ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1039/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 322 din 20 decembrie 2001, Tribunalul Mehedinți, în baza

art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) și cu aplicarea art. 75 lit.

a) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.G. la pedeapsa de 8 ani și 6 luni

închisoare în condițiile prevăzute de art. 64 și art. 71 C. pen.

Au fost interzise inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani,

iar în baza art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., a fost menținută starea

de arest a inculpatului și a fost dedusă perioada arestului preventiv, începând

cu 28 mai 2001 și până la pronunțare.

În baza art. 20 C. pen., raportat la

art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a

condamnat pe inculpatul T.M. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare în

condițiile prevăzute de art. 64 și art. 71 C. pen.

A fost aplicată pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 3 ani, iar în baza art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C.

pen., a fost dedusă perioada arestului preventiv începând cu 28 mai 2001 și

până la pronunțare precum și 3 zile închisoare contravențională, executate în

perioada 25 mai 2001, în baza mandatului 2075 din 25 mai 2001 al Judecătoriei

Strehaia.

În baza art. 20 C. pen., raportat la

art. 174 și art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat

pe inculpatul T.A. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, în condițiile

prevăzute de art. 64 și art. 71 C. pen. și a fost aplicată și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen. și

art. 88 C. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost

dedusă perioada arestului preventiv începând cu 21 mai 2001 și până la pronunțare.

În baza art. 25 C. pen., raportat la

art. 20 C. pen. și art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpata

T.L. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare în condițiile prevăzute de art.

64 și art. 71 C. pen.

A fost aplicată inculpatei pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen.,

pe o durată de 3 ani.

A fost admisă, în parte, acțiunea

civilă formulată de partea vătămată C.D. și au fost obligați în solidar

inculpații să-i plătească acesteia suma de 20.000.000 lei despăgubiri civile și

20.000.000 lei cu titlul de daune morale, precum și suma de 2.000.000 lei

cheltuieli judiciare.

Inculpații au fost obligați în

solidar, la plata sumei de 1.026.737 lei despăgubiri civile către partea civilă

Spitalul Județean Drobeta Tr. Severin, cu dobânzile legale de la data rămânerii

definitive a sentinței și până la achitarea integrală, precum și la plata sumei

de 4.096.353 lei despăgubiri, către partea civilă Spitalul Clinic Județean nr.

1 Craiova cu dobânzile legale de la data rămânerii definitive a sentinței și

până la achitarea integrală.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea unei bucăți de lemn (măciucă) din esență corn, în

lungime de un m și diametrul la capătul cel gros de 9 cm, corp delict.

Au fost obligați inculpații la plata

sumei de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut în fapt, că în seara zilei de 24 mai 2001, la hora

organizată în centrul satului Albulești, pe lângă grupul format din C.A., T.C.,

C.C. și D.V., au trecut mai mulți tineri, printre care și inculpatul T.A.,

care, fără nici un motiv, l-a lovit cu cotul pe C.C., acesta neripostând în

vreun fel.

Spre miezul nopții, când C.C.,

împreună cu surorile și prietena sa, intenționau să plece acasă, a fost anunțat

de R.A. și M.T. că, cei din familia T. îl așteaptă în dreptul locuinței lor,

pentru a-i sparge geamul de la autoturism. Ca să evite acest lucru, C.C. a

parcat autoturismul în curtea locuinței, lui R.A., apoi a pornit spre casă cu

însoțitoarele sale și martorii R.A. și M.T., mergând pe un drum ocolit.

În apropierea locuinței, au fost

întâmpinați de inculpații T.G., T.L., T.A. și T.M., care au început să arunce

cu pietre în ei, inculpații fiind însoțiți și de martorul P.I., care însă a

stat mai departe de aceștia.

C.A. a alergat spre casă și l-a

anunțat pe tatăl său C.D., care a venit, însă din greșeală, fiind întuneric, a

ajuns chiar în grupul inculpaților.

