ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 837/2015

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 837/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 222 din 20 ianuarie

2012, pronunțată în Dosarul nr. 4607/1285/2011 al Tribunalului Specializat Cluj

s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul

Local al Comunei Florești, invocată de acesta.

S-a respins cererea

formulată de reclamanta SC S.C. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul

Local al Comunei Florești, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană

lipsită de calitate procesuală pasivă.

S-a respins cererea

formulată de reclamanta SC S.C. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția de

Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - program SAPARD.

S-a respins cererea

reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că între reclamanta SC S.C. SRL,

în calitate de beneficiară, și pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală

și Pescuit - program SAPARD, în calitate de prestatoare, denumită în contract

autoritate contractantă, a fost încheiat Contractul-cadru nr. C3.11122261300113

din 31 mai 2006, având ca obiect acordarea de către pârâtă în beneficiul

reclamantei a finanțării nerambursabile pentru punerea în aplicare a

proiectului intitulat "înființare fermă pui pentru carne, comuna Florești

(hala 9 și 10), comuna Gilău, Hala 14, județul Cluj", reclamanta

angajându-se să desfășoare proiectul pe propria răspundere. Contractul a fost

încheiat prin înscris însușit de ambele părți prin semnături necontestate și

ștampilă, având valoare probatorie în baza art. 46 C. com. raportat la art.

1176 alin. (1) C. civ. și la art. 177 alin. (1) C. proc. civ.

Prin art. 2 din

contract s-a prevăzut că executarea contractului va începe de la data semnării

acestuia de către ambele părți, iar durata de execuție a investiției este de 4

luni. Potrivit art. 3 din contract, reclamanta s-a angajat să acorde o

finanțare nerambursabilă de maxim 395.424 RON, reprezentând 50% din valoarea

totală eligibilă a proiectului, de 790.849 RON.

Durata de execuție a

proiectului a fost modificată prin Actul adițional nr. 1 la Contractul-cadru

nr. C3.11122261300113 din 31 mai 2006, prin care s-a stabilit termenul limită

de 31 martie 2007. Prin Actul adițional nr. 2 din 21 mai 2007 încheiat între

aceleași părți, a fost modificat art. 2 alin. (2) din Contractul-cadru nr.

C3.11122261300113 din 31 mai 2006, în sensul că s-a stabilit durata de execuție

a proiectului până la data de 31 iulie 2007.

Reclamanta a

învederat prin cererea formulată că primele două transe ale finanțării

prevăzute în Contractul-cadru nr. C3.11122261300113 din 31 mai 2006, i-au fost

achitate de către pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit -

Program SAPARD, la dosar fiind depuse în acest sens, în copie, cererea de plată

din 19 noiembrie 2006, a primei tranșe în cuantum de 159.179,25 RON, cererea de

plată din 16 februarie 2007 a celei de-a doua tranșe în cuantum de 150.148,89

RON, și Notificarea cu privire la confirmarea plății nr. 1587 din 18 aprilie

2007 prin care pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit -

program SAPARD a comunicat reclamantei că s-a efectuat plata în sumă de

149.340,49 RON în data de 17 aprilie 2007.

Prin Procesul-verbal

de control din 9 noiembrie 2007 încheiat de pârâta Agenția de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit - program SAPARD, s-a constatat că reclamanta a

solicitat renunțarea la utilajele și echipamentele ce făceau obiectul

finanțării pentru hala nr. 9, motivul fiind faptul că Direcția Sanitar

Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor nu poate elibera autorizație de

funcționare pentru Hala 9 Florești. În cuprinsul aceluiași proces-verbal se

arată că între părți a fost încheiat Actul adițional nr. 3 din 8 octombrie 2007

la Contractul de finanțare nr. C3.11122261300113 din 31 mai 2006, prin care s-a

diminuat valoarea totală eligibilă a proiectului de la 790.849 RON la 491.619

RON, iar valoarea totală eligibilă nerambursabilă s-a diminuat de la 395.424

RON, la 245.809 RON. Totodată, se arată că modificările survenite sunt la

capitolul A3 "utilaje și echipamente tehnologice cu montaj", datorită

faptului că reclamanta a solicitat renunțarea la activitatea de la hala 9 și la

echipamentele achiziționate pentru hală și trecerea acestora pe neeligibil. Se

mai menționează că datorită faptului că reclamanta a solicitat la tranșa a doua

de plată utilaje tehnologice în valoare de 215.377,78 RON, din care s-a

acceptat ca eligibilă suma de 214.588 RON, la data de 18 aprilie 2007 a fost

efectuată plata în valoare de 107.294,04 lei.

