ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 601/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 601/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea ce a format obiectul Dosarului nr.
11985/2004 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamantul N.E.D.
a acționat în judecată pe pârâții SC E.M.S. SA București și Municipiul
București pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei
SC E.M.S. SA la eliberarea de instalații electrice a proprietății sale prin
mutarea acestora și obligarea pârâților în solidar la plata de daune-interese
în sumă de 1.004.295.000 lei pentru perioada 25 noiembrie 2002 și până la data
formulării cererii, pentru lipsă de folosință a unei suprafețe de aproximativ
1.065 mp teren și la plata unei indemnizații corespunzătoare scăderii valorii
de circulație a terenurilor prin punerea sa în imposibilitate de a construi sau
de a înstrăina.
Ulterior prin
completarea de acțiune din 9 noiembrie 2004, reclamantul a solicitat obligarea
pârâtei E. și la plata sumei de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere în
îndeplinirea obligației de mutare a instalațiilor electrice de la data
rămânerii definitive a hotărârii judecătorești ori de la un termen rezonabil ce
se va stabili de instanță potrivit art. 262 C. proc. civ.
Tribunalul bucurești,
secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 8071 din 2 octombrie
2006 a respins acțiunea reclamantului și completarea acesteia, reținând pentru
a hotărî astfel că prin Legea nr. 318/2003 art. 37 alin. (4), terenurile pe
care se află amplasate rețele electrice de distribuție a energiei electrice,
existente la data intrării în vigoare a acestei legi sunt și rămân în proprietatea
publică a statului, cu consecința respingerii și celorlalte pretenții ale
reclamantului.
Apelul declarat de
reclamant împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a fost respins, ca
nefondat, de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin Decizia comercială
nr. 174 din 27 martie 2007.
Instanța de apel a
reținut la pronunțarea hotărârii de mai sus că cele dispuse prin sentința
instanței de fond sunt temeinice și legale iar criticile din apel aduse
sentinței menționate sunt neîntemeiate.
Reclamantul a
declarat recurs împotriva hotărârii din apel pe care a criticat-o pentru
nelegalitate din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În criticile din
recurs s-a susținut că ceea ce a reținut instanțele anterioare cu privire la
momentul amplasării instalațiilor electrice pe terenul său, respectiv anul 1972
este greșit întrucât imobilul a fost preluat de la autorii săi în anul 1974,
iar pe amplasamente ilegale nu poate fi vorba de drept de uz și uzufruct la
care se referă instanța.
A fost criticată
hotărârea recurată și pentru motivul că i-a refuzat acordarea de daune-interese
și despăgubiri.
Recurentul a criticat
hotărârea instanței de apel și pentru motivul că nu a precizat cum au fost
respectate față de reclamant prevederile art. 16 alin. 6 din Legea nr. 318/2003
coroborate cu ale art. 480 C. civ.
Recursul
reclamantului este nefondat.
Potrivit prevederilor
art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea unei hotărâri judecătorești pentru
motive de nelegalitate se poate cere când hotărârea pronunțată este lipsită de
temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
La data apariției
Legii nr. 318/2003 pe terenul proprietatea recurentului se aflau instalațiile
electrice, respectiv rețelele electrice de distribuție, amplasate anterior
datei intrării în vigoare a acestei legi.
Respingând apelul
reclamantului împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond, Curtea de
Apel București prin hotărârea recurată a dat eficiență juridică prevederilor art.
37 din legea menționată potrivit cu care terenurile pe care se situează
rețelele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a acestei
legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului.
Așa cum corect a
stabilit instanța de apel, drepturile derivând din aplicarea Legii nr. 318/2003
au ca obiect utilitatea publică și au caracter legal.
În atare împrejurări
și criticile privind aplicarea greșită a legii precum și cele referitoare la
daune-interese și despăgubiri se privesc a fi lipsite de obiect, societatea
comercială electrică și municipalitatea nefiind ținute răspunzătoare pentru
prejudiciile - de altfel, așa cum s-a reținut și de instanțele anterioare,
nedovedite.
Rezultă din cele ce
preced că recursul reclamantului este nefondat și în baza prevederilor art. 312
alin. (1) C. proc. civ. se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul
declarat
de N.E.D. împotriva Deciziei comerciale nr. 174 din 27 martie 2007 a Curții de
Apel București, secția a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 februarie 2008.