ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7028/2007

Constată că prin cererea înregistrată la 16 martie 2007 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, C.A.R. a formulat, în contradictoriu cu intimatele D.D.A.B., D.D.I.M., B.S., O.R., N.L., contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 9671 din 24 noiembrie 2006 pronunțată de această instanță. În motivarea contestației s-a arătat că decizia a cărei retractare s-a solicitat, a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Aceasta, în condițiile în care instanța de recurs a invocat din oficiu excepția de necompetență materială (la termenul din 26 mai 2006), pentru ca ulterior, la termenul din 29 septembrie 2006, instanța să nu se mai pronunțe asupra acestei excepții, cum de altfel, nu s-a pronunțat nici la termenul din 24 noiembrie 2006, când a soluționat recursul pe fond.

Față de dispozițiile art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005, trebuia să se constate că recursul este de competența curții de apel, întrucât valoarea imobilului la data sesizării instanței (13 august 2002) era sub 5 miliarde lei, iar procesul-verbal de impunere depus în faza recursului și care evidenția o valoare de impozitare a recursului mai mare de 5 miliarde lei, era emis la 26 septembrie 2006. Nepronunțându-se asupra excepției de necompetență materială, instanța de recurs a nesocotit dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., care obligă la pronunțarea, în prealabil, asupra excepțiilor ce fac de prisos cercetarea în fond a pricinii. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. Ca urmare a decesului intimatei B.S., poziția procesuală a acesteia a fost preluată de moștenitorii săi, B.A.V. și B.A.M. Contestația în anulare este nefondată, față de următoarele considerente: Potrivit deciziei nr. 9671 din 24 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, ce face obiectul contestației în anulare, a fost admis recursul declarat de pârâte (intimate în cauză) împotriva deciziei din apel, care a fost modificată, în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței, prin respingerea, ca nefondată, a acțiunii reclamantei C.A.R., având ca obiect nulitatea unui act de donație întocmit în martie 1945, de autorii intimatelor.

Contrar susținerii contestatoarei, în soluționarea recursului, instanța nu a încălcat vreo normă de competență materială, de natură să atragă aplicabilitatea dispozițiilor art. 317 alin. (1) și (2) C. proc. civ. Astfel, la termenul din 26 mai 2006 (fila 157), în condițiile în care s-a constatat lipsă de procedură cu intimatele, instanța a consemnat că la următorul termen de judecată se va discuta excepția de necompetență materială, raportat la dispozițiile art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005. Or, pentru termenul care a urmat (din 29 iunie 2006), recurenta C.A.R. însăși, a fost cea care a furnizat, cu scopul evident de a preîntâmpina admiterea unei excepții de necompetență materială, relații în legătură cu valoarea imobilului.

A rezultat, conform înscrisurilor depuse la dosar (filele 159-163, recurs), că valoarea imobilului depășește suma de 5 miliarde lei. În aceste condiții, instanța de recurs a trecut mai departe la judecata în fond a pricinii, apreciindu-se competentă material în soluționarea cauzei. Este vorba în speță, de o rezolvare implicită care a fost dată chestiunii de necompetență materială, atâta vreme cât a rezultat că, abia după ce partea a administrat dovezi în legătură cu valoarea obiectului litigiului, s-a pășit la cercetarea în fond a cauzei. Împrejurarea că nu se regăsește o rezolvare expresă a acestui aspect nu înseamnă, așa cum se pretinde, că instanța nu și-a verificat competența și că ar fi trecut la rezolvarea pricinii cu încălcarea normelor în materie.

Chestiunile juridice rezolvate implicit, în privința cărora părțile au avut posibilitatea de a-și expune punctul de vedere (în speță, contestatoarea însăși, prin relațiile furnizate, determinând modalitatea de soluționare), intră în autoritate de lucru judecat, în egală măsură cu ceea ce a făcut obiectul judecății exprese. De aceea, o asemenea împrejurare tranșată jurisdicțional, chiar dacă de o manieră implicită, nu mai poate face obiectul reevaluării judiciare ulterioare. Promovând contestația în anulare de față, contestatoarea tinde de fapt, la a obține o altă rezolvare asupra excepției de necompetență materială, care să contrazică hotărârea anterioară. Prin intermediul unei căi extraordinare de retractare nu pot fi aduse critici de nelegalitate soluției conținute de o hotărâre irevocabilă (a admite o asemenea posibilitate ar echivala cu a deschide calea recursului împotriva unei decizii date în recurs).

Față de considerentele arătate, contestația în anulare formulată a fost găsită nefondată și va fi respinsă în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea C.A.R. împotriva deciziei nr. 9671 din 24 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2007.