Din același

proces-verbal rezultă că reclamanta figura în evidentele pârâtei Agenția de

Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - program SAPARD la data încheierii

acestuia, 9 noiembrie 2007, cu o datorie în valoare de 107.294,04 RON, această

sumă fiind defalcată conform art. 6 alin. (11) lit. b) și alin. (15) din Normele

metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, după cum urmează: suma de

26.823,51 RON reprezentând 25%, către bugetul public național, iar suma de

80.470,53 RON, reprezentând 75%, către bugetul Uniunii europene.

În cuprinsul

Procesului-verbal de control din 9 noiembrie 2007 încheiat de pârâta Agenția de

Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - program SAPARD se arată în mod

expres că acesta, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (3) din O.G. nr.

79/2003, împreună cu scrisoarea de notificare cu privire la existența debitului

constituie titlu de creanță, și că împotriva măsurilor dispuse prin acesta se

poate formula contestație, ce trebuie depusă, sub sancțiunea decăderii, în

termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, la cabinetul directorului

general al pârâtei.

Totodată, s-a

menționat că în temeiul art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003 coroborat cu

art. 137 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, procesul-verbal de control constituie

titlu executoriu.

La dosar a fost

depusă și copia Adresei nr. 5120 din 19 iunie 2007 emisă de Autoritatea

națională sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor - Direcția

sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor Cluj către reclamantă, din

care rezultă că cererea reclamantei din 6 iunie 2007 privind înregistrarea

sanitară veterinară a exploatației "Fermă de creștere pui de carne"

din localitatea Florești - Platforma Avicolă - Ferma nr. 16, hala nr. 9, nu a

fost aprobată, unitatea neputând fi înregistrată față de Raportul de evaluare

nr. 155 din 18 iunie 2007.

Prin raportul de

evaluare nr. 155 din 18 iunie 2007 întocmit de Direcția sanitară veterinară și

pentru siguranța alimentelor Cluj s-a concluzionat că nu sunt îndeplinite

condițiile de autorizație sanitară veterinară conform prevederilor legislației

sanitare veterinare în vigoare.

La 27 octombrie 2008,

în Dosarul executare nr. 16983640 din 7 mai 2008, Administrația finanțelor

publice a municipiului Cluj-Napoca a emis reclamantei titlul executoriu pentru

plata sumei totale de 115.985 RON, compusă din suma de 107.294 RON, stabilită

în sarcina reclamantei prin Decizia de impunere nr. 10649 din 7 mai 2008,

privind obligația scadentă la 13 decembrie 2007, și din suma de 8.691 RON,

stabilită în sarcina acesteia în baza aceleiași decizii de impunere privind

obligația scadentă la 3 martie 2008. în consecință, reclamantei i s-a emis

somație pentru achitarea sumei de 115.985 RON, iar apoi împotriva acesteia a

fost luată de către Administrația finanțelor publice a municipiului Cluj-Napoca

măsura de executare silită a popririi, în baza art. 149 din O.G. nr. 92/2003

pentru achitarea datoriei de 115.985 RON.

Cererea de chemare în

judecată formulată de către reclamanta SC S.C. SRL, în contradictoriu cu

pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - program SAPARD

și Consiliul Local al Comunei Florești a fost întemeiată de către aceasta pe

răspunderea contractuală respectiv art. 969 C. civ., iar în motivare a fost

invocată forța majoră raportat la prevederile anexei la contractul de finanțare

și culpa pârâtului Consiliul Local al Comunei Florești de a nu fi adus la

cunoștința reclamantei impedimentul constând în planul de urbanism privind

edificarea cartierului de blocuri, deși avea cunoștință atât de acest plan, cât

și de proiectul SAPARD. În baza principiului disponibilității, cauza cererii de

chemare în judecată trebuie să fie respectată de instanță, conform art. 129

alin. (6) C. proc. civ.

