ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1227/2008

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: P rin sentința penală nr. 315 din 17 octombrie 2007, Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr. 47.3/101/2005, a condamnat pe inculpatul D.T., la 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. S-au interzis inculpatului, pe o durată de 3 ani, drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., conform art. 65 C. pen., pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale.

S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 3418 din 23 noiembrie 2006 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, definitivă prin decizia penală nr. 42 din 26 martie 2007 a Tribunalul Mehedinți și cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 194 din 26 ianuarie 2006 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, definitivă prin decizia penală nr. 288 din 27 martie 2006 a Tribunalului Mehedinți. Au fost descontopite pedepsele din sentința penală nr. 3418 din 23 noiembrie 2006 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, definitivă prin decizia penală nr. 42 din 26 martie 2007 a Tribunalului Mehedinți.

În baza art. 33 – art. 34 C. pen., raportat la art. 36 C. pen. și art. 35 alin. (l) C. pen.

, s-au contopit pedepsele de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., conform art. 65 C. pen., aplicate pentru infracțiunea dedusă judecății, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 și 209 alin. (l) lit. a) și g). C. pen., cu art. 75 lit. c) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 3418 din 23 noiembrie 2006 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, definitivă prin decizia penală nr. 42 din 26 martie 2007 a Tribunalului Mehedinți și cu pedeapsa de 750 lei amendă penală, pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 194 din 26 martie 2006 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, definitivă prin decizia penală nr. 288 din 27 martie 2006 a Tribunalului Mehedinți și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., conform art. 65 C. pen., pe o durată de 3 ani, pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 4 noiembrie 2005, până la pronunțare. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii, emis în baza sentinței penale nr. 3418 din 23 noiembrie 2006 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, definitivă prin decizia penală nr. 42 din 26 martie 2007 a Tribunalului Mehedinți, precum și formele de executare privind amenda penală de 750 lei, aplicată prin sentința penală nr. 194 din 26 ianuarie 2006 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin și s-a dispus emiterea unui nou mandat.

S-a dispus confiscarea unei scânduri, corp delict. S-a luat act că partea vătămată B.P.D. nu s-a constituit parte civilă. S-au admis acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Județean Drobeta Turnu Severin și Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 597,09 lei despăgubiri civile către Spitalul Județean Drobeta Turnu Severin, cu dobânzile legale și la 1.194,08 lei despăgubiri civile către Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, cu dobânzile legale. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța astfel s-a reținut, după casarea cu trimitere spre rejudecare, următoarele: În seara de 28 septembrie 2005, partea vătămată B.P.D., împreună cu prietena sa, B.D.F., s-a aflat la discoteca Satelit din Tr.

Severin, unde, împreună cu C.A.A. și C.E.M., au consumat sucuri și bere, în timp ce stăteau toți la aceeași masă. În discotecă, la o altă masă, s-a aflat inculpatul D.T., împreună cu numitul C.I.R. și încă o persoană, a cărei identitate nu a fost stabilită. În jurul orei 1,00, C.E.M. a mers până la baie și, înainte de a intra, a fost acostată de inculpatul D.T. Când a revenit la masă, le-a spus celor cu care se afla acolo, ce i s-a întâmplat, motiv pentru care, partea vătămată B.P.D. s-a deplasat la masa unde se afla inculpatul și i-a cerut acestuia să o lase în pace pe C.E.M. Inculpatul a vrut, atunci, să o lovească pe partea vătămată cu o sticlă în cap, însă a fost oprit de cei care îl însoțeau.

