ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2371/2008

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 149 din 12 iulie 2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata A.V.A.S., ca neîntemeiată. Admite contestația formulată de contestatoarea SC S. SA Zimnicea, cu sediul în Zimnicea, județul Teleorman în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. București, cu sediul în București. Dispune anularea executării silite începute de A.V.A.S. prin procesul verbal de aplicare a sechestrului nr. 29789/1 din 12 octombrie 2006. Pentru a dispune astfel, Curtea a apreciat că excepția autorității de lucru judecat este neîntemeiată, întrucât sentința față de care este invocată a soluționat litigiul pe excepție și nu pe fond.

Pe fondul cauzei Curtea constată că intimata A.V.A.S. nu a notificat societatea contestatoare asupra preluării prin cesiune a creanței solicitate, astfel cum impun prevederile art. 13 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/1998 și ale art. 1393 C. civ. Acest aspect a determinat imposibilitatea societății contestatoare de a cunoaște existența și întinderea creanței, cu atât mai mult cu cât A.V.A.S. nu i-a comunicat modul de calcul al debitului pretins. Intimata are posibilitatea legală, prevăzută de art. 79 din O.U.G. nr. 51/1998 de a stinge datoria în cuantum de 30.836.656.630 lei, prevăzută în Convenția fără număr încheiată la data de 15 martie 1999, prin conversia datoriei în acțiuni ale societății contestatoare, prin majorarea capitalului social.

Prin încheierea din 2 noiembrie 2007, dosar nr. 4581/2/2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, respinge cererea formulată de contestatoarea SC S. SA Zimnicea, cu sediul în Zimnicea, județul Teleorman, în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. cu sediul în București, ca neîntemeiată. Curtea de Apel a constatat că prin sentința comercială nr. 149 din 12 iulie 2007 instanța s-a pronunțat asupra cererii formulată de contestatoarea SC S. SA Zimnicea, iar susținerile acesteia formulate prin cererea de lămurire a înțelesului și aplicării respectivei sentințe puteau fi valorificate prin exercitarea căii de atac a recursului, neîndeplinind condițiile prevăzute de art. 281 alin. (1) C. proc.

civ. Prin cererea de recurs formulată, contestatoarea SC S. SA Zimnicea a susținut că încheierea de ședință din 2 noiembrie 2007 este nelegală și netemeinică, întrucât instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, sentința pronunțată fiind dată cu încălcarea legii. Instanța de fond a reținut greșit faptul că s-ar fi pronunțat asupra cererii de lămurire a dispozitivului cu ocazia pronunțării sentinței comerciale nr. 149 din 12 iulie 2007. Din considerentele sentinței rezultă că aceasta se referă la întreaga executare silită începută de A.V.A.S., dar din dispozitiv rezultă că hotărârea se referă doar la un singur proces verbal de sechestru, și nu la întreaga executare silită.

De asemenea, din dispozitiv rezultă că s-a admis contestația pentru toate capetele de cerere și nu doar parțial, respectiv anularea executării însăși, astfel că aceste contradicții împiedică punerea în executare a sentinței comerciale nr. 149 din 12 iulie 2007. Temeiul de drept indicat de recurenta-contestatoare îl constituie art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Prin cererea de recurs formulată, recurenta A.V.A.S. București a susținut că sentința comercială recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, reținându-se că „A.V.A.S. nu a notificat societatea contestatoare asupra preluării prin cesiune a creanței solicitate, astfel cum impun prevederile art. 13 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/1998 și ale art. 1393 C. civ.”.

Această susținere este neîntemeiată întrucât contestatoarea a fost notificată de către A.V.A.S. conform dispozițiilor art. 13 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/1998 și ale art. 1393 C. civ. Astfel, prin adresa nr. IB/7892 din 5 iunie 2002, SC S. S.A. este notificată asupra creanței în cuantum de 1.940.332,89 dolari SUA preluată de A.V.A.S. la F.N.R.D., în vederea recuperării, fiindu-i indicate conturile în care poate achita această sumă. Contestatoarea avea cunoștință despre cesiunea de creanță efectuată și ca urmare a litigiilor existente anterioare acestei contestații la executare. Instanța de fond a reținut că executarea silită declanșată împotriva intimatei-contestatoare ar fi nelegală și datorită faptului că „intimata are posibilitatea legală, prevăzută în art. 79 din O.U.G.

nr. 51/1998 de a stinge datoria în cuantum de 30.836.656.630 lei, prin conversia datoriei în acțiuni ale societății contestatoare, prin majorarea capitalului social”. Temeiul de drept indicat de recurenta A.V.A.S. București îl constituie art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Prin notele scrise A.V.A.S. București a solicitat respingerea recursului declarat de SC S. SA și admiterea recursului său, în sensul modificării hotărârii și respingerii contestației la executare. Prin întâmpinarea formulată, recurenta-contestatoare SC S. SA Zimnicea a invocat excepția tardivității recursului, iar pe fondul cauzei a precizat că instanța de fond a făcut în mod corect aplicarea art.13 alin.3 din O.U.G.

nr. 51/1998 și a art. 1393 C. civ., în sensul că intimata nu a făcut dovada existenței unei notificări prin care să anunțe cesiunea de creanță dintre aceasta și F.R.D. Recursurile nu sunt fondate. Înalta Curte analizând sentința recurată și încheierea din 2 noiembrie 2007 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în dosarul nr. 4581/2/2007, în raport de motivele invocate de recurenți, de înscrisurile dosarului și de dispozițiile incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea sau casarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită niciuna din situațiile prevăzute de dispozițiile invocate. În ceea ce privește excepția invocată, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc.

civ., aceasta urmează a fi respinsă întrucât sentința nr. 149 din 12 iulie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a fost comunicată A.V.A.S. la data de 14 ianuarie 2006 potrivit dovezii existente la dosarul cauzei. În temeiul art. 301 C. proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. În speță, recursul declarat a fost depus la instanța a cărei hotărâre se atacă la data de 24 ianuarie 2008, cu respectarea termenului prevăzut de textul legal menționat. Referitor la recursul declarat de recurenta-contestatoare SC S. SA Zimnicea acesta este nefondat urmând a fi respins întrucât instanța nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, iar hotărârea pronunțată nu a fost dată cu încălcarea legii.

Executarea silită pornită de A.V.A.S. este întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998, iar criticile formulate de SC S. SA, raportat la dispozitivul hotărârii Curții de Apel București sunt neîntemeiate, întrucât instanța de fond a oferit satisfacție procesuală debitoarei, prin anularea executării silite începute de A.V.A.S. Susținerile contestatoarei formulate prin cererea de lămurire a înțelesului și aplicării sentinței comerciale nr. 149 din 12 iulie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, puteau fi valorificate prin exercitarea căii de atac a recursului, neîndeplinind condițiile prevăzute de art. 281alin. (1) C. proc. civ. În ceea ce privește recursul declarat de A.V.A.S.

acesta este nefondat, urmând a fi respins, deoarece hotărârea pronunțată nu este lipsită de temei legal și nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Înalta Curte examinând hotărârea sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., constată că nu există motive de nelegalitate pentru modificarea sau casarea acesteia. În cauză, instanța de fond corect a făcut aplicarea art.13 alin.3 din O.U.G. nr. 51/1998 și art. 1393 C. civ., în sensul că intimata nu a făcut dovada existenței unei notificări prin care să anunțe cesiunea de creanță dintre aceasta și F.R.D. Din borderoul depus la dosar nu rezultă dovada primirii de către SC S. SA Zimnicea a notificării, înscris valorificat după mai bine de șase ani de la emiterea sa.

Societatea contestatoare a fost în imposibilitate de a cunoaște existența și întinderea creanței, cu atât mai mult cu cât A.V.A.S. nu i-a comunicat modul de calcul al debitului pretins. Referitor la excepția tardivității recursului invocată de contestatoare, aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, întrucât sentința nr. 149 din 12 iulie 2007 a fost comunicată A.V.A.S. la data de 14 ianuarie 2008 iar recursul a fost declarat și înregistrat la data de 24 ianuarie 2008, cu respectarea dispozițiilor art. 301 C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de contestatoarea SC S. SA Zimnicea împotriva încheierii din 2 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, și de recurenta A.V.A.S.

București împotriva sentinței comerciale nr.c149 din 12 iulie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității. Respinge recursurile declarate de contestatoarea SC S. SA Zimnicea împotriva încheierii din 2 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, și de recurenta A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 149 din 12 iulie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2008.