ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3500/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 27 septembrie 2005, reclamantul D.C. a chemat în judecată Ministerul

Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române și

Inspectoratul de Poliție Județean Iași, solicitând anularea dispoziției nr.

S/1727 din 22 iulie 2005, prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția de

adjunct al șefului Inspectoratului Județean de Poliție Iași, reintegrarea în

funcția deținută anterior și obligarea pârâților la plata drepturilor salariale

cuvenite.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că măsura dispusă, de eliberare a sa din funcția de

conducere, este nelegală, întrucât a avut o activitate foarte bună, evaluată,

ca atare, prin calificativele primite în perioada 2003 - 2004.

Prin sentința nr. 22 din 20

februarie 2006, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și

fiscal, respins acțiunea, ca tardiv formulată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că reclamantul a formulat acțiunea la 27

septembrie 2005, cu depășirea termenului legal de 30 de zile prevăzut de art.

89 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, reclamantul D.C., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

învederat că, în realitate, termenul pentru introducerea acțiunii nu este cel

de 30 de zile reglementat de Legea nr. 188/1999, ci cel de 6 luni prevăzut de

art. 11 din Legea contenciosului administrativ, în raport cu faptul că

polițistul este un funcționar public cu statut special, iar Legea nr. 360/2002

- norma specială a acestei categorii de funcționari, nu prevede vreun termen

pentru contestarea actelor administrative.

În aceste împrejurări, a

arătat reclamantul, s-a reținut în mod greșit tardivitatea acțiunii, în

condițiile în care i s-a comunicat măsura dispusă de pârâți la 15 august 2005.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, instanța de fond a

reținut în mod corect faptul că reclamantul s-a adresat instanței la 27

septembrie 2005, cu depășirea termenului legal, în condițiile în care a luat

cunoștință de dispoziția prin care era eliberat din funcția de conducere la

data de 29 iulie 2005, data raportului pe care reclamantul l-a adresat

Inspectoratului General al Poliției Române.

Întrucât Legea nr. 360/2002,

privind Statutul polițistului, nu conține prevederi speciale privind termenul

și procedura de contestare a măsurilor dispuse împotriva acestor funcționari

publici cu statut special, sunt aplicabile dispozițiile Legii generale, nr.

188/1999, astfel cum dispune art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002.

Așadar, nu este întemeiată

critica formulată sub acest aspect de reclamant, neavând aplicabilitate

dispozițiile art. 11 din Legea contenciosului administrativ, în condițiile în

care există norme speciale referitoare la funcționarii publici.

În raport cu cele expuse mai

sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.C. împotriva sentinței civile nr. 22/CA din 20 februarie 2006 pronunțată

de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2006.