ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3682/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Sectorului 2 București prin sentința civilă nr. 3838 din 22 aprilie 2008 a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată de reclamant și susținută de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul D.A. în contradictoriu cu pârâta SC F.D.F.E.E.E.M.S. SA, având ca obiect pretenții în cuantum de 553.528 lei în favoarea Tribunalului București, secția comercială, având în vedere că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 8174 din 4 iulie 2008 a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul D.A.

în contradictoriu cu pârâta SC F.D.F.E.E.E.M.S. SA București în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 530.528 lei contravaloarea lipsei folosinței. A mai fost obligată pârâta și la plata sumei de 18.730 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul D.A. este proprietar al imobilului situat în București, sector 6, compus din teren în suprafață de 3000 mp, în baza contractelor de vânzare nr. 780 din 11 iulie 1996 (suprafața de teren de 1000 mp, identificată prin tarlaua 33 parcela 16) și nr. 1392 din 23 iulie 1997 (suprafață de teren de 2000 mp identificată prin tarlaua 33 parcela 17). Având în vedere că pe parcela 17 este amplasat un stâlp de tensiune de 110 KV și ambele parcele sunt traversate pe diagonală de liniile electrice aeriene, reclamantul s-a considerat prejudiciat solicitând despăgubiri reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru acest teren.

Prin art. 16 din Legea nr. 13/2007 asupra terenurilor și bunurilor proprietate publică sau privată a altor persoane fizice ori juridice și asupra activităților desfășurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacității energetice, titularii autorizațiilor de înființare și titularii licențelor beneficiază, în condițiile legii, pe durata lucrărilor de realizare și retehnologizare, respectiv de funcționare a capacității energetice, de următoarele drepturi: dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare realizării sau retehnologizării capacității energetice, obiect al autorizației; dreptul de uz pentru asigurarea funcționării normale a capacității, obiect al autorizației de înființare, pentru reviziile, reparațiile și intervențiile necesare; servitutea de trecere subterană, de suprafață sau aeriană pentru instalarea de rețele electrice sau alte echipamente aferente capacității energetice și pentru acces la locul de amplasare a acestora, în condițiile legii; dreptul de a obține restrângerea sau încetarea unor activități care ar putea pune în pericol persoane și bunuri; dreptul de acces la utilitățile publice.

Drepturile de uz și de servitute au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal și se exercită pe toată durata existenței capacității energetice sau, temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacități în funcțiune, reparație, reviziei, lucrărilor de intervenție în caz de avarie. Exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților statului și ale unităților administrativ-teritoriale afectate de capacitățile energetice se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora.

Exercitarea drepturilor de uz și de servitute asupra proprietăților private afectate de capacitățile energetice, care se vor realiza după intrarea în vigoare a prezentei legi, se face în conformitate cu regulile procedurale privind condițiile și termenii referitori la durata, conținutul și limitele de exercitare a acestor drepturi, prevăzute într-o convenție-cadru, precum și pentru determinarea cuantumului indemnizațiilor și a despăgubirilor și a modului de plată a acestora, care se aprobă, împreună cu convenția-cadru, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Proprietarii terenurilor și titularii activităților prevăzute la alin. (2) vor fi despăgubiți pentru prejudiciile cauzate acestora.

La calculul despăgubirilor vor fi avute în vedere următoarele criterii: - suprafața de teren afectată cu ocazia efectuării lucrărilor; - tipurile de culturi și plantații, precum și amenajările afectate de lucrări; - activitățile restrânse cu ocazia lucrărilor. Cuantumul despăgubirilor se stabilește prin acordul părților sau, în cazul în care părțile nu se înțeleg, prin hotărâre judecătorească. Dreptul de uz și de servitute asupra terenurilor proprietate privată, restrângerea sau încetarea unor activități prevăzute la alin. (2) se stabilește și se exercită cu respectarea principiului echității, a dreptului de proprietate și a minimei afectări a acestora.

Din concluziile raportului de expertiză tehnică și ale completării lui rezultă că în porțiunile de teren neafectate de traseul instalației electrice și care reprezintă 15% din suprafața terenului, nu pot fi edificate construcții deoarece nu se pot respecta retragerile impuse prin PUZ –ul coordonator sector 6. Valoarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 3000 mp în perioada 19 martie 2004 – 4 martie 2008 este de 530.528 lei. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 103/A din 22 februarie 2011 a respins ca nefondat apelul pârâtei SC E.D.M.

SA București împotriva sentinței comerciale nr. 8174 din 4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, stabilind în esență că în raport de destinația terenului deținut de către reclamant ca proprietar, acesta cunoaște o limitare a dreptului său de proprietate, prin aceea că pârâtei îi este recunoscut de lege dreptul său de a traversa permanent terenul în litigiu, și în caz de nevoie de a folosi acest teren pentru orice chestiune legală de investirea, repararea și retehnologizarea întregii instalații, reclamantului nefiindu-i permisă construirea. Împotriva deciziei comerciale nr. 103/A din 22 februarie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs pârâta SC E.D.M.