În jurul orelor 4,00, inculpatul și ceilalți doi care erau cu el, au părăsit localul și, la scurt timp, au ieșit din local partea vătămată B.P.D., C.A.A., C.E.M., B.D.F., precum și numitul C.C., pe care partea vătămată îl chemase telefonic, întrucât fusese atenționată de o persoană din discotecă despre faptul că este așteptată afară din local de persoana cu care avusese incidentul în discotecă. În timp ce partea vătămată și cei care o însoțeau, mergeau spre stația de taxi, aflată în zonă, pentru a lua un taxi, cu care să se deplaseze spre domiciliile lor, inculpatul D.T. și însoțitorii săi s-au ridicat de pe banca pe care stăteau și s-au îndreptat spre grupul părții vătămate. Inculpatul D.T.

a smuls o scândură dintr-o bancă și, în momentul în care partea vătămată a vrut să se urce într-un taxi, a lovit-o în cap cu acea scândură, între cei doi interpunându-se C.C., care a fost și el lovit peste mână, după care, inculpatul l-a lovit și pe C.A.A. În aceeași împrejurare, C.I.R. l-a lovit cu un briceag pe P.C., după care, un echipaj de poliție, care a trecut prin zonă, a reușit să-l rețină pe C.I.R., care fusese imobilizat de C.C., inculpatul reușind să fugă de la fața locului. Partea vătămată B.P.D. a fost transportată la spital, în urma loviturii aplicate de inculpat fiindu-i produse leziuni ce au necesitat, pentru vindecare, 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale, așa cum reiese din concluziile raportului medico-legal eliberat de S.M.L.

Mehedinți, leziuni ce au fost produse prin lovire cu un corp dur, și care au pus în primejdie viața părții vătămate. Partea vătămată a fost internată atât în spitalul din Tr. Severin, cât și în Spitalul Clinic nr. l din Craiova. S-a reținut că, aceste aspecte rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale, coroborate cu declarația dată de inculpat în această fază a procesului penal, precum și cu probele administrate în timpul cercetării judecătorești. Astfel, în declarația dată la parchet, partea vătămată B.P.D. a arătat că, prezentându-i-se fotografia lui D.T., l-a recunoscut ca fiind persoana cu care purtase discuții în bar, și care l-a lovit cu parul în cap. Și martora C.E.M.

a declarat la urmărirea penală că l-a recunoscut pe D.T., din fotografie, și că acesta l-a lovit cu scândura în cap pe B.P., întrei ei încercând să se interpună C.C., însă și acesta a fost lovit cu scândura peste mână. De asemenea, și din declarația martorei B.D.F. reiese că aceasta l-a recunoscut din fotografie pe D.T., că a observat cum acesta a rupt o scândură dintr-o bancă, a luat-o la fugă după ei, și, când au ajuns lângă un taxi, în momentul în care vroiau să se urce, D.T. l-a lovit cu scândura respectivă în cap pe B.P., între ei a încercat să se interpună C.C., însă și acesta a fost lovit cu scândura peste mână. Și martorul C.C. a declarat, la urmărirea penală, că l-a recunoscut, din fotografie, pe D.T.

și că, în momentul în care B.P. vroia să se urce în taxi, D.T. l-a lovit cu parul în cap și a căzut la pământ. Tot la urmărirea penală, martorul C.A.A. a declarat și el că l-a recunoscut din fotografie pe D.T. și că a observat cum D.T. a rupt o scândură dintr-o bancă și l-a lovit în cap pe B.P., între ei a încercat să se interpună C.C., însă și acesta a fost lovit cu scândura peste mână. S-a reținut că starea de fapt relatată de acești martori la urmărirea penală a fost descrisă la fel și de inculpatul D.T., care, în declarația dată la procuror, în faza de urmărire penală, a recunoscut că, în seara de 28 septembrie 2005, împreună cu C.U., a fost la discoteca Satelit din Tr.

