ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 434/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 434/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

prima instanță

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Gura Humorului la data de 3 martie 2008, reclamanta SC A. SRL a chemat în

judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Agenția

de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, solicitând ca prin hotărârea ce

se va pronunța: să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 54.367,5

lei reprezentând 50% din cheltuielile eligibile în valoare de 108.735 lei,

efectuate în

etapa a II-a a proiectului

realizat prin Programul SAPARD conform Contractului

Cadru nr.

C3.40205313500163 din 31 mai 2006; obligarea pârâtului la plata contravalorii

dobânzii de 11% - la creditul contractat prin B.C.R. Gura Humorului, pentru

derularea integrală a proiectului realizat prin programul SAPARD, conform

contractului de credit nr. 12/1868 din 7 martie 2006 - raportată la suma

cuvenită de 54.367,5 lei și neplătită în perioada începând cu data emiterii notificării

beneficiarului cu privire la refuzul plății din 3 noiembrie 2006 și până la

data plății efective; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

î

n motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că a încheiat cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit din

cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale Contractul

Cadru nr. C3.40205313500163 din 31 mai 2006 prin care aceasta, în calitate de autoritate

contractantă, s-a obligat să-i acorde finanțare rambursabilă (50%) în condițiile

Programului Special de Preaderare pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (SAPARD)

pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat „Achiziționarea unui

echipament hardware și a unor mijloace de transport noi, pentru turiștii cazați

în pensiunea proprie „Casa C." aparținând SC A. SRL localitatea Gura

Humorului, județul Suceava». A mai arătat că a respectat toate procedurile

impuse de pârâtă anterior efectuării plății, că toate documentele depuse au

fost vizate, aprobate și semnate de către pârâtă astfel încât refuzul plății

este nelegal încălcând Contractul Cadru.

p

rin întâmpinare, pârâta a invocat excepția

necompetenței materiale a Judecătoriei Gura Humorului, excepția tardivității formulării

procedurii prealabile (excepție la care a renunțat prin „Precizări la

întâmpinare" – f. 24 dosar Curtea de Apel Suceava) precum și excepția

prescrierii dreptului la acțiune.

Judecătoria Gura Humorului, prin

sentința nr. 912 din 05 iunie 2008, a

admis

excepția necompetenței materiale și a declinat competența de

soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, reținând, în esență, natura

administrativă a contractului încheiat între părți și faptul că o parte

contractuală este autoritate publică centrală.

Prin sentința nr. 152 din 28

noiembrie 2008 – Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția necompetenței materiale invocată de

reclamantă și excepția prescripției dreptului la acțiune formulată de pârât, a

admis acțiunea și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 54.367,5

RON cu titlu de cheltuieli eligibile și contravaloarea dobânzii aferente de

11%, începând cu data de 3 noiembrie 2006 până la data plății efective a sumei

arătate.

În considerentele sentinței, prima

instanță a reținut, în esență, următoarele:

î

n ce privește excepția necompetenței

materiale invocată de reclamantă, instanța a apreciat că litigiul privește un

contract administrativ în care una dintre părțile contractante este o

autoritate publică centrală, (Agenția de Plăți și Dezvoltare Rurală și Pescuit),

fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a

II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ

referitoare la

competența materială, în primă instanță, a curților de

apel.

A considerat că nici excepția

prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, nu

poate fi reținută, întrucât, potrivit

dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. e) din Legea nr.

554/2004,

în cazul contractelor administrative,

termenul

de 6 luni în care poate fi introdusă acțiunea la instanță

începe să curgă de la data încheierii procesului

verbal de finalizare a procedurii concilierii, proces verbal care în cauză nu a

fost încheiat.

Cu privire la fondul cauzei, prima

instanță a reținut că între părți s-a încheiat un contract cadru pentru

acordarea ajutorului financiar nerambursabil de către Autoritatea Contractantă

pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat „Achiziționarea unui

echipament Hardware și a unor mijloace de transport noi, pentru turiștii cazați

în pensiunea proprie „Casa C.” aparținând SC A. SRL , localitatea Gura

Humorului, județul Suceava”.

