ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3186/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la nr. 12382 din 28 noiembrie 2005 pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu –

Severin reclamantul

B.D. a chemat în judecată pe

pârâta SC D.F.E.E. – E.O. S.A. – Sucursala

Drobeta Turnu – Severin

solicitând ca prin sentință să se dispună:

- obligarea pârâtei să-i

lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de teren de 4000 mp

afectată de linia aeriană de medie tensiune pe care sunt amplasați 3 stâlpi de

tensiune;

- obligarea pârâtei la plata

contravalorii producției agricole pe perioada 2002 – 2005 – estimată la 400

RON;

- obligarea pârâtei de a-și

ridica stâlpi de tensiune de pe terenul său sau să îl autorizeze să-i ridice pe

cheltuiala pârâtei;

- obligarea la plata

cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea acestui proces.

În motivarea acțiunii se

susține, în esență că reclamantul a dobândit suprafața de teren de la autorii lui

și l-a stăpânit în baza unui partaj voluntar cu ceilalți moștenitori, începând

cu anul 1980, partaj materializat ulterior printr-o hotărâre judecătorească, în

anul 2005, când reclamantul și-a intabulat dreptul de proprietate în C.F. nr. 38/

N a comunei Balvanești, sat Pîrlagele, județul Mehedinți la nr. cadastral 82

din 18 octombrie 2005.

În anul 1970 pârâta a montat

pe teren 3 stâlpi de medie tensiune, a impus o zonă de protecție și de

interdicție de aproximativ 20 m/lățime și 200 m lungime, fără ca reclamantul să

primească vreo despăgubire pentru că nu mai putea folosi terenul.

Cu ocazia montării stâlpilor

s-au distrus circa 400 pomi fructiferi și aproximativ 800 bușteni de vie, însă

nici pentru acest prejudiciu nu a fost despăgubit.

Ulterior reclamantul a

solicitat de mai multe ori să fie despăgubit pentru lipsa de folosință a

terenului, însă pârâta i-a răspuns, prin adresele nr. 2507 din 17 decembrie 2001

și nr. 1695 din 17 iunie 2005 că potrivit Legii nr. 18/1991 nu are nici un

drept asupra terenului.

Prin sentința civilă nr. 438/

C din 2 iunie 2006, Judecătoria Drobeta Turnu Severin admite acțiunea formulată

de reclamantul

B.D. în contradictoriu cu

pârâta

SC

E.O.

SA – S.D.F.E.E. Drobeta Turnu Severin.

Respinge petitele privind

obligarea pârâtei să lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul

de 4000 mp și obligarea pârâtei de a-și ridica stâlpii de tensiune de pe

terenul proprietatea reclamantului.

Obligă pârâta să plătească

suma de

3.679,52 lei reprezentând contravaloarea

producției agricole pe perioada 2002 – 2005 către reclamant.

Obligă pârâta să

plătească suma de 337,52 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Ca urmare a

recursurilor declarate de ambele părți împotriva acestei sentințe s-a pronunțat

decizia nr. 87/ R/CAF din 10 octombrie 2006 prin care Tribunalul Mehedinți, secția

comercială și de contencios administrativ, admite excepția necompetenței

materiale, admite recursurile formulate de recurentul – reclamant B.D. și

recurenta – pârâta

SC

E.O.

SA – S.D.F.E.E. Turnu Severin

împotriva sentinței civile nr. 438/ C din 2 iunie 2006, pronunțată de Judecătoria

Turnu Severin, în dosarul nr. 12382/2005, casează sentința nr. 438/ C din 2

iunie 2006, pronunțată de Judecătoria Turnu Severin, în dosarul nr. 12382/2005,

constată competența de soluționare a cauzei în primă instanță a Tribunalului

Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ.

În consecință, pe rolul

Tribunalului Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, s-a

format dosarul nr. 10702/2006 soluționat prin sentința nr. 2056/ C din 18

decembrie 2006, în sensul respingerii excepției privind necompetența materială

și respingerii acțiunii.

Apelul declarat de

reclamant, împotriva sentinței nr. 2056/2006 a fost admis prin decizia nr. 81

din 03 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială și

în consecință s-a schimbat, în parte, sentința în sensul obligării pârâtei la

plata sumei de 3

.679,52 lei despăgubiri plus 677,52

lei cheltuieli de judecată către reclamant și respingerii capetelor de cerere

în revendicare și în obligația de a face.

Pentru a

pronunța această decizie curtea a reținut, în esență, că art. 16 și art. 18 din

Legea nr. 318/2003 (respectiv art. 17 și art. 19 din Legea nr. 13/2007)

reglementează drepturile și obligațiile titularilor de autorizații de

înființare și de licență cu privire la capacitățile energetice asupra

proprietății terților, stabilind că titularul are drept de uz și drept de servitute

asupra terenului, pe toată durata funcționării capacității și că, în situația

în care se produc pagube, proprietarii urmează să fie despăgubiți pe baza

următoarelor criterii: suprafața de teren afectată, tipurile de culturi și

plantații afectate, activități restrânse cu ocazia lucrărilor.

Legea nr. 13/2007

reglementează distinct situația terenurilor aflate în proprietate privată, iar

gratuitatea dreptului de uz și de servitute nu se mai prevede în noua lege a

electricității decât cu privire la terenurile aflate în proprietatea statului

sau a unităților administrativ teritoriale [(art. 16 alin. (4)]. Art. 16 alin.

(5) prevede expres că drepturile de uz și de servitute asupra proprietăților

private se exercită pe baza indemnizațiilor și despăgubirilor ce se aprobă,

împreună cu convenția cadru, prin hotărâre de guvern.