În aceste condiții, inculpata T.L.,

i-a instigat pe ceilalți să-l ucidă, făcând afirmația că „acum este al lor”,

astfel, că inculpatul T.G. l-a lovit în cap cu un topor, pe care îl avea asupra

sa, T.A. l-a lovit cu o măciucă, iar T.M. a intenționat să lovească cu furca,

însă partea vătămată C.D. s-a apărat cu mâna stângă și atunci unul dintre

coarnele metalice ale furcii, i s-a înfipt în mână.

Ulterior, C.C., fiul părții

vătămate, dându-și seama că tatăl său este lovit, a alergat către grupul

inculpaților, aruncând cu un topor pe care îl avea în mână, fapt ce i-a

determinat pe inculpați să se îndepărteze.

Urmare a agresiunii, partea vătămată

a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 45-50 zile

îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.

Din raportul de constatare

medico-legală, rezultă că C.D. a suferit un politraumatism, traumatism cranio

cerebral închis, plăgi contuze frontal și parietal, fractură cominutivă

parietal stânga, cu înfundare operată, contuzie șold stâng, plagă înțepată

șoldul stâng, L.C.R. hemoragic, loviturile fiind aplicate cu corpuri dure și

înțepătoare.

Trecând la individualizarea

judiciară a pedepselor, în aplicarea dispozițiilor art. 72 și urm. C. pen.,

instanța de fond a reținut drept criterii, condițiile concrete în care a fost

săvârșită fapta și consecințele produse, pericolul social al acesteia, precum

și circumstanțele personale ale inculpaților, care nu au antecedente penale și

au avut o poziție oscilantă în timpul procesului penal.

Probatoriile administrate în cauză,

respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, raport de constatare

medico-legală privind partea vătămată, proces verbal de cercetare la fața

locului, planșe fotografice judiciare, proces verbal de reconstituire a faptei,

procesele verbale de percheziție domiciliară, procesele verbale de confruntare,

depozițiile martorilor C.C., C.A., R.A., M.T.I., D.V., T.C. și P.I., fișele

privind cazierul judiciar al inculpaților, precum și declarațiile acestora date

la urmărirea penală și în timpul cercetării judecătorești, le-a avut în vedere

instanța de fond la încadrarea juridică a faptelor, în urma stabilirii

situației de fapt, la individualizarea pedepselor acordate și soluționarea

laturii civile a cauzei, în condițiile arătate mai sus.

Împotriva sentinței, au declarat

apel, în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și inculpații T.G.,

T.M., T.A. și T.L.

În apelul declarat de către parchet,

este criticată sentința ca fiind netemeinică, motivat de faptul că pedepsele

aplicate inculpaților sunt prea mici, în raport de gravitatea faptei săvârșite,

iar la termenul de azi a invocat oral motivul de nelegalitate, constând în

aceea că în mod greșit, instanța de fond nu a reținut incidența dispozițiilor

prevăzute de art. 75 lit. a) cu privire la infracțiunea săvârșită de inculpata

T.L.

În apelul declarat de către

inculpatul T.G. este criticată sentința ca fiind nelegală, motivat de faptul că

în mod greșit a fost condamnat, deși nu a participat în nici un fel la

conflict.

Aceleași susțineri sunt făcute de

către inculpata T.L. în apelul declarat.

În apelurile declarate de către

inculpații T.M. și T.A. este criticată sentința ca fiind netemeinică, motivat

de faptul că pedepsele aplicate sunt prea aspre, în raport de gravitatea faptei

săvârșite și de criteriile de individualizare avute în vedere.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 289 din 1 iulie 2002 a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Mehedinți împotriva sentinței penale nr. 322 din 20 septembrie

2001 pronunțată de Tribunalul Mehedinți.

Desființează în parte sentința

atacată, pe latură penală, cu privire la inculpata T.L., în sensul că face

aplicarea dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută

de art. 25 C. pen., raportat la art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art.