Severin, unde a stat la o masă la care se mai afla o persoană, pe nume D. Inculpatul a arătat, totodată, că, la masa lui, a venit un băiat, care i-a reproșat că se uită la o fată, care stătea la o altă masă, că a vrut să îl lovească pe băiatul respectiv, dar nu a fost lăsat de comesenii săi, că ei au ieșit afară și, după aproximativ 10 minute, au ieșit și persoanele care erau cu băiatul ce se luase de el, și că, în apropierea stației de taxi de lângă Bazarul Dunărea, s-au luat la bătaie. A mai arătat că numitul C.I. a fugit spre ei și, atunci, inculpatul a luat un lăntete, rupt dintr-o bancă, și s-a dus și el în locul respectiv. Nu știe precis dacă a lovit pe cineva, și nici cât de grav. Prin urmare, martorii sus-menționați au declarat că, în seara de 28 septembrie 2005, între părți, a avut loc un conflict și că inculpatul este cel care l-a lovit pe B.P.D.

cu o scândură în cap, aceștia arătând, totodată, că l-au recunoscut pe inculpat dintr-o fotografie prezentată de organele de urmărire penală. Astfel, se constată că acești martori, au confirmat cele susținute de partea vătămată, tot în faza de urmărire penală, iar inculpatul a recunoscut faptul că, în seara de 28 septembrie 2005, a fost la discoteca Satelit din Tr. Severin, că, împreună cu el au mai fost C.I.R. și încă o persoană, pe nume D., și că, între ei și grupul celor din care făcea parte partea vătămată, a avut loc un conflict, însă a arătat că, nu știe dacă el a lovit pe cineva, și nici cât de grav.

S-a reținut că, fiind audiați de instanță în cursul cercetării judecătorești efectuate în primul ciclu procesual, și, de asemenea, fiind reaudiați, după casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, aceiași martori, care, la urmărirea penală, au declarat că l-au recunoscut pe inculpat dintr-o fotografie ca fiind persoana care a lovit pe partea vătămată, deși au relatat aceeași situație de fapt, au revenit asupra aspectului privind persoana care l-a lovit pe B.P.D., arătând că, aceea era mai înaltă și mai solidă decât inculpatul. Au mai arătat că, au spus lucrătorilor de poliție, când li s-a prezentat fotografia, că nu sunt siguri dacă acea persoană din fotografie este cea care a lovit partea vătămată, și, cu toate acestea, lucrătorii de poliție le-au zis că acela din fotografie este D.T.

și că el este cel care a lovit partea vătămată. S-a reținut că explicațiile pe care le-au dat, însă, martorii, cu privire la schimbarea declarațiilor, nu pot fi luate în considerare, atâta vreme cât nu au invocat motive plauzibile, care să justifice această revenire. Susținerea lor, că au spus lucrătorilor de poliție că nu sunt siguri dacă persoana din fotografie este cea care a lovit partea vătămată, nu poate fi primită, deoarece ei, în declarațiile date la parchet, au arătat că l-au recunoscut pe inculpat din fotografie. Aceste declarații au fost date după un anumit timp de la săvârșirea faptei, perioadă în care martorii puteau să își dea seama dacă sunt siguri sau nu de ceea ce declară.

A mai reținut instanța că pe de altă parte, așa cum rezultă din declarația martorei B.D.F., aceasta, la parchet, a spus numele D.T., pentru că așa a auzit de la organele de poliție că se numește persoana care a lovit pe partea vătămată, lucru posibil, pentru că, așa cum a declarat chiar această martoră, în timpul agresiunii, a venit un echipaj de poliție, care a prins pe unul dintre agresori, ceilalți doi reușind să fugă. Cu acea ocazie, s-a încheiat un proces-verbal, care se află la dosarul de urmărire penală, în care s-a consemnat că, lucrătorii de poliție au observat la fața locului cele două victime, după legitimarea cărora s-a stabilit că se numesc B.P.D. și C.P.D., precum și un alt individ, după legitimarea căruia s-a stabilit că se numește C.l.R., ce a fost reținut de alte două persoane, ca fiind unul dintre agresori, și că, acesta, fiind reținut, în vederea cercetărilor, a arătat că, la scandal, a mai participat și un anume D., din D.C..

