ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1227/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1227/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

P

rin sentința penală nr. 315 din 17

octombrie 2007, Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr. 47.3/101/2005, a condamnat

pe inculpatul D.T., la 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175

lit. i)

C. pen., cu interzicerea drepturilor

prevăzută

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

S-au

interzis

inculpatului, pe o durată de 3 ani, drepturile prevăzută

de art. 64

lit. a) și b) C. pen.,

conform art. 65 C. pen., pedeapsă complementară ce se va

executa după

executarea pedepsei principale.

S-a constatat că

infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu

infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală

nr. 3418

din 23 noiembrie 2006 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin,

definitivă prin decizia penală nr. 42 din 26 martie 2007 a Tribunalul Mehedinți

și cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală

nr. 194 din 26

ianuarie

2006 a

Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, definitivă prin

decizia penală nr. 288

din

27 martie 2006 a Tribunalului Mehedinți.

Au fost descontopite

pedepsele din sentința penală nr. 3418 din 23 noiembrie 2006 a Judecătoriei

Drobeta Turnu Severin, definitivă prin decizia penală nr. 42 din 26 martie 2007

a Tribunalului Mehedinți.

În baza art. 33 – art. 34 C.

pen., raportat la art. 36 C. pen. și art. 35 alin. (l) C. pen.

, s-au contopit pedepsele de 7 ani și 6 luni

închisoare și 3 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzută

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., conform art. 65 C. pen., aplicate

pentru infracțiunea

dedusă

judecății,

cu pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de

art. 208 și 209

alin. (l)

lit.

a) și g).

C. pen., cu art. 75 lit.

c) C. pen., aplicată prin

sentința

penală

nr. 3418

din

23 noiembrie 2006 a Judecătoriei Drobeta Turnu

Severin,

definitivă

prin decizia penală nr. 42 din 26 martie 2007 a

Tribunalului

Mehedinți și cu pedeapsa de 750 lei amendă penală, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., aplicată prin

sentința penală nr. 194 din 26 martie

2006

a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, definitivă prin decizia penală nr. 288

din

27 martie 2006 a Tribunalului Mehedinți și s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare, cu interzicerea

drepturilor prevăzută de art. 64

lit. a)

și b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. și

pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

conform art. 65 C. pen., pe o durată de 3 ani, pedeapsă complementară ce se va

executa după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data

de 4 noiembrie 2005, până la pronunțare.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

S-a anulat mandatul de

executare a pedepsei închisorii, emis în baza sentinței penale nr. 3418 din 23

noiembrie 2006 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, definitivă prin decizia

penală nr. 42 din 26 martie 2007 a Tribunalului Mehedinți, precum și formele de

executare privind amenda penală de 750 lei, aplicată prin sentința penală nr. 194

din 26 ianuarie 2006 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin și s-a dispus

emiterea unui nou mandat.

S-a dispus confiscarea unei

scânduri, corp delict.

S-a

luat act că partea vătămată B.P.D. nu s-a constituit parte

civilă.

S-au admis acțiunile civile

formulate de părțile civile Spitalul Județean

Drobeta

Turnu Severin și Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova și a fost

obligat

inculpatul la plata sumei de 597,09 lei despăgubiri civile către Spitalul

Județean Drobeta Turnu Severin, cu dobânzile legale și la 1.194,08 lei

despăgubiri civile către Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, cu

dobânzile legale.

A fost obligat inculpatul la

plata sumei de 1.200 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța astfel s-a

reținut, după casarea cu trimitere spre rejudecare, următoarele:

În seara de 28 septembrie 2005,

partea vătămată B.P.D., împreună cu prietena sa, B.D.F., s-a aflat la discoteca

Satelit din Tr. Severin, unde, împreună cu C.A.A. și C.E.M., au consumat sucuri

și bere, în timp ce stăteau toți la aceeași masă. În discotecă, la o altă masă,

s-a aflat inculpatul D.T., împreună cu numitul C.I.R. și încă o persoană, a

cărei identitate nu a fost stabilită. În jurul orei 1,00, C.E.M. a mers până la

baie și, înainte de a intra, a fost acostată de inculpatul D.T. Când a revenit

la masă, le-a spus celor cu care se afla acolo, ce i s-a întâmplat, motiv

pentru care, partea vătămată B.P.D. s-a deplasat la masa unde se afla inculpatul

și i-a cerut acestuia să o lase în pace pe C.E.M. Inculpatul a vrut, atunci, să

o lovească pe partea vătămată cu o

sticlă

în cap, însă a fost oprit de cei care îl însoțeau. În jurul orelor 4,00,

inculpatul

și ceilalți doi care erau cu el, au părăsit localul și, la

scurt timp, au ieșit din local partea vătămată B.P.D., C.A.A., C.E.M., B.D.F.,

precum și numitul C.C., pe care partea vătămată îl chemase telefonic, întrucât

fusese atenționată de o persoană din discotecă despre faptul că este așteptată

afară din local de persoana cu care avusese incidentul în discotecă. În timp ce

partea vătămată și cei care o însoțeau, mergeau spre stația de taxi, aflată în

zonă, pentru a lua un taxi, cu care să se deplaseze spre domiciliile lor,

inculpatul D.T. și însoțitorii săi s-au ridicat de pe banca pe care stăteau și

s-au îndreptat spre grupul părții vătămate. Inculpatul D.T. a smuls o scândură

dintr-o bancă și, în momentul în care partea vătămată a vrut să se urce într-un

taxi, a lovit-o în cap cu acea scândură, între cei doi interpunându-se C.C.,

care a fost și el lovit peste mână, după care, inculpatul l-a lovit și pe C.A.A.

În aceeași împrejurare, C.I.R. l-a lovit cu un briceag pe P.C., după care, un

echipaj de poliție, care a trecut prin zonă, a reușit să-l rețină pe C.I.R.,

care fusese imobilizat de C.C., inculpatul reușind să fugă de la fața locului.

Partea vătămată B.P.D. a fost transportată la spital, în urma loviturii

aplicate de inculpat fiindu-i produse leziuni ce au necesitat, pentru

vindecare, 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale, așa cum reiese din

concluziile raportului medico-legal eliberat de S.M.L. Mehedinți, leziuni ce au

fost produse prin lovire cu un corp dur, și care au pus în primejdie viața

părții vătămate. Partea vătămată a fost internată atât în spitalul din Tr.

Severin, cât și în Spitalul Clinic nr. l din Craiova.

S-a reținut că, aceste

aspecte rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale, coroborate

cu declarația dată de inculpat în această fază a procesului penal, precum și cu

probele administrate în timpul cercetării judecătorești.

Astfel,

în declarația dată la parchet, partea vătămată B.P.D. a

arătat că, prezentându-i-se

fotografia lui D.T., l-a recunoscut ca fiind persoana cu care purtase discuții

în bar, și care l-a lovit cu parul în cap.

Și

martora C.E.M. a declarat la urmărirea penală că l-a

recunoscut pe D.T., din fotografie,

și că acesta l-a lovit cu scândura în cap pe B.P., întrei ei încercând să se

interpună C.C., însă și acesta a fost lovit cu scândura peste mână.

De asemenea,

și din declarația martorei B.D.F. reiese că

aceasta l-a recunoscut din

fotografie pe D.T., că a observat cum acesta a

rupt o scândură dintr-o bancă, a luat-o la fugă după ei, și, când au

ajuns lângă un

taxi, în momentul în care vroiau să se urce, D.T. l-a

lovit cu scândura respectivă în cap pe B.P., între ei a încercat să se

interpună C.C., însă și acesta a fost lovit cu scândura peste mână.

Și

martorul C.C. a declarat, la urmărirea penală, că l-a

recunoscut, din fotografie, pe D.T.

și că, în momentul în care B.P. vroia să se urce în taxi, D.T. l-a lovit cu

parul în cap și a căzut la pământ.

Tot la urmărirea penală,

martorul C.A.A. a declarat și el că l-a recunoscut din fotografie pe D.T. și că

a observat cum D.T. a rupt o scândură dintr-o bancă și l-a lovit în cap pe

B.P., între ei a încercat să se interpună C.C., însă și acesta a fost lovit cu

scândura peste mână.

