ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3682/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3682/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria
Sectorului 2 București prin sentința civilă nr. 3838 din 22 aprilie 2008 a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată de reclamant și susținută
de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul
D.A. în contradictoriu cu pârâta SC F.D.F.E.E.E.M.S. SA, având ca obiect
pretenții în cuantum de 553.528 lei în favoarea Tribunalului București, secția comercială,
având în vedere că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) pct. 1
lit. a) C. proc. civ.
Tribunalul București,
secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 8174 din 4 iulie 2008 a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul D.A. în contradictoriu cu pârâta SC F.D.F.E.E.E.M.S.
SA București în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 530.528 lei
contravaloarea lipsei folosinței.
A mai fost obligată
pârâta și la plata sumei de 18.730 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul D.A. este proprietar al imobilului
situat în București, sector 6, compus din teren în suprafață de 3000 mp, în
baza contractelor de vânzare nr. 780 din 11 iulie 1996 (suprafața de teren de
1000 mp, identificată prin tarlaua 33 parcela 16) și nr. 1392 din 23 iulie 1997
(suprafață de teren de 2000 mp identificată prin tarlaua 33 parcela 17).
Având în vedere că pe
parcela 17 este amplasat un stâlp de tensiune de 110 KV și ambele parcele sunt
traversate pe diagonală de liniile electrice aeriene, reclamantul s-a
considerat prejudiciat solicitând despăgubiri reprezentând contravaloarea
lipsei de folosință pentru acest teren.
Prin art. 16 din
Legea nr. 13/2007 asupra terenurilor și bunurilor proprietate publică sau
privată a altor persoane fizice ori juridice și asupra activităților desfășurate
de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacității energetice,
titularii autorizațiilor de înființare și titularii licențelor beneficiază, în
condițiile legii, pe durata lucrărilor de realizare și retehnologizare,
respectiv de funcționare a capacității energetice, de următoarele drepturi:
dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare realizării sau
retehnologizării capacității energetice, obiect al autorizației; dreptul de uz
pentru asigurarea funcționării normale a capacității, obiect al autorizației de
înființare, pentru reviziile, reparațiile și intervențiile necesare; servitutea
de trecere subterană, de suprafață sau aeriană pentru instalarea de rețele
electrice sau alte echipamente aferente capacității energetice și pentru acces
la locul de amplasare a acestora, în condițiile legii; dreptul de a obține
restrângerea sau încetarea unor activități care ar putea pune în pericol
persoane și bunuri; dreptul de acces la utilitățile publice. Drepturile de uz
și de servitute au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal și se
exercită pe toată durata existenței capacității energetice sau, temporar, cu ocazia
retehnologizării unei capacități în funcțiune, reparație, reviziei, lucrărilor
de intervenție în caz de avarie. Exercitarea drepturilor de uz și servitute
asupra proprietăților statului și ale unităților administrativ-teritoriale
afectate de capacitățile energetice se realizează cu titlu gratuit pe toată
durata existenței acestora. Exercitarea drepturilor de uz și de servitute
asupra proprietăților private afectate de capacitățile energetice, care se vor
realiza după intrarea în vigoare a prezentei legi, se face în conformitate cu
regulile procedurale privind condițiile și termenii referitori la durata,
conținutul și limitele de exercitare a acestor drepturi, prevăzute într-o
convenție-cadru, precum și pentru determinarea cuantumului indemnizațiilor și a
despăgubirilor și a modului de plată a acestora, care se aprobă, împreună cu
convenția-cadru, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de
resort, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
Proprietarii terenurilor și titularii activităților prevăzute la alin. (2) vor
fi despăgubiți pentru prejudiciile cauzate acestora. La calculul despăgubirilor
vor fi avute în vedere următoarele criterii: - suprafața de teren afectată cu
ocazia efectuării lucrărilor; - tipurile de culturi și plantații, precum și
amenajările afectate de lucrări; - activitățile restrânse cu ocazia lucrărilor.