Tribunalul a

constatat că pârâtul Consiliul Local al Comunei Florești nu este parte în

Contractul-cadru nr. C3.11122261300113 din 31 mai 2006 încheiat între

reclamanta SC S.C. SRL, în calitate de beneficiară, și pârâta Agenția de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - program SAPARD, în calitate de

prestatoare. Prin urmare, în ce îl privește pe pârât este incident principiul

relativității efectelor contractului, prevăzut de dispozițiile art. 973 C.

proc. civ., conform cărora "convențiile n-au efect decât între părțile

contractante". în consecință nu poate fi antrenată nici răspunderea

contractuală a pârâtului Consiliul Local al Comunei Florești în baza

Contractului-cadru nr. C3.11122261300113 din 31 mai 2006 încheiat între

reclamantă și pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit -

program SAPARD, după cum nu pot fi opuse acestuia prevederi ale acestui

contract privind condițiile în care rezilierea contractului se poate face fără

restituirea finanțării rambursabile.

Pârâtul Consiliul

Local al Comunei Florești nefiind parte în Contractul-cadru nr.

C3.11122261300113 din 31 mai 2006, acesta nu are forță obligatorie în ce îl

privește conform dispozițiilor art. 969 C. civ. Nu s-a putut reține că pârâtul

ar fi avut vreo obligație contractuală față de reclamantă, derivând din

Contractul-cadru nr. C3.11122261300113 din 31 mai 2006, astfel că acestuia nu

îi poate fi opusă forța obligatorie a contractului ce privește părțile

contractante, pentru a justifica obligarea acestuia la plata sumelor pentru

care se realizează executarea silită a reclamantei. În consecință, nu poate fi

opus acestuia modul de îndeplinire a obligațiilor ce reveneau reclamantei în

baza contractului încheiat între aceasta și pârâta de rândul 1. Tot astfel,

nefiind emitent al titlului executoriu emis la 27 octombrie 2008, în Dosarul

executare nr. 16983640 din 7 mai 2008, pârâtul nu are calitate procesual pasivă

în ce privește cererea de stingere a obligației reclamantei decurgând din

acesta.

Pentru aceste

considerente, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului Consiliul Local al Comunei Florești, invocată de acesta, și în

consecință, a respins cererea formulată de reclamanta SC S.C. SRL, în

contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Comunei Florești, ca fiind

formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală

pasivă.

În ce o privește pe

pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - program SAPARD,

tribunalul a constatat că aceasta are calitatea de parte în Contractul-cadru

nr. C3.11122261300113 din 31 mai 2006 încheiat cu reclamanta, și împotriva

acesteia pot fi invocate dispozițiile art. 969 C. civ. raportat la art. 11

alin. (1) din prevederile generale conținute în anexa 1 la acest contract,

potrivit cărora "în cazuri excepționale și temeinic dovedite, inclusiv

cazurile de forță majoră, autoritatea contractantă poate decide să rezilieze

contractul printr-o notificare scrisă, fără a fi cerută plata finanțării

nerambursabile". Însă raportat la conținutul expres al acestei prevederi

contractuale, ce are forță obligatorie pentru părțile contractante, tribunalul

a constatat că aceasta reglementează un drept al pârâtei privind rezilierea

contractului, pentru forță majoră sau alte cazuri excepționale și temeinic

motivate, fără a fi cerută plata finanțării nerambursabile, iar nu un drept al

reclamantei în acest sens.

Mai mult, în cauza de

față nu poate fi reținută îndeplinirea de către reclamantă a obligațiilor

contractuale, întrucât după cum s-a arătat mai sus, și după cum a învederat

chiar reclamanta în motivarea cererii de chemare în judecată, aceasta nu a fost

în măsură să își îndeplinească obligațiile contractuale întrucât nu i-a fost

aprobată înregistrarea sanitară veterinară a exploatației "Fermă de

creștere pui de carne" din localitatea Florești - Platforma Avicolă -

Ferma nr. 16, hala nr. 9.

Față de această

situație, tribunalul a reținut că reclamanta avea la dispoziție calea specială

de acces la justiție privind promovarea contestației împotriva titlului de

creanță constând în Procesul-verbal de control din 9 noiembrie 2007 încheiat de

pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - program SAPARD,

fiind înștiințată despre această posibilitate prin mențiune în chiar cuprinsul

procesului-verbal ce constituie titlul de creanță. Astfel, potrivit legislației

fiscale, respectiv art. 172 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 92/2003, potrivit

căruia "persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act

de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către

organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească

un act de executare în condițiile legii", iar "contestația poate fi

făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită

executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță

judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui

nu există o altă procedură prevăzută de lege". Pe această cale, reclamanta

trebuia să opună pârâtei împrejurarea pe care o invocă, în sensul că nu s-ar fi

datorat culpei proprii imposibilitatea de îndeplinire a obligațiilor ce îi

reveneau în baza contractului.

