Decizia nr. 434/2010 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii și procedura derulată în prima instanță Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Gura Humorului la data de 3 martie 2008, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța: să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 54.367,5 lei reprezentând 50% din cheltuielile eligibile în valoare de 108.735 lei, efectuate în etapa a II-a a proiectului realizat prin Programul SAPARD conform Contractului Cadru nr. C3.40205313500163 din 31 mai 2006; obligarea pârâtului la plata contravalorii dobânzii de 11% - la creditul contractat prin B.C.R. Gura Humorului, pentru derularea integrală a proiectului realizat prin programul SAPARD, conform contractului de credit nr. 12/1868 din 7 martie 2006 - raportată la suma cuvenită de 54.367,5 lei și neplătită în perioada începând cu data emiterii notificării beneficiarului cu privire la refuzul plății din 3 noiembrie 2006 și până la data plății efective; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. î n motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale Contractul Cadru nr. C3.40205313500163 din 31 mai 2006 prin care aceasta, în calitate de autoritate contractantă, s-a obligat să-i acorde finanțare rambursabilă (50%) în condițiile Programului Special de Preaderare pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (SAPARD) pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat „Achiziționarea unui echipament hardware și a unor mijloace de transport noi, pentru turiștii cazați în pensiunea proprie „Casa C." aparținând SC A. SRL localitatea Gura Humorului, județul Suceava». A mai arătat că a respectat toate procedurile impuse de pârâtă anterior efectuării plății, că toate documentele depuse au fost vizate, aprobate și semnate de către pârâtă astfel încât refuzul plății este nelegal încălcând Contractul Cadru. p rin întâmpinare, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Gura Humorului, excepția tardivității formulării procedurii prealabile (excepție la care a renunțat prin „Precizări la întâmpinare" – f. 24 dosar Curtea de Apel Suceava) precum și excepția prescrierii dreptului la acțiune. Judecătoria Gura Humorului, prin sentința nr. 912 din 05 iunie 2008, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, reținând, în esență, natura administrativă a contractului încheiat între părți și faptul că o parte contractuală este autoritate publică centrală.

Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 152 din 28 noiembrie 2008 – Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția necompetenței materiale invocată de reclamantă și excepția prescripției dreptului la acțiune formulată de pârât, a admis acțiunea și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 54.367,5 RON cu titlu de cheltuieli eligibile și contravaloarea dobânzii aferente de 11%, începând cu data de 3 noiembrie 2006 până la data plății efective a sumei arătate. În considerentele sentinței, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: î n ce privește excepția necompetenței materiale invocată de reclamantă, instanța a apreciat că litigiul privește un contract administrativ în care una dintre părțile contractante este o autoritate publică centrală, (Agenția de Plăți și Dezvoltare Rurală și Pescuit), fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ referitoare la competența materială, în primă instanță, a curților de apel. A considerat că nici excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, nu poate fi reținută, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004, în cazul contractelor administrative, termenul de 6 luni în care poate fi introdusă acțiunea la instanță începe să curgă de la data încheierii procesului verbal de finalizare a procedurii concilierii, proces verbal care în cauză nu a fost încheiat. Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a reținut că între părți s-a încheiat un contract cadru pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil de către Autoritatea Contractantă pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat „Achiziționarea unui echipament Hardware și a unor mijloace de transport noi, pentru turiștii cazați în pensiunea proprie „Casa C.” aparținând SC A. SRL , localitatea Gura Humorului, județul Suceava”. A constatat că reclamanta a executat proiectul la care s-a obligat prin sus menționatul contract, după parcurgerea Fazei A de Implementare Program cu cele trei etape și după contractarea creditului, în două tranșe: în prima s-a achiziționat un microbuz și un calculator, iar în a doua un autoturism. Pentru ambele tranșe au fost întocmite dosarele cererii de plată, plăți care însă au fost refuzate de către Se rviciul Autorizare Plăți, în mod nejustificat. A constatat că pârâta, prin Serviciul Autorizare Plăți, și-a depășit atribuțiile, încercând să anuleze documente care au fost verificate, avizate și aprobate în etapele Fazei A de Implementare a Programului, de către Serviciul Implementare Program. A considerat că prin refuzul nejustificat de a-și îndeplini obligația de plată stipulată în contract, pârâta a încălcat obligațiile contractuale și dispozițiile art. 969 C. civ., astfel că instanța a hotărât să oblige pârâtul la plata cheltuielilor eligibile efectuate de reclamantă în etapa a II-a a proiectului și a dobânzii aferente, percepută reclamantei la creditul contractat de la BCR Gura Humorului, de la data notificării beneficiarului cu privire la refuzul plății până la data plății efective.

