.

b) cu privire la caracterul deficitar al clauzei compromisorii; recurenta

reproșează instanței și încălcarea dispozițiilor art. 969 C. civ., raportat la art.

973 C. civ., instanța ignorând astfel că este inoperantă și nu produce efecte

între părțile actului juridic dedus judecății clauza compromisorie, care, fiind

o convenție de sine stătătoare, nu angajează părțile în litigiul de față care

nu au semnat-o ele fiind doar succesoare în drepturi ai locatorului respectiv

locatarului inițiali, părți în contractul de locațiune, precum și a dispoziției

art. 281 alin. (3) C. proc. civ., instanța calificând greșit drept îndreptare

de eroare materială adăugarea literelor M.P. pe minuta întocmită de arbitri, ca

și a dispozițiilor art. 364 lit. i) prin ignorarea aplicării greșite de către

tribunalul arbitral a prevederilor art. 969 C. civ., art. 1418-1440 C. civ. și

ale art. 1020 – art. 1021 C. civ.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului, ca nefondat, arătând

că instanța de judecată investită cu soluționarea acțiunii în anulare neavând

competența să soluționeze fondul pricinii și, implicit, nici să stabilească

situația de fapt, a verificat motivele acțiunii în anulare invocate în limita

dispozițiilor art. 364 C. proc. civ., motivând soluția adoptată, interpretând

corect actul dedus judecății și făcând o corectă aplicare a dispozițiilor

legale pertinente.

Recursul nu este fondat.

Astfel, cum corect a

stabilit instanța de judecată, acțiunea în anulare nu reprezintă o cale

devolutivă de atac a sentinței arbitrale, nu presupune rejudecarea fondului, ci

analiza prealabilă a temeiniciei motivelor de anulare invocate în limita

dispozițiilor art. 364 C. proc. civ., raportat la care instanța, pronunțându-se

asupra legalității hotărârii arbitrale și anulând-o, poate analiza litigiul în

fond, în temeiul art. 366 C. proc. civ.

Cum instanța de judecată a

menținut hotărârea arbitrală atacată ca fiind legală, criticile recurentei

vizând necenzurarea soluției date de tribunalul arbitral pe fondul cauzei,

respectiv greșita aplicare a dispozițiilor art. 1418 – art. 1440 C. civ., ale art.

1020 – art. 1021 C. civ., urmează a nu fi examinate.

Critica întemeiată pe

greșita aplicare de către instanța judecătorească a art. 364 lit. b) C. proc.

civ., este neîntemeiată și urmează a fi respinsă. Corect a analizat și respins

motivat instanța de judecată motivul acțiunii în anulare referitor la

ineficiența clauzei compromisorie, constatându-se, în acest sens, că în art. 7.3

din contractul de închiriere în litigiu se prevede fără echivoc că litigiile

apărute între părți vor fi de competența Curții de Arbitraj din București,

aceasta nereprezentând în nici un fel o clauză compromisorie alternativă, că

menționatul contract, în totalitate, angajează părțile în litigiu, succesoare

în drepturi ale locatorului și locatarului inițiali, așa cum confirmă și

petenta pârâtă atât prin adresa cu nr. 490 din 1 noiembrie 2005 trimisă reclamantei,

ca și prin întâmpinarea formulată în cauza arbitrală, că potrivit art. 343

1

alin. (2) C. proc. civ., numai validitatea clauzei compromisorii este

independentă de validitatea contractului în care a fost înscrisă, că însăși

petenta pârâtă, prin conduita sa procesuală în cauza arbitrală a recunoscut

valabilitatea și eficiența clauzei de arbitraj necontestând-o până la primul

termen de înfățișare [(art. 358

1,2

alin. (1) C. proc. civ.)],

formulând întâmpinare, desemnându-și arbitru propunând și administrând probe,

participând la dezbateri  și formulând concluzii scrise.

Și motivul invocat în

acțiunea în anulare încadrat de petentă în prevederile art. 364 lit. i) C.

proc. civ., este corect examinat și respins de instanța judecătorească care a

stabilit, prin raportare și la dispozițiile art. 969 C. civ., dar și ale art. 358

C. proc. civ., că hotărârea arbitrală atacată nu încalcă ordinea publică,

bunele moravuri sau dispoziții imperative ale legii. Se constată, în acest

sens, că în cursul procedurii arbitrale, așa cum a reținut expres și instanța

judecătorească, s-a asigurat părților egalitatea de tratament, respectarea

dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, acestea având

acces la înscrisurile litigiului și la încheierile de ședință, fiind

reprezentate prin avocați aleși la toate termenele date în dosar, administrând

probe și formulând concluzii orale și scrise, precum și că reclamanta a

susținut și oral la termenul de dezbatere în fond din 19 octombrie 2006 concluziile

scrise depuse și prin care aceasta a detaliat doar apărările invocate prin

acțiune, nemodificând-o prin referirea la obligațiile legale ale locatarului în

orice contract de închiriere conform dispozițiilor Codului Civil, iar pârâta

petentă necombătând menționatele susțineri nici în cadrul dezbaterilor orale și

nici ulterior, prin concluziile scrise depuse la 8 noiembrie 2006, aceasta

neindicând, de altfel, expres alte norme de ordine publică încălcate prin

hotărârea arbitrală atacată decât dispozițiile art. 358 C. proc. civ.,

constatate a fi fost respectate.

În fine, corect a respins

instanța judecătorească și critica petentei referitoare la modificarea minutei

prin adăugarea inițialelor „M.P.” ulterior întocmirii ei, pe care o apreciază,

ca o simplă corectare de eroare materială, aspect în legătură cu care se

constată că hotărârea arbitrală este corect pronunțată în contradictoriu cu

pârâta (recurentă) SC M.P. P.D. SRL (fostă SC M.R.C. SRL, SC T.P.D. SRL), iar

petenta pârâtă nu a probat că în termen de 10 zile de la primirea hotărârii

arbitrale, a formulat cerere de îndreptare a greșelii materiale evidente din

textul sentinței, conform art. 64 alin. (1) și (2) din Regulile de procedură

arbitrală ale Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I.R.,

incidente în cauză, astfel că nu poate invoca în acțiunea în anulare propria

culpă, cu atât mai mult cu cât eroarea vizată nu schimbă soluția pronunțată de

arbitri.

Astfel fiind, sentința

atacată fiind legală și temeinică, dată cu corecta aplicare a legii și

cuprinzând motivarea adecvată a respingerii tuturor motivelor invocate de

petentă în acțiunea în anulare a hotărârii tribunalului arbitral, cu aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de recurenta

pârâtă urmează a fi respins ca nefondat.

Cu aplicarea dispozițiilor art.

274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta petentă pârâtă urmează a fi obligată la

plata către intimata reclamantă a sumei de 4.403 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC M.P. P.D. SRL București împotriva sentinței nr. 122

din 11 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Obligă recurenta pârâtă la

plata a 4.403 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă SC V.P. SRL

București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 ianuarie 2008.