SA București care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei atacate cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat, în principal, că printr-o motivare contradictorie, instanța de apel greșit a găsit aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 16 alin. (9) din Legea nr. 13/2007, ignorând principiul de drept „ regit tempus actum ” și în egală măsură art. 1 C. civ. potrivit căruia legea produce efecte numai pentru viitor și nu ea are caracter retroactiv. Atât instanța de fond cât și cea de apel au absolutizat dreptul de proprietate, ignorând dispozițiile art. 480 C. civ.

care în partea sa finală permite legiuitorului să aducă anumite restrângeri dreptului de proprietate, ceea ce a și făcut prin acte normative anterioare punerii în posesie. Intimatul-reclamant a dobândit prin cumpărare în anul 1994, respectiv în anul 1995 dreptul de proprietate asupra terenului, pe care se găsește din anul 1929 un stâlp de înaltă tensiune cu liniile aferente, bunuri ce fac parte din rețelele electrice de distribuție, situație pe care beneficiarul dreptului de proprietate o cunoștea și a acceptat-o. Intimatul-reclamant D.A. a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurenta-pârâtă SC E.D.M.SA constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că reclamantul D.A. a făcut pe deplin dovada dreptului de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață totală de 3000 mp, situat în București sector 6, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 780 din 11 iulie 1996 la Biroul Notarului Public E.G. și contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1392 din 23 iulie 1997 la Biroul Notarului Public M.T. Așa cum precizează pârâta în întâmpinarea depusă la data de 7 iunie 2007, linia electrică (LEA 110 KV Chitila – Crângași) care traversează terenul în discuție, a fost pusă în funcțiune în anul 1929, cu respectarea legislației în vigoare la acel moment, ulterior situația rețelelor electrice fiind reglementată prin Decretul nr. 76/1950, O.U.G.

nr. 63/1998, Legea nr. 318/2003 și Legea nr. 13/2007 a energiei electrice în vigoare. Constant, jurisprudența a evidențiat că dispozițiile art. 16 alin. (4) și ale art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 sunt constituționale. Chiar dacă, prin instituirea drepturilor de uz și servitute, titularul dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său, această limitare este în acord cu prevederile art. 44 din Constituție, potrivit căruia conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Dreptul de proprietate nu este un drept absolut, iar prin măsurile instituite de textele legale criticate se asigură valorificarea fondului energetic, bun public de interes național, astfel că nu contravin exigențelor principiului garantării și ocrotirii proprietății private.

Prin multiplele sale decizii, inclusiv decizia nr. 163 din 27 februarie 2007 Curtea Constituțională a arătat că exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora, deși are ca efect lipsirea celor interesați de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formală și nici într-o expropriere de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății private. Este ceea ce a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Mellacher și alții împotriva Austriei, 1989, o speță referitoare la reglementarea folosirii bunurilor.

De asemenea, în cauza Sporrong și Lonnroth împotriva Suediei, 1982, aceeași Curte a arătat că, întrucât autoritățile nu au trecut la exproprierea imobilelor petiționarilor, aceștia puteau să-și folosească bunurile, să le vândă, să le lase moștenire, să le doneze sau să le ipotecheze. Din această perspectivă, corect instanțele judecătorești anterioare au apreciat că reclamantul are un titlu valabil care îi conferă un drept de proprietate efectivă asupra terenului pe care se află amplasat un stâlp de tensiune de 110 kv și liniile electrice aeriene traversează în diagonală acest teren, însă suportă o limitare a dreptului său atunci când este lipsit de jus utendi , datorită servituții legale cu care este grevat.

Concomitent cu restrângerea dreptului de proprietate al reclamantului, pârâta înregistrează un beneficiu care decurge din instituirea dreptului de superficie și dreptului de uz pentru asigurarea funcționării normale a rețelei electrice. În acest context a fost dată eficiență art. 16 alin. (9) din Legea nr. 13/2007, fiind acordate despăgubiri în concordanță cu raportul de expertiză tehnică, constatându-se că pe terenul în litigiu nu se poate construi un imobil deoarece nu se pot respecta restrângerile impuse prin PUZ-ul coordonator sector 6. Având în vedere că raportul juridic inițial, generat în anul 1929 când a fost amplasată rețeaua electrică, își continua efectele sub imperiul mai multor legi, așa cum s-a expus anterior, el va fi guvernat de efectele pe care le produce legea nouă, litigiul de natură comercială intrând sub incidența Legii nr. 13/2007.

În baza art. 274 C. proc. civ. urmează a obliga recurenta-pârâtă SC E.D.M. SA București la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului reclamant D.A. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC E.D.M. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 103/A din 22 februarie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC E.D.M.SA București împotriva deciziei comerciale nr. 103 A din 22 februarie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Obligă recurenta-pârâtă SC E.D.M. SA București la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului-reclamant D.A. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 noiembrie 2011.