ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 547/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 10 noiembrie 2005 la Tribunalul Iași, reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, solicitând anularea dispoziției nr. S/1729 din 22 iulie 2005, emisă de pârât, obligarea pârâtului la plata daunelor materiale constând în drepturile salariale de care a fost lipsit din momentul eliberării din funcție și până la soluționarea definitivă a acțiunii, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin actul atacat a fost demis din funcția de adjunct al șefului Inspectoratului de Poliție Județean Iași, fără ca în activitatea pe care a desfășurat-o să fi existat o situație care să presupună aplicarea unor sancțiuni.

A mai arătat că această măsură a fost dispusă în urma unui control efectuat în mod formal, cu încălcarea prevederilor Ordinului M.A.I. în care s-a ajuns fără temei la concluzia că a exercitat un management defectuos. De asemenea, reclamantul a arătat că măsura atacată este nelegală și în raport cu prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 364/ 2004 și ale art. 44 pct. 2 din Ordinul M.A.I. nr. 300/2004, conform cărora numirea, promovarea și eliberarea polițiștilor în și din funcțiile structurilor poliției judiciare se fac, potrivit normelor de competență aprobate, prin ordin al ministrului administrației și internelor, cu avizul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin sentința civilă nr. 2024 din 14 decembrie 2005, Tribunalul Iași a declinat competența judecării cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 7 din Legea nr. 218/ 2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române. Astfel învestită, prin sentința nr. 61/CA din 8 mai 2006, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantului, respingând acțiunea. În considerentele sentinței, instanța a reținut că raportul juridic dintre părți este un raport de serviciu, guvernat de Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului care, potrivit art. 78, se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public.

Din conținutul acestui din urmă act normativ, instanța a reținut că singura normă care se referă la încetarea și modificarea raportului de serviciu este art. 89 din Legea nr. 188/1999, care reglementează condițiile în care funcționarul public, în speță polițistul, poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat ori s-a dispus încetarea sau modificarea raportului de serviciu.

Instanța de fond a mai reținut că prin Legea nr. 188/1999 a fost stabilită, cu valoare de principiu „regula potrivit căreia orice acțiune referitoare la încheierea și executarea raporturilor de serviciu trebuie exercitată în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării actului contestat, fără a fi necesară parcurgerea vreunei alte proceduri administrative prealabile, termenul de 30 de zile fiind prevăzut și de art. 283 C. muncii, act normativ cu care Legea privind Statutul funcționarilor publici și Legea privind Statutul polițistului se completează. Sentința menționată a fost atacată cu recurs, în termenul prevăzut de lege, de către reclamantul C.I., pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că în cauza de față nu sunt aplicabile dispozițiile speciale de procedură cuprinse în art. 68 din Legea nr. 188/1999 și art. 61 din Legea nr. 360/2002, care se referă numai la contestarea sancțiunilor disciplinare, în cazul săvârșirii unor abateri disciplinare prevăzute expres și exhaustiv de lege. În acest sens, recurentul-reclamant a mai arătat că eliberarea sa din funcția de adjunct al șefului poliției județene Iași nu este o sancțiune disciplinară, ci o măsură administrativă supusă prevederilor generale în materia contenciosului administrativ, conținute de Legea nr. 554/2004. În consecință, a arătat recurentul-reclamant, termenul în care se putea adresa instanței de contencios administrativ este cel de 6 luni de la primirea răspunsului la plângerea prealabilă administrativă, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Prin Decizia nr. 4178/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul reclamantului, sentința a fost casată și cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Înalta Curte a reținut că dispoziția atacată are natura juridică a unei măsuri administrative manageriale iar nu a unei sancțiuni disciplinare și nu a avut ca efect încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului, care a fost eliberat numai din funcția de conducere; că sunt aplicabile exclusiv termenele și condițiile de contestare prevăzute de dispozițiile Legii nr. 554/2004 și nicidecum dispozițiile art. 89 din Legea nr. 188/1999 sau ale art. 283 C. muncii; că măsura atacată a fost comunicată petentului la data de 26 iulie 2005, răspunsul la plângerea prealabilă a fost comunicat la data de 26 septembrie 2005 și cum cererea de chemare în judecată a fost expediată prin poștă la data de 10 noiembrie 2005, rezultă că a fost respectat termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

În fond după casare, Curtea de Apel Iași, Secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 24 7 februarie 2008, a admis acțiunea, a anulat dispoziția atacată și a obligat Inspectoratul General al Poliției să plătească reclamantului drepturile salariale corespunzătoare funcției de prim-adjunct al șefului Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, plus 1.198,65 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că eliberarea din funcție s-a efectuat cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordinul M.A.I. nr. 533/2005, deoarece nu a existat avizul consultativ al C.N.P., condiție de legalitate a actului de eliberare din funcție. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen I.G.P.R.

În motivarea recursului s-a arătat în esență că reclamantul a fost adjunct al inspectoratului șef, astfel încât nu era necesar avizul consultativ al C.N.P. pentru emiterea dispoziției de eliberare din funcție. Verificând cauza în funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat. Din probele administrate în cauză se reține că reclamantul, prin dispoziția nr. 1729 din 22 iulie 2005 a I.G.P.R., a fost eliberat din funcția de adjunct al șefului Inspectoratului de poliție al județului Iași, pentru management defectuos și disfuncții în activitatea personalului din subordine, care au condus la diminuarea prestației profesionale a acestuia.

Măsura a fost luată în conformitate cu art. 22 alin. (7) și alin. (8) din Legea nr. 360/2002 și O.G. nr. 38/2003. Potrivit art. 1 alin. (1) lit. b) ultima teză din Ordinul M.A.I. nr. 533 din 1 martie 2005, structurile M.A.I. competente în domeniu consultă Consiliile departamentale ale C.N.P. la numirea și eliberarea din funcție a primilor adjuncți ai inspectorilor șefi ai inspectoratelor județene de poliție. Față de această dispoziție normativă, se constată că la eliberarea din funcție a reclamantului, care era adjunct al șefului Inspectoratului de poliție al județului Iași, nu era necesar avizul consultativ al Consiliului departamental al C.N.P., astfel cum în mod eronat a reținut instanța de fond.

Pe cale de consecință, actul administrativ atacat de reclamant se apreciază că a fost legal emis. Pentru considerentele expuse, recursul va fi admis, sentința se va modifica și acțiunea reclamantului va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de I.G.P.R. împotriva sentinței civile nr. 24/CA din 7 februarie 2008 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și în fond respinge acțiunea formulată de reclamantul C.I., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 februarie 2009.