ÎCCJ, decizie (scj.ro #85015)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85015) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contract administrativ. Procedură prealabilă. Condiții de
formă.
Legea nr.554/2004, art.7 alin. (6)
Potrivit
art
. 7 alin. (6) din Legea
nr
.
554/2004, în situația contractelor de natură administrativă, procedura
prealabilă ce urmează a fi îndeplinită, îmbracă forma concilierii prevăzută în
cazul litigiilor comerciale, fiind aplicabile în mod corespunzător prevederile
art
. 720¹ Cod procedură civilă.
Această procedură poate fi considerată îndeplinită, chiar dacă din
corespondența purtată între părți lipsește invitația expresă la conciliere,
scopul urmărit de legiuitor fiind atins în condițiile în care, din această
corespondență rezultă fără echivoc, atât încercarea reclamantului de
soluționare pe cale amiabilă a litigiului apărut, cât și comunicarea către pârât
a pretențiilor bănești formulate, cu indicarea temeiului legal al acestora.
Î.C.C.J., Secția de
contencios administrativ și fiscal,
Decizia
nr
. 1789 din 27 martie
2007
Prin sentința
nr
. 67 din 29 martie 2006 – urmare a sesizării de către
Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă
nr
.
3094/2005, de declinare a competenței – Curtea de Apel
Suceava
– Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins, ca
inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al comunei H,
prin primar, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare
Rurală și Pescuit, fostă Agenția SAPARD București, prin care solicita obligarea
pârâtei la plata sumei de 1.131.100.306 ROL, reprezentând cheltuieli efectuate
cu organizarea de șantier, foloase
nerealizate
pentru
organizare de șantier, taxe ISC, dobândă achitată, precum și foloase
nerealizate
, sumă derivând din executarea contractului
cadru de finanțare încheiat de reclamantă cu pârâta în 2003.
Pentru
a pronunța această sentință, instanța de fond a admis excepția
neîndeplinirii
procedurii administrative prealabile,
reținând, că reclamanta nu a respectat prevederile
art
.
7 alin. (1) și (6) din Legea
nr
. 554/2004 și
art
. 720
1
din Codul de procedură civilă,
referitoare la procedura concilierii directe, adresele
nr
.
270 din 9 februarie 2006 și, respectiv,
nr
. 398 din
23 februarie 2005 înaintate pârâtei
nefăcând
dovada
îndeplinirii procedurii prealabile, în modalitatea prevăzută de dispozițiile
legale menționate.
Reclamantul
a declarat recurs, arătând că instanța de fond în mod greșit a apreciat în
cauză, că adresele nr.270/2006 și respectiv nr.398/2005 nu pot fi considerate
ca făcând dovada îndeplinirii procedurii prealabile, în modalitatea prevăzută
de art.720
1
Cod procedură civilă. În ciuda faptului că nici unul din
aceste înscrisuri nu poartă denumirea de plângere și chiar dacă urmare a
respectivelor demersuri nu s-a mai încheiat, formal, un proces-verbal de
conciliere, recurentul susține că din conținutul lor rezultă fără dubiu
încercările de soluționare pe cale amiabilă a litigiului, după cum o
demonstrează de altfel și corespondența ce a urmat și poziția intimatei pârâte.
Recursul este fondat.
Incontestabil, contractul cadru încheiat de părți la data de 19.02.2003 din
care derivă pretențiile bănești ce formează obiectul acțiunii de față are
natură administrativă.
Așa fiind potrivit art.7 alin.(6) din Legea nr.554/2004, procedura prealabilă
ce urmează a fi îndeplinită îmbracă forma concilierii în cazul litigiilor
comerciale, fiind aplicabile în mod corespunzător prevederile art.720
1
Cod procedură civilă.
Potrivit acestui din urmă text legal, în materie comercială, înainte de
introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul trebuie să încerce
soluționarea litigiului prin concilierea directă cu cealaltă parte. În acest
scop, reclamantul trebuie să convoace partea adversă, comunicându-i pretențiile
sale și temeiul legal precum și actele pe care se întemeiază acestea,
urmând ca rezultatul concilierii să fie consemnat într-un înscris cu arătarea
pretențiilor reciproce și a punctelor de vedere ale părților referitoare la obiectul
litigiului.
Contrar celor reținute de instanța de fond, Înalta Curte apreciază că prin
corespondențele trimise pârâtei – intimate anterior datei de introducere a
acțiunii în contencios administrativ, respectiv prin adresele nr.1488/8.02.2005
și nr.398/23.02.2005, la care se adaugă și răspunsurile primite,
recurenta-reclamantă a îndeplinit procedura prealabilă a concilierii, în
spiritul prevederilor art.720
1
Cod procedură civilă.
Astfel deși este adevărat că strict formal, adresele în cauză nu îndeplinesc
chiar toate condițiile prevăzute de art.720
1
Cod procedură civilă,
lipsind în primul rând invitația formală, expresă, la conciliere, Înalta Curte
apreciază că se impune interpretarea logică, și realistă a prevederilor art.720
1
Cod procedură civilă tocmai pentru ca
acestea să-și atingă scopul avut în
vedere de legiuitor și fără a împiedica nejustificat părțile în realizarea
drepturilor lor.
Din această perspectivă Înalta Curte, examinând înscrisurile sus menționate împreună
cu răspunsurile transmise de intimata-pârâtă, reține că finalitatea și sensul
urmărit de legiuitor prin această prevedere, a fost pe deplin atins, pe de o
parte pentru că rezultă fără echivoc încercarea reclamantului – recurent
de soluționare pe cale amiabilă litigiului apărut, iar pe de altă parte,
comunicarea către intimata-pârâtă a pretențiilor bănești formulate ca și a
temeiului legal al acestora.
La rândul său, intimata – pârâtă și-a exprimat poziția și punctul de vedere
față de pretențiile reclamantului-recurent, prin adresele de răspuns, depuse la
dosar.
În aceste condiții, reținând și demersurile ulterioare ale părților, Înalta
Curte apreciază că ar fi excesiv de formală și în afara scopului urmărit de
legiuitor interpretarea în sensul că în cauză nu s-a realizat încercarea de
conciliere prevăzută de art.720
1
Cod procedură civilă pentru a se
putea promova acțiunea de față.
Recursul a fost admis iar cauza a fost retrimisă spre
rejudecare
aceleiași instanțe în vederea cercetării și analizării fondului cererii
reclamantului.