ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2345/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la 7

aprilie 2004 reclamantele B.I.C.E. și B.R.O.M. au chemat în judecată pe pârâta

SC F.D.F.E.E. E.M.S. SA București, solicitând instanței să oblige pe pârâtă să

desființeze lucrările de instalații electrice amplasate pe terenul proprietatea

reclamantelor, cu daune interese reprezentând echivalentul prejudiciului cauzat

prin neexecutarea obligației, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința comercială nr.

1108 din 8 martie 2005, Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

respinge, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantelor reținând că pe terenul

proprietatea reclamantelor se găsesc 4 cabluri de energie electrică de medie

tensiune aflate în funcțiune, amplasate în 1989 și 1996, anterior redobândirii

imobilului de către reclamante, că potrivit dispozițiilor art. 37 alin. (4) din

Legea nr. 318/2003 terenurile pe care se situează rețelele electrice de

distribuție existente la data intrării în vigoare a legii sunt și rămân

proprietate publică a statului și că reclamantele au o sarcină gratuită legală

impusă de dispozițiile Legii nr. 318/2003, menționate, asupra terenului unde

sunt amplasate cabluri electrice de utilitate publică, iar situațiile date de

expert în vederea efectuării lucrărilor de canal și apă începute de reclamante

nu pot fi primite de instanță, ele aducând atingere exercitării posesiei asupra

terenului instituției vecine, care nu este parte în litigiu.

Prin decizia comercială nr. 725

din 21 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

admite apelul declarat de apelantele reclamante împotriva sentinței pronunțate

de instanța de fond, schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite

acțiunea apelantelor reclamante și obligă intimata pârâtă să desființeze

lucrările de instalații electrice amplasate pe terenul proprietatea

reclamantelor și să plătească apelantelor reclamante daune interese în sumă de

3.000.000 lei vechi, cu 57,70 RON cheltuieli de judecată în fond și apel.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel reține că potrivit art. 16 pct. 6 din Legea nr. 318/2002 a

energiei electrice dreptul de uz și de servitute al titularilor autorizațiilor

de înființare asupra terenurilor proprietate privată se stabilesc și se

exercită cu respectarea principiului echității, a dreptului de proprietate și a

legislației în vigoare, și că dreptul de servitute al pârâtei intimate este

prea împovărător pentru apelantele reclamante care se găsesc, astfel, în

imposibilitate de a-și exercita dreptul de folosință asupra imobilului pentru a

realiza un branșament la rețeaua de apă potabilă, suportând o atingere gravă a

dreptului lor de proprietate.

Împotriva deciziei instanței

de apel pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și, pe

fondul cauzei, respingerea acțiunii.

În motivarea recursului său,

pârâta recurentă critică instanța de apel pentru greșita aplicare a legii,

respectiv a dispozițiilor art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2002 coroborate

cu cele ale art. 16 alin. (2) lit. a) – e) și alin. (4) din aceeași lege,

arătând că instalațiile electrice care fac obiectul litigiului sunt de

utilitate publică, fiind destinate alimentării cu energie electrică a

clienților săi din zonă, că potrivit art. 37 din Legea nr. 318/2003 terenurile

pe care se află rețelele electrice de distribuție sunt și rămân în proprietatea

publică a statului, că potrivit art. 16 alin. (4) din aceeași lege, s-a

instituit o sarcină gratuită care grevează proprietățile afectate de capacități

energetice, pe toată durata existenței acestora, având caracter legal.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar intimatele reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat,

arătând că recurenta pârâtă a recunoscut că, prin cablurile electrice existente,

reclamantele intimate, titulare ale dreptului de proprietate asupra terenului

unde sunt amplasate, suferă o îngrădire în exercitarea atribuțiilor dreptului

lor, precum și că prin concluziile raportului de expertiză tehnică administrată

în cauză s-a precizat că nu există impedimente de natură tehnică pentru

devierea traseului cablurilor în litigiu, concluzie preluată de la expertul

consilier al pârâtei recurente.

Recursul nu este fondat.

Este adevărat că în temeiul

Legii nr. 318/2003, art. 16 alin. (2) lit. a), asupra terenurilor și bunurilor

proprietate privată a altor persoane fizice, titularii autorizațiilor de

înființare și titularii licențelor beneficiază, în condițiile legii, pe durata

de funcționare a capacității energetice, între altele, de servitutea de trecere

subterană pentru instalarea de rețele electrice sau alte echipamente aferente

capacității energetice și pentru acces la locul de amplasare a acestora, dar în

condițiile legii.

Or, așa cum corect a reținut

instanța de apel, conform art. 16 alin. (6) din aceeași lege, dreptul de

servitute menționat se stabilește și se exercită cu respectarea principiului

echității, a dreptului de proprietate și a legislației în vigoare.

Intimatele au dovedit

calitatea lor de proprietar al terenului, în subsolul căruia au fost

poziționate cabluri electrice, fără acordul proprietarilor, unele în anul 1989,

iar altele în anul 1996, după ce intimatele redeveniseră proprietarele

imobilului prin retrocedare, dar recurenta nu a făcut dovada că ar fi inițiat

procedura legală de expropriere, cumpărare sau concesionare a terenului, așa

cum prevede art. 20 alin. (2) din Legea nr. 318/2003, iar prin expertiza

tehnică administrată în cauză s-a stabilit că vizatele cabluri asigură legătura

electrică cu P.T. 10238 situat în incinta imobilului vecin, utilizat de o

instituție publică de învățământ superior, că există posibilitatea tehnică de

deviere a lor pe un alt traseu, prin curtea menționatului imobil, și că

datorită existenței celor 4 cabluri și a dimensiunilor reduse ale terenului - proprietatea

intimatelor nu se pot amplasa cămine în vederea racordării acestui imobil la

rețelele urbane de apă și canalizare.

Față de situația concretă a

imobilului intimatelor, menținerea actualei poziționări a instalațiilor

electrice de utilitate publică, administrate de recurentă, apare ca

nerezonabilă, fiind o atingere gravă a dreptului de proprietate al intimatelor,

cum corect a stabilit instanța de apel.

Astfel fiind, constatându-se

că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, făcând o

corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr. 318/2003 în litera și spiritul

acesteia, cu aplicarea art. 312 C. proc. civ., recursul recurentei pârâte urmează

a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta S.C. F.D.F.E.E. E.M. Sud SA București împotriva deciziei nr. 725 din

21 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 iunie 2006.