ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3451/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Debitoarea SC C. B. SA PLOIEȘTI a solicitat prin contestația la executare înregistrată pe rolul Curtea de Apel București, la data de 20 noiembrie 2006, formulată în contradictoriu cu creditoarea-intimată A.V.A.S. desființarea popririi ordonate de creditoare prin Ordinul nr. 1299 din 2 martie 2006. În motivare contestatoarea a susținut că dreptul creditoarei-intimate la această nouă executare este perimat, conform art. 389 C. proc. civ., fiind efectuată în afara termenului de 6 luni și fără nici o somație prealabilă, iar sub un al doilea aspect a invocat lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței A.V.A.S.

Instanța fondului, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin sentința comercială nr. 30 pronunțată la data de 12 februarie 2007, a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat, în raport de materialul probator administrat în cauză, că, prin contractul de cesiune de creanță nr. 2 din 28 iunie 2002 intimata a preluat de la Ministerul Finanțelor Publice o creanță neperformantă în cuantum de 356.694.913,36 lei deținută, asupra contestatoarei-debitoare, creanță ce a fost consolidată în dolari S.U.A. iar o parte din sumă a fost recuperată pe calea executării silite imobiliare prin scoaterea la vânzare prin licitație publică a activelor societății debitoare.

Referitor la executarea prin poprire pentru debitul de 1.828.857,34 dolari S.U.A. rămas de recuperat, și care face obiectul prezentei contestații, instanța a apreciat că executarea silită prin poprire se poate face oricând, fără somație, cu respectarea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, termen care în cauză nu s-a împlinit, dispozițiile art. 387 și 389 C. proc. civ., invocate de contestatoare neavând incidență în această formă de executare silită. La data de 6 aprilie 2005 contestatoarea a declarat recurs împotriva sentinței fondului solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestației și anulării ordinului de înființare a popririi emis de intimată.

Recurenta a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susținut următoarele: - ordinul emis de intimata A.V.A.S. este contrar intereselor sale de creditor, deoarece blocarea conturilor are ca efect blocarea activității societății situație în care aceasta este în imposibilitate de a mai crea surse pentru rambursarea debitului; - în limita titlurilor executorii valabile invocate de intimată, creanța a fost recuperată prin vânzarea de licitație publică a acțiunilor societății și ca atare nu există nici o diferență de creanță certă lichidă și exigibilă care să justifice emiterea ordinului de înființare a popririi. Asupra recursului Examinând hotărârea atacată în contextul criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: 1. Motivul de plus petita prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc.

civ., nu a fost explicitat de recurentă în dezvoltarea recursului, indicarea lui având numai un caracter pur formal și ca atare nu poate face obiectul controlului. 2. Critica de nemotivare (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.) nu subzistă, în raport de considerentele hotărârii care conține o analiză exhaustivă a raporturilor dintre părți și a obligațiilor asumate de contestatoarea-debitoare în calitate de utilizator final pentru o parte din împrumutul extern acordat SC C. B. SA și garantat de Ministerul Finanțelor Publice, creanță preluată de către intimata A.V.A.S. în baza contractului de cesiune de creanță nr. 2 din 28 iunie 2002. 3. Titlurile constatatoarei ale creanței împreună cu accesoriile creanței cedate în temeiul cărora intimata a procedat la executarea silită împotriva debitoarei-contestatoare se înscriu în dispozițiile art. 39 din O.U.G.

nr. 51/1998 potrivit cărora constituie titlu executoriu convențiile de credit, actele prin care s-au constituit garanții reale sau personale pentru restituirea creanțelor precum și orice alte acte sau înțelegeri încheiate pentru valorificarea creanțelor, astfel că sub acest aspect critica de nelegalitate invocată de contestatoarea este neîntemeiată. Mai trebuie precizat că susținerile recurentei sub aspectul caracterului cert lichid și exigibil al creanței rămase de executat sunt contradictorii deoarece în expunerea de motive arată sub un prim aspect că executarea silită pornită de A.V.A.S. prin ordonarea popririi este de natură să-i blocheze activitatea și prin urmare să o pună în imposibilitate să ramburseze debitul.

Cu alte cuvinte contestatoarea nu contestă debitul rămas de executat, distinct de faptul că în raport de cele statuate de prima instanță în ce privește debitul actual (1.828.857,34 dolari S.U.A.) recurenta nu aduce nici un argument sau dovezi în sprijinul tezei invocate în sensul că nu mai există debit de recuperat, susținerile sale având caracterul unor simple afirmații. Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea SC C. B SA PLOIESTI împotriva sentintei comerciale nr. 30 din 12 decembrie 2007 a Curții de Apel Bucuresti Secția a V-a Comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2007.