ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2371/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2371/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursurilor de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 149 din 12
iulie 2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, respinge
excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata A.V.A.S., ca
neîntemeiată.
Admite contestația formulată de contestatoarea
SC S. SA Zimnicea, cu sediul în Zimnicea, județul Teleorman în contradictoriu
cu intimata A.V.A.S. București, cu sediul în București.
Dispune anularea executării silite
începute de A.V.A.S. prin procesul verbal de aplicare a sechestrului nr. 29789/1
din 12 octombrie 2006.
Pentru a dispune astfel, Curtea a
apreciat că excepția autorității de lucru judecat este neîntemeiată, întrucât
sentința față de care este invocată a soluționat litigiul pe excepție și nu pe
fond.
Pe fondul cauzei Curtea constată că
intimata A.V.A.S. nu a notificat societatea contestatoare asupra preluării prin
cesiune a creanței solicitate, astfel cum impun prevederile art. 13 alin. (3)
din O.U.G. nr. 51/1998 și ale art. 1393 C. civ.
Acest aspect a determinat
imposibilitatea societății contestatoare de a cunoaște existența și întinderea creanței,
cu atât mai mult cu cât A.V.A.S. nu i-a comunicat modul de calcul al debitului
pretins.
Intimata are posibilitatea legală,
prevăzută de art. 79 din O.U.G. nr. 51/1998 de a stinge datoria în cuantum de
30.836.656.630 lei, prevăzută în Convenția fără număr încheiată la data de 15
martie 1999, prin conversia datoriei în acțiuni ale societății contestatoare,
prin majorarea capitalului social.
Prin încheierea din 2 noiembrie 2007,
dosar nr. 4581/2/2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,
respinge cererea formulată de contestatoarea SC S. SA Zimnicea, cu sediul în
Zimnicea, județul Teleorman, în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. cu sediul
în București, ca neîntemeiată.
Curtea de Apel a constatat că prin
sentința comercială nr. 149 din 12 iulie 2007 instanța s-a pronunțat asupra
cererii formulată de contestatoarea SC S. SA Zimnicea, iar susținerile acesteia
formulate prin cererea de lămurire a înțelesului și aplicării respectivei
sentințe puteau fi valorificate prin exercitarea căii de atac a recursului,
neîndeplinind condițiile prevăzute de art. 281 alin. (1) C. proc. civ.
Prin cererea de recurs formulată,
contestatoarea SC S. SA Zimnicea a susținut că încheierea de ședință din 2
noiembrie 2007 este nelegală și netemeinică, întrucât instanța a interpretat
greșit actul juridic dedus judecății, sentința pronunțată fiind dată cu
încălcarea legii.
Instanța de fond a reținut greșit
faptul că s-ar fi pronunțat asupra cererii de lămurire a dispozitivului cu
ocazia pronunțării sentinței comerciale nr. 149 din 12 iulie 2007. Din considerentele
sentinței rezultă că aceasta se referă la întreaga executare silită începută de
A.V.A.S., dar din dispozitiv rezultă că hotărârea se referă doar la un singur
proces verbal de sechestru, și nu la întreaga executare silită.
De asemenea, din dispozitiv rezultă
că s-a admis contestația pentru toate capetele de cerere și nu doar parțial,
respectiv anularea executării însăși, astfel că aceste contradicții împiedică
punerea în executare a sentinței comerciale nr. 149 din 12 iulie 2007.
Temeiul de drept indicat de recurenta-contestatoare
îl constituie art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Prin cererea de recurs formulată,
recurenta A.V.A.S. București a susținut că sentința comercială recurată a fost
dată cu aplicarea greșită a legii, reținându-se că „A.V.A.S. nu a notificat
societatea contestatoare asupra preluării prin cesiune a creanței solicitate,
astfel cum impun prevederile art. 13 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/1998 și ale
art. 1393 C. civ.”.
Această susținere este neîntemeiată
întrucât contestatoarea a fost notificată de către A.V.A.S. conform
dispozițiilor art. 13 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/1998 și ale art. 1393 C. civ.
Astfel, prin adresa nr. IB/7892 din 5
iunie 2002, SC S. S.A. este notificată asupra creanței în cuantum de
1.940.332,89 dolari SUA preluată de A.V.A.S. la F.N.R.D., în vederea
recuperării, fiindu-i indicate conturile în care poate achita această sumă.
Contestatoarea avea cunoștință
despre cesiunea de creanță efectuată și ca urmare a litigiilor existente
anterioare acestei contestații la executare.
Instanța de fond a reținut că
executarea silită declanșată împotriva intimatei-contestatoare ar fi nelegală
și datorită faptului că „intimata are posibilitatea legală, prevăzută în art. 79
din O.U.G. nr. 51/1998 de a stinge datoria în cuantum de 30.836.656.630 lei,
prin conversia datoriei în acțiuni ale societății contestatoare, prin majorarea
capitalului social”.
Temeiul de drept indicat de
recurenta A.V.A.S. București îl constituie art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ.
Prin notele scrise A.V.A.S.
București a solicitat respingerea recursului declarat de SC S. SA și admiterea
recursului său, în sensul modificării hotărârii și respingerii contestației la
executare.
Prin întâmpinarea formulată,
recurenta-contestatoare SC S. SA Zimnicea a invocat excepția tardivității
recursului, iar pe fondul cauzei a precizat că instanța de fond a făcut în mod
corect aplicarea art.13 alin.3 din O.U.G. nr. 51/1998 și a art. 1393 C. civ.,
în sensul că intimata nu a făcut dovada existenței unei notificări prin care să
anunțe cesiunea de creanță dintre aceasta și F.R.D.
Recursurile nu sunt fondate.
Înalta Curte analizând sentința
recurată și încheierea din 2 noiembrie 2007 pronunțate de Curtea de Apel
București, secția a V-a comercială, în dosarul nr. 4581/2/2007, în raport de
motivele invocate de recurenți, de înscrisurile dosarului și de dispozițiile
incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea sau
casarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită niciuna din situațiile prevăzute
de dispozițiile invocate.
În ceea ce privește excepția
invocată, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., aceasta urmează a fi
respinsă întrucât sentința nr. 149 din 12 iulie 2007 pronunțată de Curtea de
Apel București, secția a V-a comercială, a fost comunicată A.V.A.S. la data de
14 ianuarie 2006 potrivit dovezii existente la dosarul cauzei.
În temeiul art. 301 C. proc. civ.
termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu
dispune altfel.
În speță, recursul declarat a fost
depus la instanța a cărei hotărâre se atacă la data de 24 ianuarie 2008, cu
respectarea termenului prevăzut de textul legal menționat.
Referitor la recursul declarat de
recurenta-contestatoare SC S. SA Zimnicea acesta este nefondat urmând a fi
respins întrucât instanța nu a interpretat greșit actul juridic dedus
judecății, iar hotărârea pronunțată nu a fost dată cu încălcarea legii.
Executarea silită pornită de
A.V.A.S. este întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998, iar criticile
formulate de SC S. SA, raportat la dispozitivul hotărârii Curții de Apel
București sunt neîntemeiate, întrucât instanța de fond a oferit satisfacție
procesuală debitoarei, prin anularea executării silite începute de A.V.A.S.
Susținerile contestatoarei formulate
prin cererea de lămurire a înțelesului și aplicării sentinței comerciale nr. 149
din 12 iulie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,
puteau fi valorificate prin exercitarea căii de atac a recursului,
neîndeplinind condițiile prevăzute de art. 281alin. (1) C. proc. civ.
În ceea ce privește recursul
declarat de A.V.A.S. acesta este nefondat, urmând a fi respins, deoarece
hotărârea pronunțată nu este lipsită de temei legal și nu a fost dată cu
încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Înalta Curte examinând hotărârea sub
toate aspectele, potrivit art. 304
1
C. proc. civ., constată că nu
există motive de nelegalitate pentru modificarea sau casarea acesteia.
În cauză, instanța de fond corect a
făcut aplicarea art.13 alin.3 din O.U.G. nr. 51/1998 și art. 1393 C. civ., în
sensul că intimata nu a făcut dovada existenței unei notificări prin care să
anunțe cesiunea de creanță dintre aceasta și F.R.D.
Din borderoul depus la dosar nu
rezultă dovada primirii de către SC S. SA Zimnicea a notificării, înscris
valorificat după mai bine de șase ani de la emiterea sa.
Societatea contestatoare a fost în
imposibilitate de a cunoaște existența și întinderea creanței, cu atât mai mult
cu cât A.V.A.S. nu i-a comunicat modul de calcul al debitului pretins.
Referitor la excepția tardivității
recursului invocată de contestatoare, aceasta urmează a fi respinsă ca
neîntemeiată, întrucât sentința nr. 149 din 12 iulie 2007 a fost comunicată
A.V.A.S. la data de 14 ianuarie 2008 iar recursul a fost declarat și
înregistrat la data de 24 ianuarie 2008, cu respectarea dispozițiilor art. 301 C.
proc. civ.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge
recursurile declarate de contestatoarea SC S. SA Zimnicea împotriva încheierii
din 2 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, și de
recurenta A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr.c149 din 12
iulie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondate.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția tardivității.
Respinge recursurile declarate de
contestatoarea SC S. SA Zimnicea împotriva încheierii din 2 noiembrie 2007 a
Curții de Apel București, secția a V-a comercială, și de recurenta A.V.A.S.
București împotriva sentinței comerciale nr. 149 din 12 iulie 2007 a Curții de
Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 27 iunie 2008.