Recursul pârâtei Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 7 și 8 și art. 304 1 C. proc. civ. În esență, recurenta-pârâtă a criticat sentința sub două aspecte: 3.1. Respingerea greșită a excepției prescripției dreptului la acțiune, în raport cu prevederile art. 7 alin. (6) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În dezvoltarea acestui motiv, recurenta-pârâtă a arătat că SC A. SRL a formulat convocarea pentru conciliere la data de 22 februarie 2007, în condițiile în care refuzul plății i-a fost comunicat prin notificarea nr. 3183 din 3 noiembrie 2006, iar manifestarea de voință în ceea ce privește nedecontarea sumei a rămas definitivă prin decizia nr. 24228 din 21 decembrie 2006, prin care a fost soluționată contestația administrativă împotriva notificării beneficiarului cu privire la refuzul de plată. 3.2. Soluționarea greșită a fondului cauzei, pe baza unui raționament în care nu s-a ținut seama de modul de implementare a unui proiect SAPARD și de criteriile de eligibilitate a cheltuielilor, prin prisma prevederilor O.U.G. nr. 13/2006 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin reorganizarea Agenției SAPARD, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 198/2006; Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001, stabilind cadrul administrativ, legal și tehnic de implementare a Programului Special de Preaderare pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală - SAPARD, adoptat prin Reglementarea Comisiei (CE.) nr. 1.268/1999 din 21 iunie 1999 privind suportul Comunității pentru măsurile de preaderare în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale în țările candidate din centrul și estul Europei în perioada de preaderare, cu modificările și completările ulterioare; contractului de finanțare nr. C 3.40205313500163 din 31 mai 2006 încheiat între Agenția SAPARD, în calitate de autoritate contractantă și SC A. SRL - contractul-cadru, cu Anexele aferente: Anexa I (Prevederi Generale), Anexa III (Bugetul Indicativ și planul financiar), Anexa IV (Instrucțiuni de achiziții pentru beneficiarii privați) și Anexa V (Instrucțiuni de plata);

Apărările intimatei-reclamante Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă a făcut referire la prevederile art. 7 alin. (6), art. 11 alin. (1) lit. c) și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 55/2004, arătând că lipsa procesului-verbal de finalizare a concilierii duce la întreruperea termenului de prescripție prevăzut de lege, după cum în mod corect a reținut Curtea de apel. Cu privire la fondul cauzei, s-a apărat susținând că din probele cauzei rezultă respectarea întocmai a programului prealabil și a fazelor de implementare a proiectului, pe care le-a prezentat în detaliu, astfel că refuzul efectuării plății este nelegal.

Procedura derulată în recurs Inițial recursul a fost înregistrat sub nr. 574/237/2008, pe rolul Secției Comerciale a Înaltei Curți, care prin încheierea din data de 16 iunie 2009 a scos dosarul de pe rol și a trimis cauza spre competentă soluționare la Secția de contencios administrativ și fiscal, unde a fost înregistrată sub numărul de față. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., ținând seama de toate susținerile și apărările părților, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ a fost învestită, în temeiul art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu un litigiu care privește executarea unui contract administrativ, având ca obiect refuzul efectuării plății unei sume considerate de autoritatea contractantă ca fiind cheltuială neeligibilă, în temeiul art. 6 din Contractul cadru nr. C 3.40205313500163 din 31 mai 2006 pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile Programului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală SAPARD România și al anexei IV a contractului cadru (Cap. I punctul 1 și Cap. VI pct. 20). Refuzul plății a fost comunicat beneficiarului prin notificarea nr. 3183 din 3 noiembrie 2006, iar contestația administrativă formulată de SC A. SRL a primit răspuns nefavorabil prin adresa nr. 24228 din 21 decembrie 2006. Potrivit art. 11 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004, în cazul contractelor administrative, termenul de prescripție pentru exercitarea dreptului la acțiune este de 6 luni și curge de la data procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, care în temeiul art. 7 alin. (6) din aceeași lege constituie procedura prealabilă administrativă. Același text legal prevede că plângerea (invitația la conciliere) trebuie făcută în termen de 6 luni, care începe să curgă, în cazul litigiilor legate de executarea contractului, de la data afirmatei încălcări a obligațiilor contractuale [art. 7 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 554/2004]. În speță, invitația la conciliere a fost transmisă de intimata-reclamantă prin adresa nr. 3117 din 22 februarie 2007, la care Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a răspuns prin adresa nr. 3838 din 6 martie 2007, propunând o întâlnire la sediul său. Propunerea a fost refuzată de către intimata-reclamantă prin adresa nr. 27 din 12 martie 2007, după care autoritatea a comunicat, prin adresa nr. 4463 din 16 martie 2007, punctul său de vedere cu privire la aplicarea regulilor procedurii de conciliere, cuprinse în art. 720 1 C. proc. civ. În raport cu aceste date, cererea de chemare în judecată, înregistrată inițial la Judecătoria Gura Humorului, la data de 3 martie 2008, a fost formulată cu mult peste termenul de prescripție prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004. Interpretarea pe care Curtea de apel a dat-o acestei norme, interpretare ce se regăsește și în întâmpinarea intimatei, sensul că termenul de prescripție nu a început să curgă pentru ca procesul-verbal de conciliere nu a fost încheiat, este greșită, inducând ideea că în situația în care părțile nu convin asupra întocmirii procesului-verbal de consemnare a rezultatului concilierii, sesizarea instanței ar putea fi făcută oricând, ceea ce contravine spiritului reglementării contenciosului administrativ, menit să asigure celeritatea procedurilor și să evite perpetuarea stării de insecuritate juridică. De altfel, art. 720 1 alin. (5) C. proc. civ. acoperă ipoteza în care pârâtul nu a dat curs convocării, prevăzând că în acest caz reclamantul va anexa cererii de chemare în judecată dovada că de la data primirii convocării au trecut 30 de zile, moment care marchează începutul curgerii termenului de prescripție. În întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata-reclamantă face referire și la aplicarea termenului de decădere de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, dar această normă de excepție este incidentă numai în cazul existenței unor motive temeinice pentru depășirea termenului de prescripție de 6 luni - motive temeinice care în speță nu au fost nici invocate, nici dovedite. Prin urmare, motivul de recurs privind greșita aplicare a legii în soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune este întemeiat, împrejurare care face de prisos analiza celorlalte critici formulate de recurenta-pârâtă. 2.Temeiul legal al soluției pronunțate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă.