ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 350/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 350/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la Tribunalul Sibiu, la 29 martie 2006, reclamanta SC T.T.T. SRL Sibiu a cerut
obligarea pârâtei SC E.G. SRL Cluj Napoca:
- să execute obligațiile
asumate prin contractul de vânzare-cumpărare nr. MF 2845 din 2 noiembrie 2005,
respectiv de a livra un transformator trifazic cu rășină, în locul celui cu
ulei livrat;
- să plătească 316.152 RON,
penalități de întârziere în livrare, conform clauzelor contractuale;
La 30 mai 2006, reclamanta
și-a modificat cererea în sensul că a solicitat, rezoluțiunea contractului
încheiat cu pârâta determinat de nerespectarea obligațiilor asumate, renunțând
la cererea de obligare la executarea contractului.
De asemenea, a solicitat
obligarea pârâtei la restituirea sumei de 32.000 Euro, prețul încasat și plata
sumei de 32.000 Euro, penalități de întârziere.
În apărare, pârâta a invocat
tardivitatea cererii de modificare a acțiunii iar pe fond respingerea ca
nefondată.
Tribunalul Sibiu, secția comercială
și contencios-administrativ, prin sentința nr. 1871 din 27 septembrie 2006, a
respins excepția tardivității acțiunii modificatoare.
Pe fond, acțiunea a fost
admisă, constatându-se rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare MF 2845
din 2 noiembrie 2005 încheiat de părți, iar pârâta a fost obligată să restituie
suma de 113.920 lei prețul produselor, la plata sumei de 113.920 lei,
penalități de întârziere în plată, cu 13.340,50 lei, cheltuieli de judecată.
Instanța a luat act de renunțarea la judecata petitului privind obligarea la
executarea contractului.
Apelul declarat de pârâtă
împotriva sentinței instanței de fond a fost admis de Curtea de Apel Alba
Iulia, secția comercială, de contencios-administrativ și fiscal, prin decizia nr.
22/ A din 16 februarie 2007, sentința atacată fiind schimbată în parte în
sensul respingerii acțiunii în ce privește constatarea rezoluțiunii
contractului intervenit între părți și obligării pârâtei la restituirea
prețului în sumă de 113.920 lei și a penalităților de întârziere în plată în
sumă de 113.920 lei, precum și a cheltuielilor de judecată în prima instanță. A
fost menținută sentința în ce privește renunțarea reclamantei la obligarea
pârâtei la executarea contractului.
În pronunțarea acestei
hotărâri, instanța de apel a considerat criticabilă soluția de rezoluțiune a
contractului și de obligare la plata penalităților de întârziere și de
restituire a prețului printr-o interpretare eronată a probelor administrate și
aplicarea greșită a art. 969, 1020, 1021 și 1073 C. civ.
Împotriva acestei ultime
hotărâri, reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 7 și 9 C. proc. civ,
formulând următoarele critici:
- aplicarea greșită a art. 969,
art. 1020, art. 1021 și art. 1073 C. civ.;
- instanța de apel a ignorat
dovezile din care rezultă culpa pârâtei pentru nerespectarea obligațiilor
asumate de livrare a transformatorului în rășină și anume, notificările din 6
martie 2006, din 10 martie 2006 și 15 martie 2006 prin care se solicită
livrarea produsului contractat;
- penalitățile de întârziere
își au temei în clauza penală din contract și acestea se datorează independent
de rezoluțiunea contractului.
Recursul este întemeiat și
urmează să fie admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din
contractul de vânzare-cumpărare nr. 2485 din 2 noiembrie 2005 pârâta SC E.G. SRL
Cluj-Napoca s-a obligat să livreze reclamantei SC T.T.T. SRL Sibiu un post
transformare 630 KVA 20/2.4 KV la prețul de 32.000 Euro, conform anexei 1, în
termen de 3 săptămâni de la intrarea în vigoare a contractului.
Prin anexa 1 la contract,
părțile au convenit „ca și soluție provizorie postul de transformare va fi
echipat cu transformator trifazic în ulei 630 KVA, urmând a fi înlocuit cu cel
în rășină în termen de 8 săptămâni”.
Este necontestat că nu s-a
îndeplinit obligația asumată prin anexa 1 la contract în sensul livrării
transformatorului în rășină.
Utilajul urma să fie
recepționat de părți conform art. 16 din contract, iar ambalarea pentru
transport era în sarcina furnizorului.
Se reține că beneficiarul nu
a fost convocat la recepție și livrarea nu s-a efectuat.
În această situație, la
expirarea celor 8 săptămâni stabilite ca termen limită de livrare, beneficiara
reclamantă cu adresa din 6 martie 2006 a solicitat livrarea la data de 12
martie 2006, având front de lucru asigurat.
La 10 martie 2006,
beneficiara a notificat disponibilitatea de a se prezenta la furnizare pentru
ridicarea la 12 martie 2006 a transformatorului.
O nouă revenire, în același
sens, a ridicării transformatorului este făcută de beneficiar la 15 martie 2006.
Toate aceste demersuri au
rămas fără răspuns, așa încât reținerea instanței de apel în sensul că
nelivrarea utilajului este imputabilă beneficiarei care nu a comunicat
modalitatea de predare și data predării nu este conformă cu probele dosarului.
Ca urmare, este pe deplin, aplicabilă
rezoluțiunea contractului, pârâta debitoarea obligației neîndeplinite fiind
culpabilă de neexecutarea contractului.
Potrivit art. 1020 C. civ.,
condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice,
în cazul neîndeplinirii obligației de către una din părți.
În speță, pârâta nu și-a
îndeplinit obligația asumată de a înlocui transformatorul cu ulei cu unul cu
rășină așa cum se obligase prin anexa 1 la contract.
Nu s-au prevăzut în contract
obligații ale beneficiarei privind operația de înlocuire iar furnizoarea nu a
făcut dovada că a cerut ulterior beneficiarei anumite detalii necesare
îndeplinirii obligației sale.
Ca urmare, întemeiat
instanța de fond a reținut rezoluțiunea contractului precum și cererea de
restituire a prețului cu penalități contractuale conform clauzei penale.
Așa fiind, recursul urmează
să fie admis, decizia atacată să fie modificată în sensul respingerii apelului.
În temeiul art. 274 C. proc.
civ., intimata pârâtă urmează să fie obligată la plata cheltuielilor de
judecată, și anume 2590 lei taxa de timbru și 18571 lei, onorariu de avocat în
apel și recurs, conform chitanțelor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanta SC T.T.T. SRL Sibiu împotriva deciziei nr. 22/ A din 16 februarie
2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios-administrativ
și fiscal.
Modifică decizia recurată și
respinge apelul pârâtei SC E.G. SRL Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 1871/C/2006
a Tribunalului Sibiu.
Obligă pe intimată la plata
sumei de 18571 lei cheltuieli de judecată, onorariu în apel și recurs și 2590
lei taxă de timbru în favoarea recurentei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 5 februarie 2008.