S-a reținut că starea de

fapt relatată de acești martori la urmărirea penală a fost descrisă la fel și

de inculpatul D.T., care, în declarația dată la procuror, în faza de urmărire

penală, a recunoscut că, în seara de 28 septembrie 2005, împreună cu C.U., a

fost la discoteca Satelit din Tr. Severin, unde a stat la o masă la care se mai

afla o persoană, pe nume D. Inculpatul a arătat, totodată, că, la masa lui, a

venit un băiat, care i-a reproșat că se uită la o fată, care stătea la o altă

masă, că a vrut să îl lovească pe băiatul respectiv, dar nu a fost lăsat de

comesenii săi, că ei au ieșit afară și, după aproximativ 10 minute, au ieșit și

persoanele care erau cu băiatul ce se luase de el, și că, în apropierea stației

de taxi de lângă Bazarul Dunărea, s-au luat la bătaie. A mai arătat că numitul

C.I. a fugit spre ei și, atunci, inculpatul a luat un lăntete, rupt dintr-o

bancă, și s-a dus și el în locul respectiv. Nu știe precis dacă a lovit pe

cineva, și nici cât de grav.

Prin

urmare, martorii sus-menționați au declarat că, în seara de 28 septembrie 2005,

între părți, a

avut loc un conflict și că inculpatul este cel care l-a lovit pe B.P.D. cu o

scândură în cap, aceștia arătând, totodată, că l-au recunoscut pe inculpat

dintr-o fotografie prezentată de organele de urmărire penală.

Astfel, se constată că

acești martori, au confirmat cele susținute de partea vătămată, tot în faza de

urmărire penală, iar inculpatul a recunoscut faptul că, în seara de 28

septembrie 2005, a fost la discoteca Satelit din Tr. Severin, că, împreună cu

el au mai fost C.I.R. și încă o persoană, pe nume D., și că, între ei și grupul

celor din care făcea parte partea vătămată, a avut loc un conflict, însă a

arătat că, nu știe dacă el a lovit pe cineva, și nici cât de grav.

S-a reținut că, fiind

audiați de instanță în cursul cercetării judecătorești efectuate în primul

ciclu procesual, și, de asemenea, fiind reaudiați, după casarea sentinței și

trimiterea cauzei spre rejudecare, aceiași martori, care, la urmărirea penală,

au declarat că l-au recunoscut pe inculpat dintr-o fotografie ca fiind persoana

care a lovit pe partea vătămată, deși au relatat aceeași situație de fapt, au

revenit asupra aspectului privind persoana care l-a lovit pe B.P.D., arătând

că, aceea era mai înaltă și mai solidă decât inculpatul. Au mai arătat că, au

spus lucrătorilor de poliție, când li s-a prezentat fotografia, că nu sunt

siguri dacă acea persoană din fotografie este cea care a lovit partea vătămată,

și, cu toate acestea, lucrătorii de poliție le-au zis că acela din fotografie

este D.T. și

că el este cel care a lovit

partea vătămată.

S-a

reținut că explicațiile

pe care le-au dat, însă, martorii, cu privire la schimbarea

declarațiilor, nu pot fi luate în considerare, atâta vreme cât nu au invocat

motive plauzibile, care să justifice această revenire.

Susținerea lor, că au spus

lucrătorilor de poliție că nu sunt siguri dacă persoana din fotografie este cea

care a lovit partea vătămată, nu poate fi primită, deoarece ei, în declarațiile

date la parchet, au arătat că l-au recunoscut pe inculpat din fotografie.

Aceste declarații au fost date după un anumit timp de la săvârșirea faptei,

perioadă în care martorii puteau să își dea seama dacă sunt

siguri sau nu de ceea ce declară.

A mai

reținut instanța că

pe de altă parte, așa cum rezultă din declarația martorei B.D.F.,

aceasta, la parchet, a spus numele D.T., pentru că așa a auzit de la organele

de poliție că se numește persoana care a lovit pe partea vătămată, lucru

posibil, pentru că, așa cum a declarat chiar această martoră, în timpul

agresiunii, a venit un echipaj de poliție, care a prins pe unul dintre

agresori, ceilalți doi reușind să fugă. Cu acea ocazie, s-a încheiat un

proces-verbal, care se află la dosarul de urmărire penală, în care s-a

consemnat că, lucrătorii de poliție au observat la fața locului cele două

victime, după legitimarea cărora s-a stabilit că se numesc B.P.D. și C.P.D.,

precum și un alt individ, după legitimarea căruia s-a stabilit că se numește C.l.R.,

ce a fost reținut de alte două persoane, ca fiind unul dintre agresori, și că,

acesta, fiind reținut, în vederea cercetărilor, a arătat că, la scandal, a mai

participat și un anume D., din D.C..