A constatat că

reclamanta a executat proiectul la care s-a obligat prin sus menționatul

contract, după parcurgerea Fazei A de Implementare Program cu cele trei etape

și după contractarea creditului, în

două tranșe: în prima s-a achiziționat un

microbuz

și un calculator, iar în a doua un autoturism. Pentru ambele tranșe au fost

întocmite dosarele cererii de plată, plăți care însă au fost refuzate de către

Se

rviciul Autorizare Plăți, în mod nejustificat.

A constatat că pârâta, prin

Serviciul Autorizare Plăți, și-a depășit atribuțiile, încercând să anuleze

documente care au fost verificate, avizate și aprobate în etapele Fazei A de

Implementare a Programului, de către Serviciul Implementare Program.

A considerat că prin refuzul

nejustificat de a-și îndeplini obligația de plată stipulată în contract, pârâta

a încălcat obligațiile contractuale și dispozițiile art. 969 C. civ., astfel că

instanța a hotărât să oblige pârâtul la plata cheltuielilor eligibile efectuate

de reclamantă în etapa a II-a a proiectului și a dobânzii aferente, percepută

reclamantei la creditul contractat de la BCR Gura Humorului, de la data notificării beneficiarului cu privire la refuzul plății până la

data plății efective.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 20 din

Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 7 și 8 și art. 304

1

C. proc.

civ.

În esență, recurenta-pârâtă a

criticat sentința sub două aspecte:

3.1. Respingerea greșită a excepției

prescripției dreptului la acțiune, în raport cu prevederile art. 7 alin. (6) și

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În dezvoltarea acestui motiv,

recurenta-pârâtă a arătat că SC A. SRL a formulat convocarea pentru conciliere

la data de 22 februarie 2007, în condițiile în care refuzul plății i-a fost

comunicat prin notificarea nr. 3183 din 3 noiembrie 2006, iar manifestarea de

voință în ceea ce privește nedecontarea sumei a rămas definitivă prin decizia

nr. 24228 din 21 decembrie 2006, prin care a fost soluționată contestația

administrativă împotriva notificării beneficiarului cu privire la refuzul de

plată.

3.2. Soluționarea greșită a fondului

cauzei, pe baza unui raționament în care nu s-a ținut seama de modul de

implementare a unui proiect SAPARD și de criteriile de eligibilitate a

cheltuielilor, prin prisma prevederilor O.U.G. nr. 13/2006 privind înființarea,

organizarea și funcționarea Agenției de Plăți

pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin reorganizarea Agenției SAPARD, aprobată cu

modificări

și completări prin Legea nr. 198/2006; Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea

Acordului multianual de finanțare dintre

Guvernul

României și Comisia Comunităților Europene, semnat la Bruxelles la 2 februarie

2001, stabilind cadrul administrativ, legal și tehnic de

implementare a Programului Special de Preaderare pentru Agricultură și

Dezvoltare Rurală - SAPARD, adoptat prin Reglementarea Comisiei (CE.) nr.

1.268/1999 din 21 iunie 1999 privind suportul Comunității pentru măsurile de

preaderare în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale în

țările candidate din centrul și estul Europei în

perioada de preaderare, cu modificările și

completările ulterioare; contractului

de finanțare nr. C 3.40205313500163 din 31 mai 2006 încheiat între Agenția

SAPARD, în calitate de autoritate contractantă și

SC A. SRL - contractul-cadru, cu Anexele aferente: Anexa I (Prevederi

Generale), Anexa III (Bugetul

Indicativ și planul financiar), Anexa IV (Instrucțiuni

de achiziții pentru beneficiarii privați) și Anexa V (Instrucțiuni de plata);

Prin întâmpinarea depusă la dosar,

intimata-reclamantă a făcut referire la prevederile art. 7 alin. (6), art. 11

alin. (1) lit. c) și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 55/2004, arătând că lipsa

procesului-verbal de finalizare a concilierii duce la întreruperea termenului

de prescripție prevăzut de lege, după cum în mod corect a reținut Curtea de

apel.

Cu privire la fondul cauzei, s-a

apărat susținând că din probele cauzei rezultă respectarea întocmai a

programului prealabil și a fazelor de implementare a proiectului, pe care le-a

prezentat în detaliu, astfel că refuzul efectuării plății este nelegal.

Inițial recursul a fost înregistrat

sub nr. 574/237/2008, pe rolul Secției Comerciale a Înaltei Curți, care prin încheierea

din data de 16 iunie 2009 a scos dosarul de pe rol și a trimis cauza spre competentă

soluționare la Secția de contencios administrativ și fiscal, unde a fost

înregistrată sub numărul de față.

II. Considerentele Înaltei Curți

asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304

1

C. proc.

civ., ținând seama de toate susținerile și apărările părților, Înalta Curte constată

că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

relevante

Instanța de contencios administrativ

a fost învestită, în temeiul art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu un

litigiu care privește executarea unui contract administrativ, având ca obiect

refuzul efectuării plății unei sume considerate de autoritatea contractantă ca

fiind cheltuială neeligibilă, în temeiul art. 6 din Contractul cadru nr. C 3.40205313500163

din 31 mai 2006 pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în

condițiile Programului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare

rurală SAPARD România și al anexei IV a contractului cadru (Cap. I punctul 1 și

Cap. VI pct. 20).

Refuzul plății a fost comunicat

beneficiarului prin notificarea nr. 3183 din 3 noiembrie 2006, iar contestația

administrativă formulată de SC A. SRL a primit răspuns nefavorabil prin adresa

nr. 24228 din 21 decembrie 2006.

Potrivit art. 11 alin. (1) lit. e)

din Legea nr. 554/2004, în cazul contractelor administrative, termenul de

prescripție pentru exercitarea dreptului la acțiune este de 6 luni și curge de

la data procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, care în

temeiul art. 7 alin. (6) din aceeași lege constituie procedura prealabilă

administrativă. Același text legal prevede că plângerea (invitația la

conciliere) trebuie făcută în termen de 6 luni, care începe să curgă, în cazul

litigiilor legate de executarea contractului, de la data afirmatei încălcări a

obligațiilor contractuale [art. 7 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 554/2004].

În speță, invitația la conciliere a

fost transmisă de intimata-reclamantă prin adresa nr. 3117 din 22 februarie

2007, la care Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a răspuns

prin adresa nr. 3838 din 6 martie 2007, propunând o întâlnire la sediul său.

Propunerea a fost refuzată de către intimata-reclamantă prin adresa nr. 27 din

12 martie 2007, după care autoritatea a comunicat, prin adresa nr. 4463 din 16

martie 2007, punctul său de vedere cu privire la aplicarea regulilor procedurii

de conciliere, cuprinse în art. 720

1

C. proc. civ.

În raport cu aceste date, cererea de

chemare în judecată, înregistrată inițial la Judecătoria Gura Humorului, la data de 3 martie 2008, a fost formulată cu mult peste termenul de prescripție prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004.

Interpretarea pe care Curtea de apel

a dat-o acestei norme, interpretare ce se regăsește și în întâmpinarea intimatei,

sensul că termenul de prescripție nu a început să curgă pentru ca

procesul-verbal de conciliere nu a fost încheiat, este greșită, inducând ideea

că în situația în care părțile nu convin asupra întocmirii procesului-verbal de

consemnare a rezultatului concilierii, sesizarea instanței ar putea fi făcută

oricând, ceea ce contravine spiritului reglementării contenciosului administrativ,

menit să asigure celeritatea procedurilor și să evite perpetuarea stării de

insecuritate juridică.

De altfel, art. 720

1

alin. (5) C. proc. civ. acoperă ipoteza în care pârâtul nu a dat curs

convocării, prevăzând că în acest caz reclamantul va anexa cererii de chemare

în judecată dovada că de la data primirii convocării au trecut 30 de zile,

moment care marchează începutul curgerii termenului de prescripție.

În întâmpinarea depusă la dosarul de

recurs, intimata-reclamantă face referire și la aplicarea termenului de

decădere de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, dar

această normă de excepție este incidentă numai în cazul existenței unor motive

temeinice pentru depășirea termenului de prescripție de 6 luni - motive

temeinice care în speță nu au fost nici invocate, nici dovedite.

Prin urmare, motivul de recurs

privind greșita aplicare a legii în soluționarea excepției prescripției

dreptului la acțiune este întemeiat, împrejurare care face de prisos analiza

celorlalte critici formulate de recurenta-pârâtă.

2.Temeiul legal al soluției

pronunțate în recurs

Având în vedere toate considerentele

expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 și art. 312

alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica

sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția de

Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva sentinței civile nr. 152

din 28 noiembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul

că respinge acțiunea reclamantei SC A. SRL Gura Humorului, ca prescrisă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28

ianuarie 2010.