În acest sens,

tribunalul a reținut că pronunțarea unei hotărâri conform cererii reclamantei

ce face obiectul dosarului de față, ducând la invalidarea unui titlu executoriu

potrivit art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003 coroborat cu art. 137 alin. (2)

din O.G. nr. 92/2003, necontestat în condițiile strict reglementate de

legislația fiscală, cu respectarea termenului prevăzut de art. 173 din O.G. nr.

92/2003, ar reprezenta o eludare a dispozițiilor imperative ale legii.

Stingerea obligației

reclamantei de achitare a sumelor prevăzute în titlul executoriu pentru care se

realizează executarea silită de către Administrația finanțelor publice a

municipiului Cluj-Napoca împotriva acesteia, putea fi dispusă doar în cadrul

contestației la executare, iar nu în cauza de față, în care s-a invocat temeiul

contractual, iar organul fiscal nu este parte.

Tot astfel, în

condițiile în care împotriva reclamantei se realizează executarea silită

potrivit legislației fiscale în baza unui titlu executoriu prevăzut de 137

alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, nu poate fi găsit vreun temei în contractul

încheiat între aceasta și pârâtă pentru obligarea pârâtei la plata sumelor

pentru care se realizează executarea silită împotriva reclamantei.

Pentru aceste

considerente, tribunalul a respins cererea formulată de reclamanta SC S.C. SRL,

în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit - program SAPARD, constatând că aceasta este neîntemeiată.

Împotriva soluției

arătate a declarat apel reclamanta SC S.C. SRL.

Prin Decizia civilă

nr. 124 din 10 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosar nr.

4607/1285/2011 s-a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanta SC S.C.

SRL împotriva Sentinței civile nr. 222 din 20 ianuarie 2012 pronunțată în

Dosarul nr. 4607/1285/2011 al Tribunalului Specializat Cluj.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs SC S.C. SRL, arătând faptul că a depus taxa de timbru

și timbrul judiciar la dosar.

Prin Decizia nr. 2583

din 27 iunie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a

casat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare.

Pentru a decide

astfel, Înalta Curte a reținut că taxa de timbru a fost depusă la dosar în 10

octombrie 2012, ora 12:50 astfel încât i s-a produs recurentei o vătămare prin

împiedicarea dreptului la un proces echitabil.

În rejudecare, cauza

a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. 4607/1285/2011*.

Prin Decizia civilă

nr. 178 din 6 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 4607/1285/2011* a

Curții de Apel Cluj, s-a respins apelul declarat de SC S.C. SRL împotriva

Sentinței civile nr. 222 din 20 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr.

4607/1285/2011 al Tribunalului Specializat Cluj pe care a menținut-o în

întregime.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut următoarele:

Starea de fapt,

dedusă judecății și necontestată de părți, vizează încheierea, la 31 mai 2006,

între reclamanta SC S.C. SRL, în calitate de beneficiară, și pârâta Agenția de

Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - program SAPARD, în calitate de

autoritate contractantă, a Contractului-cadru nr. C3.11122261300113 din 31 mai

2006, având ca obiect acordarea, în beneficiul reclamantei, a finanțării

nerambursabile pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat

"înființare fermă pui pentru carne, comuna Florești (hala 9 și 10), comuna

Gilău, Hala 14, județul Cluj. Valoarea totală eligibilă a proiectului a fost

estimată la suma de 790.849 RON, din care finanțarea nerambursabilă a fost

stabilită la suma maximă de 395.424 RON.

Ca urmare a

solicitării SC S.C. SRL de a fi modificată valoarea totală eligibilă a

proiectului prin renunțarea la utilajele și echipamentele ce făceau obiectul

finanțării pentru hala 9 - dat fiind refuzul Direcției Sanitar Veterinare de a

elibera autorizația de funcționare - a fost încheiat Actul adițional nr. 3 din

8 octombrie 2007 stabilindu-se valoarea totală eligibilă nerambursabilă la

245.809 RON.

Prin Procesul-verbal

de control încheiat la 9 noiembrie 2007, autoritatea contractantă a concluzionat

în sensul că SC S.C. SRL, încălcând prevederile art. 3 din contractul de

finanțare, datorează suma de 107.294,04 RON din care 25% către bugetul public

național și 75% către bugetul Uniunii europene.