S-a reținut că numitul

C.l.R. a fost cercetat pentru infracțiunea prevăzută

de

art. 181 C. pen. și, din declarația dată de el, cu acest prilej,

rezultă că a fost împreună cu inculpatul D.T. la discoteca Satelit, în noaptea

de 28 septembrie 2005, că împreună cu inculpatul și cu o altă persoană, au

așteptat partea vătămată afară din discotecă și că inculpatul a lovit partea

vătămată B.P.D. cu un lăntete pe care l-a smuls dintr-o bancă, precizând că l-a

lovit cu parul în cap, însă nu știe de câte ori, și B.P.D. a căzut. A arătat,

de asemenea, că, imediat au venit organele de poliție, D.T. și M. au fugit, iar

el a aruncat briceagul și a rămas pe loc.

S-a reținut că ceea ce s-a

consemnat în procesul-verbal, încheiat, la data de 29 septembrie 2005, este

confirmat și de martorul C.C., care a declarat, în timpul cercetării

judecătorești, după casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, că

persoana reținută de lucrătorii de poliție, C.I.R., a spus că D.T. ar fi dat cu

parul în cap lui B.P.D., se coroborează cu ceea ce au declarat martorii, atât

în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, în

sensul că i-au observat pe cei trei tineri când au ajuns în părculețul din fața

Bazinului Olimpic, pentru că s-au ridicat de pe o bancă și au plecat după ei.

Martorii au mai arătat că partea vătămată a fost lovită cu parul în cap, când

vroia să se urce într-un taxi, iar un tânăr, care făcea parte dintr-un alt

grup, ce intenționa să se urce într-un alt taxi, a fost atacat cu un cuțit de o

persoană care făcea parte din grupul celor care i-a așteptat afară din

discotecă.

Martorul C.C. a mai declarat

că, după o lună de zile de la ieșirea din spital, partea vătămată i-a spus că D.T.

a fost cel care l-a lovit și că, atunci când a dat declarație la parchet, i s-a

prezentat o fotografie și, când a văzut-o, a spus că „el este”, adică D.T., și

că este persoana care l-a lovit pe B.P.D. cu parul în cap. A spus așa, deși nu

îl cunoștea pe inculpatul D.T., pentru că, de față, când i s-a prezentat

fotografia, era și B.P.D., care a spus că persoana din fotografie este D.T.,

cel cu care a avut altercația în discotecă, și care l-a lovit cu parul în cap.

În ceea ce privește

explicațiile date de martori, cu ocazia audierii după casarea sentinței cu trimitere

spre rejudecare, privind revenirea la declarații,

tribunalul constată că acestea nu pot fi reținute și pentru faptul că,

de exemplu,

martorul C.A.A., a susținut că, a doua zi după ce a fost la

poliție, a fost și la parchet, unde i s-a citit declarația pe care a dat-o la

poliție și a spus că o menține. Ori, din actele dosarului, reiese că declarația

la poliție a dat-o pe 29 septembrie 2005, iar, pe cea de la parchet, a dat-o pe

17 octombrie 2005.

Același martor a declarat că

nu este adevărat ce scrie în declarația de la parchet, că D.T. l-a lovit cu

scândura în cap pe B.P.D., însă a semnat acea declarație pentru că el nu mai

era sigur dacă este D.T. sau nu, și din cauza loviturii de la cap, nu mai știa

ce făcea în acel timp. Ori, în primul rând că lovitura de la cap avusese loc cu

trei săptămâni înainte de a i se lua declarația de la Parchet, iar, în al

doilea rând, martorul a arătat că el a semnat și declarația de la parchet, care

i-a fost citită de grefieră. Ori, dacă cele consemnate în declarație nu ar fi

corespuns cu ceea ce a spus martorul, acesta nu ar fi semnat declarația.

Referitor la declarația

martorei C.E.M., se constată că, la instanță, a precizat că, a semnat

declarația de la parchet fără să o citească înainte, deoarece era prima dată

când dădea o declarație la parchet și nu știa că trebuie să o citească după

aceea.

Aceeași martoră a arătat,

însă, că, declarația de la parchet a fost scrisă la calculator, că i s-au pus

întrebări, iar ea răspundea, și grefiera scria la calculator, după dictarea

procurorului, și era același lucru cu ce spunea martora.

Prin urmare, acești martori

au recunoscut că, în declarațiile date la procuror, s-a consemnat ceea ce ei au

declarat.