S-a reținut că numitul C.l.R. a fost cercetat pentru infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen. și, din declarația dată de el, cu acest prilej, rezultă că a fost împreună cu inculpatul D.T. la discoteca Satelit, în noaptea de 28 septembrie 2005, că împreună cu inculpatul și cu o altă persoană, au așteptat partea vătămată afară din discotecă și că inculpatul a lovit partea vătămată B.P.D. cu un lăntete pe care l-a smuls dintr-o bancă, precizând că l-a lovit cu parul în cap, însă nu știe de câte ori, și B.P.D. a căzut. A arătat, de asemenea, că, imediat au venit organele de poliție, D.T. și M. au fugit, iar el a aruncat briceagul și a rămas pe loc. S-a reținut că ceea ce s-a consemnat în procesul-verbal, încheiat, la data de 29 septembrie 2005, este confirmat și de martorul C.C., care a declarat, în timpul cercetării judecătorești, după casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, că persoana reținută de lucrătorii de poliție, C.I.R., a spus că D.T.

ar fi dat cu parul în cap lui B.P.D., se coroborează cu ceea ce au declarat martorii, atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, în sensul că i-au observat pe cei trei tineri când au ajuns în părculețul din fața Bazinului Olimpic, pentru că s-au ridicat de pe o bancă și au plecat după ei. Martorii au mai arătat că partea vătămată a fost lovită cu parul în cap, când vroia să se urce într-un taxi, iar un tânăr, care făcea parte dintr-un alt grup, ce intenționa să se urce într-un alt taxi, a fost atacat cu un cuțit de o persoană care făcea parte din grupul celor care i-a așteptat afară din discotecă. Martorul C.C. a mai declarat că, după o lună de zile de la ieșirea din spital, partea vătămată i-a spus că D.T.

a fost cel care l-a lovit și că, atunci când a dat declarație la parchet, i s-a prezentat o fotografie și, când a văzut-o, a spus că „el este”, adică D.T., și că este persoana care l-a lovit pe B.P.D. cu parul în cap. A spus așa, deși nu îl cunoștea pe inculpatul D.T., pentru că, de față, când i s-a prezentat fotografia, era și B.P.D., care a spus că persoana din fotografie este D.T., cel cu care a avut altercația în discotecă, și care l-a lovit cu parul în cap. În ceea ce privește explicațiile date de martori, cu ocazia audierii după casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, privind revenirea la declarații, tribunalul constată că acestea nu pot fi reținute și pentru faptul că, de exemplu, martorul C.A.A., a susținut că, a doua zi după ce a fost la poliție, a fost și la parchet, unde i s-a citit declarația pe care a dat-o la poliție și a spus că o menține.

Ori, din actele dosarului, reiese că declarația la poliție a dat-o pe 29 septembrie 2005, iar, pe cea de la parchet, a dat-o pe 17 octombrie 2005. Același martor a declarat că nu este adevărat ce scrie în declarația de la parchet, că D.T. l-a lovit cu scândura în cap pe B.P.D., însă a semnat acea declarație pentru că el nu mai era sigur dacă este D.T. sau nu, și din cauza loviturii de la cap, nu mai știa ce făcea în acel timp. Ori, în primul rând că lovitura de la cap avusese loc cu trei săptămâni înainte de a i se lua declarația de la Parchet, iar, în al doilea rând, martorul a arătat că el a semnat și declarația de la parchet, care i-a fost citită de grefieră. Ori, dacă cele consemnate în declarație nu ar fi corespuns cu ceea ce a spus martorul, acesta nu ar fi semnat declarația.

Referitor la declarația martorei C.E.M., se constată că, la instanță, a precizat că, a semnat declarația de la parchet fără să o citească înainte, deoarece era prima dată când dădea o declarație la parchet și nu știa că trebuie să o citească după aceea. Aceeași martoră a arătat, însă, că, declarația de la parchet a fost scrisă la calculator, că i s-au pus întrebări, iar ea răspundea, și grefiera scria la calculator, după dictarea procurorului, și era același lucru cu ce spunea martora. Prin urmare, acești martori au recunoscut că, în declarațiile date la procuror, s-a consemnat ceea ce ei au declarat. Au fost audiate și martorele R.A., M.N., C.A.I., C.L., propuse de inculpat în apărare, însă, din declarațiile acestor martore, nu rezultă cu certitudine că inculpatul, în seara de 28 septembrie 2005, s-a aflat tot timpul la domiciliul său.

