ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 547/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 10 noiembrie 2005

la Tribunalul Iași, reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâtul

Inspectoratul General al Poliției Române, solicitând anularea dispoziției nr. S/1729

din 22 iulie 2005, emisă de pârât, obligarea pârâtului la plata daunelor

materiale constând în drepturile salariale de care a fost lipsit din momentul

eliberării din funcție și până la soluționarea definitivă a acțiunii, precum și

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin actul atacat a fost demis din funcția de adjunct

al șefului Inspectoratului de Poliție Județean Iași, fără ca în activitatea pe

care a desfășurat-o să fi existat o situație care să presupună aplicarea unor sancțiuni.

A mai arătat că această

măsură a fost dispusă în urma unui control efectuat în mod formal, cu

încălcarea prevederilor Ordinului M.A.I. în care s-a ajuns fără temei la

concluzia că a exercitat un management defectuos.

De asemenea, reclamantul a

arătat că măsura atacată este nelegală și în raport cu prevederile art. 6 alin.

(1) din Legea nr. 364/ 2004 și ale art. 44 pct. 2 din Ordinul M.A.I. nr. 300/2004,

conform cărora numirea, promovarea și eliberarea polițiștilor în și din

funcțiile structurilor poliției judiciare se fac, potrivit normelor de

competență aprobate, prin ordin al ministrului administrației și internelor, cu

avizul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție.

Prin sentința civilă nr. 2024

din 14 decembrie 2005, Tribunalul Iași a declinat competența judecării cauzei în

favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ, având în vedere

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 7 din Legea nr.

218/ 2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române.

Astfel învestită, prin

sentința nr. 61/CA din 8 mai 2006, Curtea de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune a

reclamantului, respingând acțiunea.

În considerentele sentinței,

instanța a reținut că raportul juridic dintre părți este un raport de serviciu,

guvernat de Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului care, potrivit art.

78, se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului

public.

Din conținutul acestui din

urmă act normativ, instanța a reținut că singura normă care se referă la

încetarea și modificarea raportului de serviciu este art. 89 din Legea nr. 188/1999,

care reglementează condițiile în care funcționarul public, în speță polițistul,

poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ

prin care s-a constatat ori s-a dispus încetarea sau modificarea raportului de

serviciu.

Instanța de fond a mai

reținut că prin Legea nr. 188/1999 a fost stabilită, cu valoare de principiu

„regula potrivit căreia orice acțiune referitoare la încheierea și executarea

raporturilor de serviciu trebuie exercitată în termen de cel mult 30 de zile de

la data comunicării actului contestat, fără a fi necesară parcurgerea vreunei

alte proceduri administrative prealabile, termenul de 30 de zile fiind prevăzut

și de art. 283 C. muncii, act normativ cu care Legea privind Statutul

funcționarilor publici și Legea privind Statutul polițistului se completează.

Sentința menționată a fost

atacată cu recurs, în termenul prevăzut de lege, de către reclamantul C.I.,

pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurentul-reclamant a arătat că în cauza de față nu sunt aplicabile

dispozițiile speciale de procedură cuprinse în art. 68 din Legea nr. 188/1999

și art. 61 din Legea nr. 360/2002, care se referă numai la contestarea

sancțiunilor disciplinare, în cazul săvârșirii unor abateri disciplinare prevăzute

expres și exhaustiv de lege.

În acest sens,

recurentul-reclamant a mai arătat că eliberarea sa din funcția de adjunct al

șefului poliției județene Iași nu este o sancțiune disciplinară, ci o măsură

administrativă supusă prevederilor generale în materia contenciosului

administrativ, conținute de Legea nr. 554/2004.

În consecință, a arătat

recurentul-reclamant, termenul în care se putea adresa instanței de contencios

administrativ este cel de 6 luni de la primirea răspunsului la plângerea

prealabilă administrativă, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Prin Decizia nr. 4178/2006 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, a fost admis recursul reclamantului, sentința a fost casată și cauza a

fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Înalta Curte a reținut că

dispoziția atacată are natura juridică a unei măsuri administrative manageriale

iar nu a unei sancțiuni disciplinare și nu a avut ca efect încetarea raporturilor

de serviciu ale polițistului, care a fost eliberat numai din funcția de

conducere; că sunt aplicabile exclusiv termenele și condițiile de contestare

prevăzute de dispozițiile Legii nr. 554/2004 și nicidecum dispozițiile art. 89

din Legea nr. 188/1999 sau ale art. 283 C. muncii; că măsura atacată a fost

comunicată petentului la data de 26 iulie 2005, răspunsul la plângerea

prealabilă a fost comunicat la data de 26 septembrie 2005 și cum cererea de

chemare în judecată a fost expediată prin poștă la data de 10 noiembrie 2005,

rezultă că a fost respectat termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 554/2004.

În fond după casare, Curtea

de Apel Iași, Secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.

24 7 februarie 2008, a admis acțiunea, a anulat dispoziția atacată și a obligat

Inspectoratul General al Poliției să plătească reclamantului drepturile

salariale corespunzătoare funcției de prim-adjunct al șefului Inspectoratul de

Poliție al Județului Iași, plus 1.198,65 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință

instanța a reținut că eliberarea din funcție s-a efectuat cu încălcarea

prevederilor art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordinul M.A.I. nr. 533/2005, deoarece

nu a existat avizul consultativ al C.N.P., condiție de legalitate a actului de

eliberare din funcție.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen I.G.P.R.

În motivarea recursului s-a

arătat în esență că reclamantul a fost adjunct al inspectoratului șef, astfel

încât nu era necesar avizul consultativ al C.N.P. pentru emiterea dispoziției

de eliberare din funcție.

Verificând cauza în funcție

de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Din probele administrate în

cauză se reține că reclamantul, prin dispoziția nr. 1729 din 22 iulie 2005 a I.G.P.R.,

a fost eliberat din funcția de adjunct al șefului Inspectoratului de poliție al

județului Iași, pentru management defectuos și disfuncții în activitatea

personalului din subordine, care au condus la diminuarea prestației

profesionale a acestuia. Măsura a fost luată în conformitate cu art. 22 alin.

(7) și alin. (8) din Legea nr. 360/2002 și O.G. nr. 38/2003.

Potrivit art. 1 alin. (1) lit.

b) ultima teză din Ordinul M.A.I. nr. 533 din 1 martie 2005, structurile M.A.I.

competente în domeniu consultă Consiliile departamentale ale C.N.P. la numirea

și eliberarea din funcție a primilor adjuncți ai inspectorilor șefi ai

inspectoratelor județene de poliție.

Față de această dispoziție

normativă, se constată că la eliberarea din funcție a reclamantului, care era

adjunct al șefului Inspectoratului de poliție al județului Iași, nu era necesar

avizul consultativ al Consiliului departamental al C.N.P., astfel cum în mod

eronat a reținut instanța de fond.

Pe cale de consecință, actul

administrativ atacat de reclamant se apreciază că a fost legal emis.

Pentru considerentele

expuse, recursul va fi admis, sentința se va modifica și acțiunea reclamantului

va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de I.G.P.R. împotriva sentinței

civile nr. 24/CA din 7 februarie 2008 a Curții de Apel Iași, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și

în fond respinge acțiunea formulată de reclamantul C.I., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 3 februarie 2009.