Cuantumul despăgubirilor se stabilește prin acordul părților sau, în cazul în
care părțile nu se înțeleg, prin hotărâre judecătorească.
Dreptul de uz și de
servitute asupra terenurilor proprietate privată, restrângerea sau încetarea
unor activități prevăzute la alin. (2) se stabilește și se exercită cu
respectarea principiului echității, a dreptului de proprietate și a minimei
afectări a acestora.
Din concluziile
raportului de expertiză tehnică și ale completării lui rezultă că în porțiunile
de teren neafectate de traseul instalației electrice și care reprezintă 15% din
suprafața terenului, nu pot fi edificate construcții deoarece nu se pot
respecta retragerile impuse prin PUZ –ul coordonator sector 6.
Valoarea lipsei de
folosință a terenului în suprafață de 3000 mp în perioada 19 martie 2004 – 4
martie 2008 este de 530.528 lei.
Curtea de Apel
București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 103/A din 22
februarie 2011 a respins ca nefondat apelul pârâtei SC E.D.M. SA București
împotriva sentinței comerciale nr. 8174 din 4 iunie 2008 pronunțată de
Tribunalul București, secția a VI-a comercială, stabilind în esență că în
raport de destinația terenului deținut de către reclamant ca proprietar, acesta
cunoaște o limitare a dreptului său de proprietate, prin aceea că pârâtei îi
este recunoscut de lege dreptul său de a traversa permanent terenul în litigiu,
și în caz de nevoie de a folosi acest teren pentru orice chestiune legală de
investirea, repararea și retehnologizarea întregii instalații, reclamantului
nefiindu-i permisă construirea.
Împotriva deciziei
comerciale nr. 103/A din 22 februarie 2011 pronunțate de Curtea de Apel
București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs pârâta SC E.D.M. SA
București care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând
în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului și
modificarea în tot a deciziei atacate cu consecința respingerii cererii de
chemare în judecată.
În dezvoltarea
motivelor de recurs s-a evocat, în principal, că printr-o motivare
contradictorie, instanța de apel greșit a găsit aplicabilitatea în speță a
dispozițiilor art. 16 alin. (9) din Legea nr. 13/2007, ignorând principiul de
drept „
regit tempus actum
” și în egală măsură art. 1 C. civ. potrivit
căruia legea produce efecte numai pentru viitor și nu ea are caracter
retroactiv.
Atât instanța de fond
cât și cea de apel au absolutizat dreptul de proprietate, ignorând dispozițiile
art. 480 C. civ. care în partea sa finală permite legiuitorului să aducă
anumite restrângeri dreptului de proprietate, ceea ce a și făcut prin acte
normative anterioare punerii în posesie.
Intimatul-reclamant a
dobândit prin cumpărare în anul 1994, respectiv în anul 1995 dreptul de
proprietate asupra terenului, pe care se găsește din anul 1929 un stâlp de
înaltă tensiune cu liniile aferente, bunuri ce fac parte din rețelele electrice
de distribuție, situație pe care beneficiarul dreptului de proprietate o
cunoștea și a acceptat-o.
Intimatul-reclamant D.A.
a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte,
analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile
aduse de recurenta-pârâtă SC E.D.M.SA constată că acestea sunt nejustificate,
urmând a respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente.
Este de necontestat
că reclamantul D.A. a făcut pe deplin dovada dreptului de proprietate asupra
terenului intravilan în suprafață totală de 3000 mp, situat în București sector
6, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 780 din 11
iulie 1996 la Biroul Notarului Public E.G. și contractului de vânzare-cumpărare
autentificat sub nr. 1392 din 23 iulie 1997 la Biroul Notarului Public M.T.