Deși martora R.A. a declarat că, pe 28 septembrie 2005, inculpatul a stat toată ziua și seara acasă, arătând că știe acest lucru pentru că, de regulă, se strângeau în fața porții și stăteau de vorbă până târziu, această martoră nu a putut să arate care este motivul pentru care și-a amintit, după atâta vreme, de o anume seară din luna septembrie a anului 2005. Celelalte martore, deși au arătat că, de obicei, stăteau seara la poartă cu inculpatul și soția acestuia, fiind vecini, nu și-au amintit exact ce s-a întâmplat la data de 28 septembrie 2005. Astfel, martora M.N. a declarat că nu cunoaște ce a făcut inculpatul la data de 28 septembrie 2005, iar C.L. a declarat că este vecină cu inculpatul și, pe la sfârșitul lunii septembrie a anului când a fost arestat inculpatul, acesta stătea mai mult pe acasă, fiindcă soția sa era gravidă, și, având probleme cu sarcina, inculpatul nu o lăsa singură.

Având în vedere că, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită, și că aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului, instanța constată că, deși inculpatul, la interogatoriu, nu a mai recunoscut fapta, negând chiar și faptul că s-ar fi aflat, în seara de 28 septembrie 2005, la discoteca Satelit din Tr. Severin, iar martorii rechizitoriului au revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală, din analiza tuturor probelor administrate pe parcursul procesului penal, rezultă că autorul infracțiunii de tentativă la omor calificat, săvârșită, împotriva părții vătămate B.P.D., este inculpatul D.T.

Se reține că fiind adevărat că și partea vătămată, fiind audiată în primul ciclu procesual, a declarat că nu îl cunoaște pe inculpat și că nu l-a mai văzut, însă, din declarația acesteia, dată la urmărirea penală, reiese că, prezentându-i-se fotografia lui D.T., îl recunoaște ca fiind persoana cu care purtase discuția în bar și care l-a lovit cu parul în cap. De asemenea, martorul C.C., în timpul cercetării judecătorești, a declarat că a spus la parchet, atunci când i s-a prezentat fotografia lui D.T., că aceasta este persoana care l-a lovit pe B.P.D., pentru că, de față, când i s-a prezentat fotografia, era și partea vătămată, care i-a spus că persoana din fotografie este D.T.

cel care l-a lovit cu parul în cap. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că s-au avut în vedere numai probele administrate în faza de urmărire penală, fiind înlăturate probatoriile administrate pe parcursul cercetării judecătorești, în condițiile în care martorii au revenit asupra declarațiilor inițiale și au relatat că persoana care a agresat victima nu este inculpatul, fiind vorba de un cetățean a cărui identitate nu a putut fi stabilită, cu o constituție fizică diferită de cea a inculpatului, mai înalt, care s-a aflat la locul incidentului în noaptea respectivă. Mai mult, s-a susținut că inculpatul se afla în noaptea respectivă la domiciliu împreună cu soția sa și cu mai mulți vecini, dat fiind faptul că soția inculpatului era însărcinată și avea serioase probleme de sănătate, astfel că prezența sa la domiciliu era absolut necesară.

În acest sens, s-a criticat modul de administrare a probelor pe parcursul urmăririi penale, pentru că nu s-a procedat la recunoașterea din grup a inculpatului și s-a folosit o fotografie mai veche a inculpatului, care nu constituie o probă elocventă în cauză. Curtea de Apel Craiova a apreciat că susținerile inculpatului sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Pe parcursul urmăririi penale, în mod constat, atât inculpatul apelant, cât și martorii, au relatat cu lux de amănunte incidentul produs în noaptea respectivă, constând în aceea că apelantul a agresat verbal pe martora C.E.M., i-a cerut în mod nejustificat să-l urmeze, a fost atenționat de fratele acesteia, față de care a manifestat o atitudine agresivă, dar incidentul a fost aplanat de persoanele care-l însoțeau.

