ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1789/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 67 din 29 martie

2006, urmare a sesizării de către Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr.

3094/2005, de declinare a competenței, Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă,

acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al comunei Horodnic de Jos,

în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., fostă A.S.A.P.A.R.D. București, prin

care solicita obligarea pârâtei la plata sumei de 1.131.100.306 lei,

reprezentând cheltuieli efectuate cu organizarea de șantier, foloase

nerealizate pentru organizare de șantier, taxe I.S.C., dobândă achitată la B.C.R., precum și foloase nerealizate, sumă derivând din executarea contractului cadru de

finanțare din 19 februarie 2003 încheiat de reclamantă cu pârâta.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a admis excepția neîndeplinirii procedurii administrative

prealabile, reținând, în esență, că reclamanta nu a respectat prevederile art.

7 alin. (1) și (6) din Legea nr. 554/2004 și art. 720

1

C. proc. civ., referitoare la procedura concilierii directe, adresele din 9 februarie

2006 și, respectiv, din 23 februarie 2005 înaintate pârâtei nefăcând dovada

îndeplinirii procedurii prealabile, în modalitatea prevăzută de dispozițiile

legale menționate.

Împotriva acestei soluții,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul Consiliul

Local al comunei Horodnic de Jos, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În esență, prin motivele de recurs

dezvoltate, recurentul – reclamant a arătat că instanța de fond în mod greșit a

apreciat în cauză, că adresele nu pot fi considerate ca făcând dovada

îndeplinirii procedurii prealabile, în modalitatea prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ. În ciuda faptului că nici unul din aceste înscrisuri nu poartă

denumirea de plângere și chiar dacă urmare a respectivelor demersuri nu s-a mai

încheiat, formal, un proces-verbal de conciliere, recurentul susține că din

conținutul lor rezultă fără dubiu încercările de soluționare pe cale amiabilă a

litigiului, după cum o demonstrează de altfel și corespondența ce a urmat și

poziția intimatei pârâte.

Examinând actele și lucrările

dosarului, în raport de prevederile legale incidente, incluzând art. 304

1

C. proc. civ. și prin prisma criticilor recurentului-reclamant, Înalta Curte

apreciază ca recursul de față este fondat astfel că va fi admis cu consecința

casării sentinței atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe, pentru considerentele în continuare arătate.

Incontestabil, contractul cadru

încheiat de părți la data de 19 februarie 2003 din care derivă pretențiile

bănești ce formează obiectul acțiunii de față are natură administrativă.

Așa fiind potrivit art. 7 alin. (6)

din Legea nr. 554/2004, procedura prealabilă ce urmează a fi îndeplinită

îmbracă forma concilierii în cazul litigiilor comerciale, fiind aplicabile în

mod corespunzător prevederile art. 720

1

C. proc. civ.

Potrivit acestui din urmă text

legal, în materie comercială, înainte de introducerea cererii de chemare în

judecată, reclamantul trebuie să încerce soluționarea litigiului prin

concilierea directă cu cealaltă parte. În acest scop, reclamantul trebuie să convoace

partea adversă, comunicându-i pretențiile sale și temeiul legal precum și

actele pe care se întemeiază acestea, urmând ca rezultatul concilierii să fie

consemnat într-un înscris cu arătarea pretențiilor reciproce și a punctelor de

vedere ale părților referitoare la obiectul litigiului.

Contrar celor reținute de instanța

de fond, Înalta Curte apreciază că prin corespondențele trimise pârâtei –

intimate anterior datei de introducere a acțiunii în contencios administrativ,

respectiv prin adresele din 8 februarie 2005 (dosar nr. 83/2006) și 23

februarie 2005, la care se adaugă și răspunsurile primite, recurenta-reclamantă

a îndeplinit procedura prealabilă a concilierii, în spiritul prevederilor art. 720

1

C. proc. civ.

Astfel deși este adevărat că strict

formal, adresele în cauză nu îndeplinesc chiar toate condițiile prevăzute de

art. 720

1

C. proc. civ., lipsind în primul rând invitația formală,

expresă, la conciliere, Înalta Curte apreciază că se impune interpretarea

logică, și realistă a prevederilor art. 720

1

C. proc. civ. tocmai pentru ca acestea să-și atingă scopul avut în vedere de legiuitor și fără a

împiedica nejustificat părțile în realizarea drepturilor lor.

Din această perspectivă Înalta

Curte, examinând înscrisurile sus menționate împreună cu răspunsurile transmise

de intimata-pârâtă, reține că finalitatea și sensul urmărit de legiuitor prin

această prevedere, a fost pe deplin atins, pe de o parte pentru că rezultă fără

echivoc încercarea reclamantului – recurent de soluționare pe cale amiabilă litigiului

apărut, iar pe de altă parte, comunicarea către intimata-pârâtă a pretențiilor

bănești formulate ca și a temeiului legal al acestora.

La rândul său, intimata – pârâtă

și-a exprimat poziția și punctul de vedere față de pretențiile

reclamantului-recurent, prin adresele de răspuns, depuse la dosar.

În aceste condiții, reținând și

demersurile ulterioare ale părților, Înalta Curte apreciază că ar fi excesiv de

formală și în afara scopului urmărit de legiuitor interpretarea în sensul că în

cauză nu s-a realizat încercarea de conciliere prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ., pentru a se putea promova acțiunea de față.

Drept urmare, apreciind în cauză, în

raport de conținutul actelor mai sus analizate, că se impune respingerea

excepției lipsei procedurii prealabile, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul de față, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe în vederea cercetării și analizării fondului

cererii reclamantului

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul Consiliul Local al Comunei Horodnic de Jos, județul Suceava,

împotriva sentinței nr. 67 din 29 martie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 martie 2007.