Așa cum precizează
pârâta în întâmpinarea depusă la data de 7 iunie 2007, linia electrică (LEA 110
KV Chitila – Crângași) care traversează terenul în discuție, a fost pusă în
funcțiune în anul 1929, cu respectarea legislației în vigoare la acel moment,
ulterior situația rețelelor electrice fiind reglementată prin Decretul nr. 76/1950,
O.U.G. nr. 63/1998, Legea nr. 318/2003 și Legea nr. 13/2007 a energiei
electrice în vigoare.
Constant,
jurisprudența a evidențiat că dispozițiile art. 16 alin. (4) și ale art. 37 alin.
(4) din Legea nr. 318/2003 sunt constituționale. Chiar dacă, prin instituirea
drepturilor de uz și servitute, titularul dreptului de proprietate suferă o
îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său, această limitare este în
acord cu prevederile art. 44 din Constituție, potrivit căruia conținutul și
limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Dreptul de
proprietate nu este un drept absolut, iar prin măsurile instituite de textele
legale criticate se asigură valorificarea fondului energetic, bun public de
interes național, astfel că nu contravin exigențelor principiului garantării și
ocrotirii proprietății private.
Prin multiplele sale
decizii, inclusiv decizia nr. 163 din 27 februarie 2007 Curtea Constituțională
a arătat că exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților
afectate de capacitățile energetice, cu titlu gratuit pe toată durata
existenței acestora, deși are ca efect lipsirea celor interesați de o parte din
veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formală și nici într-o
expropriere de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu
contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății
private. Este ceea ce a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza
Mellacher și alții împotriva Austriei, 1989, o speță referitoare la
reglementarea folosirii bunurilor. De asemenea, în cauza Sporrong și Lonnroth împotriva
Suediei, 1982, aceeași Curte a arătat că, întrucât autoritățile nu au trecut la
exproprierea imobilelor petiționarilor, aceștia puteau să-și folosească
bunurile, să le vândă, să le lase moștenire, să le doneze sau să le ipotecheze.
Din această
perspectivă, corect instanțele judecătorești anterioare au apreciat că
reclamantul are un titlu valabil care îi conferă un drept de proprietate
efectivă asupra terenului pe care se află amplasat un stâlp de tensiune de 110
kv și liniile electrice aeriene traversează în diagonală acest teren, însă
suportă o limitare a dreptului său atunci când este lipsit de
jus utendi
,
datorită servituții legale cu care este grevat. Concomitent cu restrângerea
dreptului de proprietate al reclamantului, pârâta înregistrează un beneficiu
care decurge din instituirea dreptului de superficie și dreptului de uz pentru
asigurarea funcționării normale a rețelei electrice.
În acest context a
fost dată eficiență art. 16 alin. (9) din Legea nr. 13/2007, fiind acordate despăgubiri
în concordanță cu raportul de expertiză tehnică, constatându-se că pe terenul
în litigiu nu se poate construi un imobil deoarece nu se pot respecta
restrângerile impuse prin PUZ-ul coordonator sector 6.
Având în vedere că
raportul juridic inițial, generat în anul 1929 când a fost amplasată rețeaua
electrică, își continua efectele sub imperiul mai multor legi, așa cum s-a
expus anterior, el va fi guvernat de efectele pe care le produce legea nouă,
litigiul de natură comercială intrând sub incidența Legii nr. 13/2007.
În baza art. 274 C.
proc. civ. urmează a obliga recurenta-pârâtă SC E.D.M. SA București la plata
sumei de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului
reclamant D.A.
Pentru aceste
rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC E.D.M. SA
București împotriva deciziei comerciale nr. 103/A din 22 februarie 2011
pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind
îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.
civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul
declarat de pârâta SC E.D.M.SA București împotriva deciziei comerciale nr. 103
A din 22 februarie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.
Obligă
recurenta-pârâtă SC E.D.M. SA București la plata sumei de 10.000 lei cu titlu
de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului-reclamant D.A.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședința publică, astăzi 17 noiembrie 2011.