Ulterior, și pe fondul consumului de băuturi alcoolice, dar și a unei atitudini agresive, evidențiată de referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți, inculpatul a așteptat victima și cu o scândură pe care a smuls-o de la o bancă, i-a aplicat o lovitură violentă în cap, provocându-i leziuni care au necesitat o intervenție chirurgicală, 25 - 30 zile îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus viața în pericol. De la fața locului au fost ridicate de către organele de cercetare penală scândura respectivă și briceagul folosit de C.I.R., sub acest aspect făcându-se dovada deplină că victima a fost lovită cu un corp contondent, apt să provoace decesul. Inculpatul a fost audiat cu respectarea dispozițiilor procedurale privind asistența judiciară, situația de fapt reținută fiind confirmată integral de martorii B.P.D., C.E.

M., B.D.F., C.C. și C.A.A., date în faza de urmărire penală. Ulterior, fără nici o justificare, martorii au revenit asupra depozițiilor date inițial, încercând să acrediteze ideea că inculpatul s-a aflat în seara respectă la domiciliu împreună cu soția sa, care era însărcinată și avea probleme de sănătate, însă, curtea apreciază că depozițiile date ulterior de martori nu pot fi primite, având în vedere perioada de timp scursă de la data incidentului până la data audierii și respectiv reaudierii martorilor, pretinsele amănunte invocate de aceștia cu privire la activitatea desfășurată de inculpat în noaptea respectivă, ceea ce evidențiază în mod evident intenția martorilor de a altera adevărul și de a crea o situație favorabilă acestuia.

Pentru aceste motive instanța își însușește în mod integral depozițiile martorilor date inițial în fața organelor de urmărire penală, apreciind în mod evident că nu sunt încălcate dispozițiile art. 6 din C.E.D.O. Însă Curtea a constatat nelegalitatea sentinței cu privire la greșita aplicare a pedepsei accesorii și complementare, sens în care a admis apelul inculpatului D.T. căruia i s-au interzis doar drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pe lângă pedeapsa principală. Împotriva acestei decizii inculpatul D.T. a formulat recurs prin care invocând dispozițiile art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 C. pen. Examinând cauza se constată că recursul este nefondat. Potrivit art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile pot fi supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau condamnare. Știut fiind că eroarea gravă de fapt constă în esență în contradicția evidentă și esențială între ceea ce spune dosarul prin actele sale și ce spune instanța prin hotărâre, aceasta, eroarea gravă de fapt trebuie să fie constatată comparând probele administrate cu faptele reținute. Ori, examinând cauza se constată că există o deplină concordanță între probe și hotărârea dată, că dând sens dispozițiilor legale privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanța a reținut numai acele probe care reflectă adevărul ținând seama de întreg materialul probator administrat în cauză.

Pe parcursul cercetării judecătorești în baza rolului activ precum și avându-se în vedere și criticile din decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele au lămurit cauza sub toate aspectele, elucidând contradicțiile dintre declarațiile date de martori dar și de inculpat la urmărirea penală și cele din cursul cercetării judecătorești. În consecință, situația de fapt reținută de instanța de fond și apoi de instanța de apel, raportat din probele administrate în cursul urmăririi penale coroborate cu declarația dată de inculpat în această fază a procesului penal precum și cu probele administrate în timpul cercetării judecătorești și din care a rezultat că inculpatul acționând cu intenție directă în sensul aplicării unei lovituri puternice într-o zonă vitală, cu un corp apt să producă decesul, a săvârșit infracțiunea de tentativă de omor.

Cum, examinând cauza din oficiu, nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârii urmează ca potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul împotriva deciziei penale nr. 1 din 8 ianuarie 2008 a Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.T. împotriva deciziei penale nr. 1 din 8 ianuarie 2008, a Curții de Apel Craiova, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 4 noiembrie 2005, la zi. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 aprilie 2008.