175 lit. i) C. pen., săvârșită.

Menține pedeapsa aplicată pentru

această infracțiune și celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Respinge ca fiind nefondate

apelurile declarate de inculpații T.G., T.M., T.A. și T.L., împotriva aceleiași

sentințe.

Deduce în continuare detenția pentru

inculpații arestați, începând cu 20 decembrie 2001, la zi.

Nemulțumiți și de această decizie,

în termenul legal, au declarat recurs, inculpații T.G. și T.L., solicitând

reaprecierea probelor și în principal să se dispună achitarea lor, nefiind

participanți la conflict, la incident și numai în subsidiar, reducerea

pedepselor aplicate.

Recursurile sunt nefondate.

Examinându-se probele administrate,

în raport de criticile aduse precum și din oficiu, se reține, că situația de

fapt este corespunzătoare acestora precum și activităților infracționale

efectiv desfășurate de fiecare inculpat în parte.

Declarațiile părții vătămate, ale

inculpaților, ce fie recunosc în totalitate faptele reținute, fie parțial, se

coroborează cu actele medico-legale precum și cu declarațiile celor 9 martori

audiați, așa încât neexistând contradicții și nici un fel de dubii cu privire

la vinovăția acestora, nu se impune nici suplimentarea probatoriului și nici

achitarea inculpaților recurenți după cum o cer.

Se mai reține fără nici un dubiu că,

inculpata recurentă T.L., a instigat pe toți ceilalți să ucidă victima prin

afirmația ...”acum este al nostru....” după care, inculpatul recurent T.G. a

lovit-o în cap, cu un topor ce îl avea asupra sa, iar ceilalți inculpați cu o

măciucă și o furcă.

În aceste împrejurări și numai

datorită puterii părții vătămate C.D., ce s-a apărat cu mâna stângă, coarnele

metalice ale furcii s-au înfipt în mână și nu au pătruns în corp, iar ca urmare

a agresiunii, viața victimei a fost pusă în primejdie, suferind leziuni pentru

a căror vindecare a avut nevoie de 45-50 zile îngrijiri medicale.

Cum deci, cei doi inculpați

recurenți, nu au lipsit de la incident și cum s-a delimitat corect gradul de

participare al fiecăruia la comiterea faptei, astfel cum s-a examinat și

pedepsele aplicate, se apreciază că au fost judicios individualizate,

neimpunându-se reducerea acestora.

Pedepsele au fost și diferențiate

corect, recurentul T.G. având antecedente penale, în timp ce recurenta T.L. nu

are antecedente penale.

În raport și de gravitatea deosebită

a infracțiunii comise, poziția oscilantă și de nerecunoaștere parțială,

justifică pe deplin cuantumul pedepselor aplicate, de 8 ani și 6 luni pentru

T.G. și de 7 ani și 6 luni închisoare pentru T.L.

Ca atare, hotărârea atacată va fi

menținută, ca legală și temeinică sub toate aspectele, iar recursurile

respinse, ca nefondate, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Se mai constată că inculpații T.M.

și T.A. nu au declarat recurs.

Pentru inculpatul recurent T.G. în

baza art. 381 C. proc. pen., se va deduce timpul arestării preventive, de la 28

mai 2001 la 28 februarie 2003.

Văzând și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații T.G. și T.L. împotriva deciziei penale nr.

289 din 1 iulie 2002 a Curții de Apel Craiova.

Constată că inculpații

T.M. și T.A. nu au declarat recurs.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului T.G. timpul arestării preventive de la 28 mai 2001 la 28

februarie 2003.

Obligă recurenții

inculpați T.G. și T.L. să plătescă statului suma de câte 1.100.000 lei

cheltuieli judiciare, din care câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se

va

avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului

din oficiu, pentru inculpații T.M. și T.A., în sumă de câte 150.000 lei se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 februarie 2003.