ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 694/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 20 octombrie 2005, reclamanta Asociația C.L. Zagon - Borosneul Mare, județul Covasna, a chemat în judecată Agenția S.A.P.A.R.D. România, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 818.295.049 lei. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin contract pârâta s-a obligat să finanțeze proiectul „Reabilitare drum comunal 17 Borosneul Mare”, cu suma de 36.429.383.959 lei, proiect executat, dar neachitat în întregime, suma pretinsă reprezentând diferența neachitată. Sesizată inițial, Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 2459 din 10 februarie 2006, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții Apel București.

Prin sentința civilă nr. 1032 din 11 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei procedurii prealabile și a respins acțiunea, ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în cauză nu a fost urmată procedura prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., ceea ce semnifică nerespectarea prevederilor art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004. Potrivit acestui text de lege, în cazul acțiunilor care au ca obiect contractele administrative, cum este cazul acțiunii de față, plângerea prealabilă are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile Codului de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător.

S-a reținut că reclamanta nu a încercat soluționarea litigiului prin conciliere cu cealaltă parte, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, după cum nu a respectat nici celelalte cerințe ale art. 720 1 C. proc. civ. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs, reclamanta Asociația C.L. Zagon - Borosneul Mare, județul Covasna. În cuprinsul recursului formulat întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se învederează că reclamanta a purtat corespondență cu pârâta, ceea ce constituie o încercare de conciliere prealabilă. De asemenea, se arată că un reprezentant al reclamantei a purtat mai multe discuții la sediul pârâtei cu conducerea acesteia, iar pârâta a acceptat să răspundă la petițiile formulate.

Recurenta a susținut, în subsidiar, că în litigiile supuse jurisdicțiilor speciale administrative, procedura prealabilă are un caracter facultativ, astfel că sunt incidente în cauză prevederile art. 21 alin. (4) din Constituția României. Recursul nu este fondat. Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma prevederilor legale incidente, incluzând art. 304 1 C. proc. civ. și raportat la criticile recurentei-reclamante, Înalta Curte reține că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, astfel că urmează a fi menținută pentru următoarele considerațiuni. Contractul de finanțare menționat în acțiunea reclamantei-recurente și generator al pretențiilor formulate, este un contract administrativ, în sensul art. 7 alin. (1) și (6), cu referire la art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Față de natura contractului și de prevederile sus menționate, exercitarea procedurii prealabile, anterior sesizării instanței de judecată, este obligatorie în cazul unor astfel de contracte, după cum corect a reținut și instanța de fond, fiind imperios necesară parcurgerea procedurii concilierii directe prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., aplicabilă în litigiile comerciale. Potrivit acestui text de lege, reclamantul este cel ce încearcă, prealabil introducerii cererii de chemare în judecată, soluționarea litigiului cu cealaltă parte, scop în care o convocă, îi comunică în scris pretențiile și temeiul legal, ca și actele doveditoare, rezultatul concilierii fiind apoi consemnat într-un înscris ce urmează a se anexa la cererea de chemare în judecată.

Este adevărat că anterior introducerii acțiunii de față, la data de 20 octombrie 2005, recurenta-reclamantă a purtat o foarte sumară corespondență cu pârâta (adresa nr. 57 din 6 ianuarie 2005 și răspunsul S.A.P.A.R.D. nr. 6188 din 12 ianuarie 2005) asupra modului de calcul al actualizării la situațiile de plată pentru proiectul ce face obiectul contractului în discuție, însă în acord cu cele reținute și de instanța de fond, Înalta Curte apreciază că această adresă nu îndeplinește practic nici una din condițiile prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ. Mai mult, lipsește evident o invitație formală, expresă la conciliere. Așa fiind și reținând, totodată, poziția intimatei-pârâte care a invocat neefectuarea concilierii, se apreciază că s-a reținut cu temei neîndeplinirea procedurii concilierii prealabile, neîndeplinire ce atrage în condițiile Legii nr. 554/2004, cu referire la art. 109 alin. (2), respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Reținând și împrejurarea că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 21 din Constituția României, fiind vorba de nerespectarea procedurii prealabile, obligatorii, instituite de legea contenciosului administrativ de la care nu se poate deroga, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 312 C. proc. civ., să respingă, ca nefondat, recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Asociația C.L. Zagon - Borosneul Mare, județul Covasna, împotriva sentinței civile nr. 1032 din 11 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2007.