În concluzie,

terenul din litigiu se află în proprietatea apelantului reclamant deoarece intimata

pârâtă nu a făcut demersurile necesare cumpărării ori exproprierii acestui

teren. Cu toate acestea, întrucât capacitățile energetice sunt de utilitate

publică, iar uzul și servitutea asupra terenurilor proprietatea terților sunt

restrângeri legale ale dreptului de proprietate privată, Curtea constată că

soluția de respingere a capetelor de cerere în revendicare și în obligație de a

face este corectă.

În schimb, tribunalul

a respins în mod nejustificat capătul de cerere în despăgubiri reprezentând contravaloarea

produselor agricole pe care apelantul reclamant le-ar fi putut obține de pe

terenul afectat de stâlpii rețelei electrice ignorând dispozițiile art. 16 alin.

(5) din Legea nr. 318/2003 [(în prezent art. 16 alin. (9) din Legea nr. 13/1007)]

evaluate la suma totală de 3.679,52 lei prin lucrarea întocmită de către

expertul tehnic P.V., valoare necontestată de către părți.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și

solicitând modificarea deciziei în sensul respingerii apelului, ca nefondat.

În motivarea

recursului se susține, în esență, că instanța de apel a reținut, în mod legal,

că potrivit dispozițiilor art. 16 și 18 din Legea nr. 318/2003 (respectiv art. 16

și 19 din Legea nr. 13/2007) pârâta beneficiază de un drept de uz și un drept

de servitute, însă a interpretat nelegal dispozițiile privind plata

despăgubirilor care se datorează numai în cazul în care, cu ocazia executării

acestor drepturi s-au produs pagube proprietarului terenului (ca de exemplu cu

ocazia unor intervenții pentru reparații, revizii, remedierea unor avarii, sau

retehnologizări).

Pârâta nu a

efectuat lucrări la cei 3 stâlpi sau la rețeaua de electricitate și în

consecință nu avea cum să producă vreun prejudiciu reclamantului, proprietar.

De asemenea,

pârâta susține că potrivit expertizei fiecare din cei 3 stâlpi ocupă o

suprafață de 0,20 mp/stâlp, că reclamantul poate cultiva terenul de sub

conductoarele electrice și că poate edifica construcții la o distanță de 3 m de

la linia electrică.

Reclamantul a

primit la data de 8 octombrie 2007 citația pentru termenul din 17 octombrie

2007 la

secția

comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție însă nu s-a prezentat și a

trimis o întâmpinare care a ajuns la data de 18

octombrie

2007, fiind înregistrată la nr. 30769 din 18 octombrie 2007, deci a doua zi

după pronunțarea deciziei și în consecință apărările din întâmpinare nu pot fi

luate în considerare.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate

constată că dispozițiile Legii electricității nr. 318/2003 (ulterior Legea nr. 13/2007)

nu interzic folosirea terenului în litigiu pentru culturi agricole și

horticole, cum se menționează și în expertiza efectuată de expertul

energetician.

Reclamantul nu a

dovedit că pârâta l-a împiedicat să cultive terenul sau că ar fi suferit un

prejudiciu datorită exercitării dreptului de uz și servitute asupra terenului

de către pârâtă, cu ocazia executării unor lucrări sau reparații la stâlpi sau

liniile aeriene, așa cum prevăd dispozițiile art. 16 alin. (5) din Legea nr. 318/2003

[(în prezent art. 16 alin. (9) din Legea nr. 13/2007)].

Reclamantul și-a

întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 480 C. civ. și ale art. 1075 și

următoarele C. civ., iar curtea de apel a obligat pe pârâtă la despăgubiri în

sumă de 3.679,52 lei în temeiul Legii electricității nr. 318/2003 (respectiv

Legii nr. 13/2007) a ceea ce evident că este nelegal deoarece potrivit art. 294

C. proc. civ., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau

obiectul cererii de chemare în judecată; așadar dacă legiuitorul interzice

reclamantului să schimbe temeiul de drept al acțiunii, în apel, cu atât mai

mult curtea nu poate acorda despăgubiri în temeiul unui act normativ neinvocat

de reclamant ca temei de drept al acțiunii.

Astfel fiind,

Înalta Curte constată că recursul este fondat deoarece curtea de apel a

pronunțat o decizie nelegală aplicând greșit dispozițiile unei legi pe care

reclamantul, potrivit principiului disponibilității, care guvernează cauzele ce

se judecă după Codul de procedură civilă, nu a invocat-o drept temei de drept

al acțiunii și în consecință potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., urmează să se admită recursul, să se modifice decizia atacată în sensul

respingerii apelului reclamantului împotriva

sentinței nr. 2056/2006 și cu

privire la acordarea despăgubirilor, cu menținerea celorlalte dispoziții ale

deciziei modificate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC C.D. SA

– S.D.F.E.E. Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 81 din 3 aprilie 2007

a Curții de Apel Craiova,

modifică decizia atacată în

sensul că respinge apelul reclamantului B.D.

împotriva sentinței

Tribunalului Mehedinți nr. 2056 din 18 decembrie 2006 și cu privire la

obligarea pârâtei la plata

despăgubirilor civile și

cheltuielilor de judecată aferente, sens în care înlătură obligația de plată a

sumei de 3.679,52 lei, cu titlu de despăgubiri și a sumei de 677,52 lei,

reprezentând cheltuieli de judecată.

Menține restul

dispozițiilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2007.