ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 601/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea ce a format obiectul Dosarului nr. 11985/2004 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamantul N.E.D. a acționat în judecată pe pârâții SC E.M.S. SA București și Municipiul București pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei SC E.M.S. SA la eliberarea de instalații electrice a proprietății sale prin mutarea acestora și obligarea pârâților în solidar la plata de daune-interese în sumă de 1.004.295.000 lei pentru perioada 25 noiembrie 2002 și până la data formulării cererii, pentru lipsă de folosință a unei suprafețe de aproximativ 1.065 mp teren și la plata unei indemnizații corespunzătoare scăderii valorii de circulație a terenurilor prin punerea sa în imposibilitate de a construi sau de a înstrăina.

Ulterior prin completarea de acțiune din 9 noiembrie 2004, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei E. și la plata sumei de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea obligației de mutare a instalațiilor electrice de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești ori de la un termen rezonabil ce se va stabili de instanță potrivit art. 262 C. proc. civ. Tribunalul bucurești, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 8071 din 2 octombrie 2006 a respins acțiunea reclamantului și completarea acesteia, reținând pentru a hotărî astfel că prin Legea nr. 318/2003 art. 37 alin. (4), terenurile pe care se află amplasate rețele electrice de distribuție a energiei electrice, existente la data intrării în vigoare a acestei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului, cu consecința respingerii și celorlalte pretenții ale reclamantului.

Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 174 din 27 martie 2007. Instanța de apel a reținut la pronunțarea hotărârii de mai sus că cele dispuse prin sentința instanței de fond sunt temeinice și legale iar criticile din apel aduse sentinței menționate sunt neîntemeiate. Reclamantul a declarat recurs împotriva hotărârii din apel pe care a criticat-o pentru nelegalitate din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În criticile din recurs s-a susținut că ceea ce a reținut instanțele anterioare cu privire la momentul amplasării instalațiilor electrice pe terenul său, respectiv anul 1972 este greșit întrucât imobilul a fost preluat de la autorii săi în anul 1974, iar pe amplasamente ilegale nu poate fi vorba de drept de uz și uzufruct la care se referă instanța.

A fost criticată hotărârea recurată și pentru motivul că i-a refuzat acordarea de daune-interese și despăgubiri. Recurentul a criticat hotărârea instanței de apel și pentru motivul că nu a precizat cum au fost respectate față de reclamant prevederile art. 16 alin. 6 din Legea nr. 318/2003 coroborate cu ale art. 480 C. civ. Recursul reclamantului este nefondat. Potrivit prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea unei hotărâri judecătorești pentru motive de nelegalitate se poate cere când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. La data apariției Legii nr. 318/2003 pe terenul proprietatea recurentului se aflau instalațiile electrice, respectiv rețelele electrice de distribuție, amplasate anterior datei intrării în vigoare a acestei legi.

Respingând apelul reclamantului împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond, Curtea de Apel București prin hotărârea recurată a dat eficiență juridică prevederilor art. 37 din legea menționată potrivit cu care terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a acestei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului. Așa cum corect a stabilit instanța de apel, drepturile derivând din aplicarea Legii nr. 318/2003 au ca obiect utilitatea publică și au caracter legal. În atare împrejurări și criticile privind aplicarea greșită a legii precum și cele referitoare la daune-interese și despăgubiri se privesc a fi lipsite de obiect, societatea comercială electrică și municipalitatea nefiind ținute răspunzătoare pentru prejudiciile - de altfel, așa cum s-a reținut și de instanțele anterioare, nedovedite.

Rezultă din cele ce preced că recursul reclamantului este nefondat și în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de N.E.D. împotriva Deciziei comerciale nr. 174 din 27 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2008.