Au fost audiate și martorele

R.A., M.N., C.A.I., C.L., propuse de inculpat în apărare, însă, din

declarațiile acestor martore, nu rezultă cu certitudine că inculpatul, în seara

de 28 septembrie 2005, s-a aflat tot timpul la domiciliul său.

Deși martora R.A. a declarat

că, pe 28 septembrie 2005, inculpatul a stat toată ziua și seara acasă, arătând

că știe acest lucru pentru că, de regulă, se strângeau în fața porții și

stăteau de vorbă până târziu, această martoră nu a putut să arate care este

motivul pentru care și-a amintit, după atâta vreme, de o anume seară din luna

septembrie a anului 2005.

Celelalte martore, deși au

arătat că, de obicei, stăteau seara la poartă cu inculpatul și soția acestuia,

fiind vecini, nu și-au amintit exact ce s-a întâmplat la data de 28 septembrie 2005.

Astfel, martora M.N. a declarat că nu cunoaște ce a făcut inculpatul la data de

28 septembrie 2005, iar C.L. a declarat că este vecină cu inculpatul și, pe la

sfârșitul lunii septembrie a anului când a fost arestat inculpatul, acesta

stătea mai mult pe acasă, fiindcă soția sa era gravidă, și, având probleme cu

sarcina, inculpatul nu o lăsa singură.

Având în vedere că, potrivit

art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită,

și că aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de

instanța de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate în

scopul aflării adevărului, instanța constată că, deși inculpatul, la

interogatoriu, nu a mai recunoscut fapta, negând chiar și faptul că s-ar fi

aflat, în seara de 28 septembrie 2005, la discoteca Satelit din Tr. Severin,

iar martorii rechizitoriului au revenit asupra declarațiilor date la urmărirea

penală, din analiza tuturor probelor administrate pe parcursul procesului

penal, rezultă că autorul infracțiunii de tentativă la omor calificat,

săvârșită, împotriva părții

vătămate B.P.D.,

este inculpatul D.T.

Se

reține că fiind adevărat că și

partea vătămată, fiind audiată în primul ciclu procesual, a

declarat că nu îl cunoaște pe inculpat și că nu l-a mai văzut, însă, din

declarația acesteia, dată la urmărirea penală, reiese că, prezentându-i-se

fotografia lui D.T., îl recunoaște ca fiind persoana cu care purtase discuția

în bar și care l-a lovit cu parul în cap.

De asemenea, martorul C.C.,

în timpul cercetării judecătorești, a declarat că a spus la parchet, atunci când

i s-a prezentat fotografia lui D.T., că aceasta este persoana care l-a lovit pe

B.P.D., pentru că, de față, când i s-a prezentat fotografia, era și partea

vătămată, care i-a spus că persoana din fotografie este D.T. cel care l-a lovit

cu parul în cap.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că s-au

avut în vedere numai probele administrate în faza de urmărire penală, fiind

înlăturate probatoriile administrate pe parcursul cercetării judecătorești, în

condițiile în care martorii au revenit asupra declarațiilor inițiale și au

relatat că persoana care a agresat victima nu este inculpatul, fiind vorba de

un cetățean a cărui identitate nu a putut fi stabilită, cu o constituție fizică

diferită de cea a inculpatului, mai înalt, care s-a aflat la locul incidentului

în noaptea respectivă.

Mai mult, s-a susținut că

inculpatul se afla în noaptea respectivă la

domiciliu

împreună cu soția sa și cu mai mulți vecini, dat fiind faptul că soția

inculpatului

era însărcinată și avea serioase probleme de sănătate, astfel că prezența sa la

domiciliu era absolut necesară.

În acest sens, s-a criticat

modul de administrare a probelor pe parcursul urmăririi penale, pentru că nu s-a

procedat la recunoașterea din grup a inculpatului și s-a folosit o fotografie  mai

veche a inculpatului, care nu constituie o probă elocventă în cauză.

Curtea de Apel Craiova a

apreciat că susținerile inculpatului sunt nefondate, pentru următoarele

considerente:

Pe parcursul urmăririi

penale, în mod constat, atât inculpatul apelant, cât și martorii, au relatat cu

lux de amănunte incidentul produs în noaptea respectivă, constând în aceea că

apelantul a agresat verbal pe martora C.E.M., i-a cerut în mod nejustificat să-l

urmeze, a fost atenționat de fratele acesteia, față de care a manifestat o

atitudine agresivă, dar incidentul a fost aplanat de persoanele care-l

însoțeau.

