ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 694/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 20

octombrie 2005, reclamanta Asociația C.L. Zagon - Borosneul Mare, județul

Covasna, a chemat în judecată Agenția S.A.P.A.R.D. România, solicitând

obligarea pârâtei la plata sumei de 818.295.049 lei.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin contract pârâta s-a obligat să finanțeze proiectul

„Reabilitare drum comunal 17 Borosneul Mare”, cu suma de 36.429.383.959 lei,

proiect executat, dar neachitat în întregime, suma pretinsă reprezentând

diferența neachitată.

Sesizată inițial,

Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 2459 din 10

februarie 2006, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții Apel București.

Prin sentința civilă nr.

1032 din 11 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei procedurii prealabile și a

respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că în cauză nu a fost urmată procedura prevăzută de

art. 720

1

C. proc. civ., ceea ce semnifică nerespectarea

prevederilor art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestui text de

lege, în cazul acțiunilor care au ca obiect contractele administrative, cum

este cazul acțiunii de față, plângerea prealabilă are semnificația concilierii

în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile Codului de procedură civilă fiind

aplicabile în mod corespunzător.

S-a reținut că reclamanta nu

a încercat soluționarea litigiului prin conciliere cu cealaltă parte, înainte de

introducerea cererii de chemare în judecată, după cum nu a respectat nici

celelalte cerințe ale art. 720

1

C. proc. civ.

Împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond a declarat recurs, reclamanta Asociația C.L.

Zagon - Borosneul Mare, județul Covasna.

În cuprinsul recursului

formulat întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se învederează

că reclamanta a purtat corespondență cu pârâta, ceea ce constituie o încercare

de conciliere prealabilă.

De asemenea, se arată că un

reprezentant al reclamantei a purtat mai multe discuții la sediul pârâtei cu

conducerea acesteia, iar pârâta a acceptat să răspundă la petițiile formulate.

Recurenta a susținut, în

subsidiar, că în litigiile supuse jurisdicțiilor speciale administrative,

procedura prealabilă are un caracter facultativ, astfel că sunt incidente în

cauză prevederile art. 21 alin. (4) din Constituția României.

Recursul nu este fondat.

Examinând actele și

lucrările dosarului, prin prisma prevederilor legale incidente, incluzând art.

304

1

C. proc. civ. și raportat la criticile recurentei-reclamante,

Înalta Curte reține că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și

temeinică, astfel că urmează a fi menținută pentru următoarele considerațiuni.

Contractul de finanțare

menționat în acțiunea reclamantei-recurente și generator al pretențiilor

formulate, este un contract administrativ, în sensul art. 7 alin. (1) și (6),

cu referire la art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Față de natura contractului

și de prevederile sus menționate, exercitarea procedurii prealabile, anterior

sesizării instanței de judecată, este obligatorie în cazul unor astfel de

contracte, după cum corect a reținut și instanța de fond, fiind imperios

necesară parcurgerea procedurii concilierii directe prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ., aplicabilă în litigiile comerciale.

Potrivit acestui text de

lege, reclamantul este cel ce încearcă, prealabil introducerii cererii de

chemare în judecată, soluționarea litigiului cu cealaltă parte, scop în care o

convocă, îi comunică în scris pretențiile și temeiul legal, ca și actele

doveditoare, rezultatul concilierii fiind apoi consemnat într-un înscris ce

urmează a se anexa la cererea de chemare în judecată.

Este adevărat că anterior

introducerii acțiunii de față, la data de 20 octombrie 2005,

recurenta-reclamantă a purtat o foarte sumară corespondență cu pârâta (adresa

nr. 57 din 6 ianuarie 2005 și răspunsul S.A.P.A.R.D. nr. 6188 din 12 ianuarie

2005) asupra modului de calcul al actualizării la situațiile de plată pentru

proiectul ce face obiectul contractului în discuție, însă în acord cu cele

reținute și de instanța de fond, Înalta Curte apreciază că această adresă nu

îndeplinește practic nici una din condițiile prevăzute de art. 720

1

C. proc. civ.

Mai mult, lipsește evident o

invitație formală, expresă la conciliere.

Așa fiind și reținând,

totodată, poziția intimatei-pârâte care a invocat neefectuarea concilierii, se

apreciază că s-a reținut cu temei neîndeplinirea procedurii concilierii

prealabile, neîndeplinire ce atrage în condițiile Legii nr. 554/2004, cu

referire la art. 109 alin. (2), respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Reținând și împrejurarea că

în cauză nu sunt incidente prevederile art. 21 din Constituția României, fiind

vorba de nerespectarea procedurii prealabile, obligatorii, instituite de legea

contenciosului administrativ de la care nu se poate deroga, Înalta Curte

urmează ca, în baza art. 312 C. proc. civ., să respingă, ca nefondat, recursul

de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Asociația C.L. Zagon - Borosneul Mare, județul Covasna, împotriva sentinței

civile nr. 1032 din 11 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 februarie 2007.