ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3451/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Debitoarea SC C. B. SA

PLOIEȘTI a solicitat prin contestația la executare înregistrată pe rolul Curtea

de Apel București, la data de 20 noiembrie 2006, formulată în contradictoriu cu

creditoarea-intimată A.V.A.S. desființarea popririi ordonate de creditoare prin

Ordinul nr. 1299 din 2 martie 2006.

În motivare contestatoarea a

susținut că dreptul creditoarei-intimate la această nouă executare este

perimat, conform art. 389 C. proc. civ., fiind efectuată în afara termenului de

6 luni și fără nici o somație prealabilă, iar sub un al doilea aspect a invocat

lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței A.V.A.S.

Instanța fondului, Curtea de

Apel București, secția a V-a comercială, prin sentința comercială nr. 30

pronunțată la data de 12 februarie 2007, a respins, ca neîntemeiată,

contestația la executare formulată.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a constatat, în raport de materialul probator administrat în

cauză, că, prin contractul de cesiune de creanță nr. 2 din 28 iunie 2002

intimata a preluat de la Ministerul Finanțelor Publice o creanță neperformantă

în cuantum de 356.694.913,36 lei deținută, asupra contestatoarei-debitoare,

creanță ce a fost consolidată în dolari S.U.A. iar o parte din sumă a fost

recuperată pe calea executării silite imobiliare prin scoaterea la vânzare prin

licitație publică a activelor societății debitoare.

Referitor la executarea prin

poprire pentru debitul de 1.828.857,34 dolari S.U.A. rămas de recuperat, și

care face obiectul prezentei contestații, instanța a apreciat că executarea

silită prin poprire se poate face oricând, fără somație, cu respectarea

termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, termen care

în cauză nu s-a împlinit, dispozițiile art. 387 și 389 C. proc. civ., invocate

de contestatoare neavând incidență în această formă de executare silită.

La data de 6 aprilie 2005

contestatoarea a declarat recurs împotriva sentinței fondului solicitând

modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestației și anulării

ordinului de înființare a popririi emis de intimată.

Recurenta a invocat motivele

de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea

cărora a susținut următoarele:

- ordinul emis de intimata A.V.A.S.

este contrar intereselor sale de creditor, deoarece blocarea conturilor are ca

efect blocarea activității societății situație în care aceasta este în

imposibilitate de a mai crea surse pentru rambursarea debitului;

- în limita titlurilor

executorii valabile invocate de intimată, creanța a fost recuperată prin

vânzarea de licitație publică a acțiunilor societății și ca atare nu există

nici o diferență de creanță certă lichidă și exigibilă care să justifice

emiterea ordinului de înființare a popririi.

Asupra recursului

Examinând hotărârea atacată

în contextul criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat

pentru considerentele ce urmează:

prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., nu a fost explicitat de recurentă în

dezvoltarea recursului, indicarea lui având numai un caracter pur formal și ca

atare nu poate face obiectul controlului.

304 pct. 7 C. proc. civ.) nu subzistă, în raport de considerentele hotărârii

care conține o analiză exhaustivă a raporturilor dintre părți și a obligațiilor

asumate de contestatoarea-debitoare în calitate de utilizator final pentru o

parte din împrumutul extern acordat SC C. B. SA și garantat de Ministerul

Finanțelor Publice, creanță preluată de către intimata A.V.A.S. în baza contractului

de cesiune de creanță nr. 2 din 28 iunie 2002.

ale creanței împreună cu accesoriile creanței cedate în temeiul cărora intimata

a procedat la executarea silită împotriva debitoarei-contestatoare se înscriu

în dispozițiile art. 39 din O.U.G. nr. 51/1998 potrivit cărora constituie titlu

executoriu convențiile de credit, actele prin care s-au constituit garanții

reale sau personale pentru restituirea creanțelor precum și orice alte acte sau

înțelegeri încheiate pentru valorificarea creanțelor, astfel că sub acest

aspect critica de nelegalitate invocată de contestatoarea este neîntemeiată.

Mai trebuie precizat că

susținerile recurentei sub aspectul caracterului cert lichid și exigibil al

creanței rămase de executat sunt contradictorii deoarece în expunerea de motive

arată sub un prim aspect că executarea silită pornită de A.V.A.S. prin

ordonarea popririi este de natură să-i blocheze activitatea și prin urmare să o

pună în imposibilitate să ramburseze debitul. Cu alte cuvinte contestatoarea nu

contestă debitul rămas de executat, distinct de faptul că în raport de cele

statuate de prima instanță în ce privește debitul actual (1.828.857,34 dolari

S.U.A.) recurenta nu aduce nici un argument sau dovezi în sprijinul tezei

invocate în sensul că nu mai există debit de recuperat, susținerile sale având

caracterul unor simple afirmații.

Așa fiind, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de contestatoarea SC C. B SA PLOIESTI împotriva sentintei comerciale

nr. 30 din 12 decembrie 2007 a Curții de Apel Bucuresti Secția a V-a

Comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 noiembrie 2007.