Ulterior, și pe fondul

consumului de băuturi alcoolice, dar și a unei atitudini agresive, evidențiată

de referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Mehedinți, inculpatul a așteptat victima și cu o scândură pe care a

smuls-o de la o bancă, i-a aplicat o lovitură violentă în cap, provocându-i

leziuni care au necesitat o intervenție chirurgicală, 25 - 30 zile îngrijiri

medicale, leziuni care i-au pus viața în pericol.

De la fața locului au fost

ridicate de către organele de cercetare penală scândura respectivă și briceagul

folosit de C.I.R., sub acest aspect făcându-se dovada deplină că victima a fost

lovită cu un corp contondent, apt să provoace decesul.

Inculpatul a fost audiat cu

respectarea dispozițiilor procedurale privind asistența judiciară, situația de

fapt reținută

fiind confirmată integral de

martorii B.P.D., C.E.

M., B.D.F., C.C. și C.A.A., date în faza de

urmărire penală.

Ulterior, fără nici o

justificare, martorii au revenit asupra depozițiilor date inițial, încercând să

acrediteze ideea că inculpatul s-a aflat în seara respectă la domiciliu

împreună cu soția sa, care era însărcinată și avea probleme de sănătate, însă, curtea

apreciază că depozițiile date ulterior de martori nu pot fi primite, având în

vedere perioada de timp scursă de la data incidentului până la data audierii și

respectiv reaudierii martorilor, pretinsele amănunte invocate de aceștia cu

privire la activitatea desfășurată de inculpat în noaptea respectivă, ceea ce

evidențiază în mod evident intenția martorilor de a altera adevărul și

de a crea o

situație

favorabilă acestuia.

Pentru

aceste motive instanța își însușește în mod integral

depozițiile martorilor date inițial

în fața organelor de urmărire penală, apreciind în mod evident că nu sunt

încălcate dispozițiile art. 6 din C.E.D.O.

Însă Curtea a constatat

nelegalitatea sentinței cu privire la greșita aplicare a pedepsei accesorii și

complementare, sens în care a admis apelul inculpatului D.T. căruia i s-au

interzis doar drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C.

pen., pe lângă pedeapsa principală.

Împotriva acestei decizii

inculpatul D.T. a formulat recurs prin care invocând dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 C. pen.

Examinând cauza se constată

că recursul este nefondat.

Potrivit art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., hotărârile pot fi supuse casării când s-a comis o eroare

gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de

achitare sau condamnare.

Știut fiind că eroarea gravă

de fapt constă în esență în contradicția evidentă și esențială între ceea ce

spune dosarul prin actele sale și ce spune instanța prin hotărâre, aceasta,

eroarea gravă de fapt trebuie să fie constatată comparând probele administrate

cu faptele reținute.

Ori, examinând cauza se

constată că există o deplină concordanță între probe și hotărârea dată, că dând

sens dispozițiilor legale privind aflarea adevărului, normă cu valoare de

principiu în procesul penal, instanța a reținut numai acele probe care reflectă

adevărul ținând seama de întreg materialul probator administrat în cauză.

Pe parcursul cercetării judecătorești

în baza rolului activ precum și avându-se în vedere și criticile din decizia de

casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele au lămurit cauza sub

toate aspectele, elucidând contradicțiile dintre declarațiile date de martori

dar și de inculpat la urmărirea penală și cele din cursul cercetării

judecătorești.

În consecință, situația de

fapt reținută de instanța de fond și apoi de instanța de apel, raportat din

probele administrate în cursul urmăririi penale coroborate cu declarația dată

de inculpat în această fază a procesului penal precum și cu probele

administrate în timpul cercetării judecătorești și din care a rezultat că

inculpatul acționând cu intenție directă în sensul aplicării unei lovituri

puternice într-o zonă vitală, cu un corp apt să producă decesul, a săvârșit

infracțiunea de tentativă de omor.

Cum, examinând cauza din

oficiu, nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârii urmează ca

potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să

respingă, ca nefondat, recursul împotriva deciziei penale nr. 1 din 8 ianuarie

2008 a Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.T. împotriva deciziei penale nr. 1 din 8

ianuarie 2008, a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată, durata arestării preventive de la 4 noiembrie 2005, la zi.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 aprilie 2008.