Prin prezenta cauză,

invocând dispozițiile art. 969 C. civ., reclamanta a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Florești și Agenția de Plăți Pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit, constatarea îndeplinirii obligațiilor

contractuale, stingerea obligațiilor reținute în sarcina sa, obligarea

pârâtelor la plata sumei de 115.985 RON și a penalităților aferente.

Reclamanta a invocat

în același timp forța majoră, ca motiv de neîndeplinire a tuturor obligațiilor

contractuale, dat fiind refuzul autorității sanitar veterinare de eliberare a

autorizației de funcționare cu privire la hala nr. 9.

Trebuie arătat faptul

că reclamanta a solicitat, prin petitul nr. 1, constatarea îndeplinirii

obligațiilor contractuale iar în motivarea acțiunii invocă forța majoră,

împrejurare care ar atrage înlăturarea răspunderii sale pentru neîndeplinirea

obligațiilor contractuale.

Această lipsă de

consecvență în maniera de susținere a acțiunii a fost de natură să genereze

dificultăți, inclusiv sub aspectul calificării corecte a obiectului și cauzei

cererii de chemare în judecată. Instanța de fond, îndeplinindu-și obligațiile

prevăzute de art. 129 CPC, a lămurit cauza sub toate aspectele, așa cum acestea

au fost susținute de către reclamantă, reținând printre altele că temeiul de

drept al acțiunii este art. 969 C. civ. iar pârâtului Consiliul local Florești

nu îi este opozabil contractul de finanțare, fapt care conduce la concluzia că

nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

La termenul de

judecată din 6 noiembrie 2013, Curtea a pus în discuția apelantei temeiul de

drept al pretențiilor formulate împotriva Consiliului Local iar aceasta, prin

mandatar, a arătat că: „nu poate preciza, la acest moment, un temei

concret".

Rolul activ al

instanței nu presupune „ găsirea" motivelor de drept ale unei cereri în

lipsa unei motivări în fapt care să fie neechivoce și care să conducă în mod

necesar la o anumită calificare în drept.

Astfel, raportat la

caracterul obligatoriu al contractului între părțile contractante - art. 969 C.

civ. - și la faptul că intimatul Consiliul Local este un terț față de acesta,

în mod corect a admis instanța de fond excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtului.

De altfel, nici pe

tărâm delictual pretențiile nu ar fi fost întemeiate în condițiile în care

reclamanta-apelantă nu a atacat planul urbanistic general al localității

Florești care a condus la schimbarea destinației zonei adiacente halei nr. 9 în

„zonă de locuit" și care a justificat refuzul eliberării de către DSV, a

autorizației de funcționare a fermei de pui. Consiliul Local nu avea, pe de-o

parte, nici o obligație de a o susține pe reclamanta apelantă în obținerea

finanțării iar pe de altă parte nu este emitentul autorizațiilor de construcție

pentru locuințele edificate în respectiva zonă.

În privința pârâtei

intimate Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - program SAPARD,

Curtea a reținut că actul administrativ - procesul-verbal de control încheiat

la 9 noiembrie 2007 - a fost luat la cunoștință de către reclamanta apelantă

care însă invocă faptul că nu l-a semnat, nefiind de acord cu concluziile lui

și că nu i-a fost comunicat în timp util.

Față de aceste

susțineri, Curtea a reținut că lipsa semnăturii reclamantei apelante pe actul

administrativ - Procesul-verbal de control încheiat la 9 noiembrie 2007

întocmit de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - nu este

generatoare de efecte juridice, neputând conduce la invalidarea lui. Chiar dacă

s-ar accepta ideea acreditată de către reclamantă în sensul că actul i-a fost

comunicat doar la un moment ulterior, termenul de contestare curge, potrivit

dispozițiilor Legii nr. 554/2004, de la comunicare astfel încât ar fi existat

posibilitatea ca partea considerată vătămată să ceară în instanță anularea lui

în condițiile art. 172 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 92/2003.

Astfel, reclamanta

avea la dispoziție calea specială a contestației administrative, reglementată

de art. 205 - 218 din O.G. 92/2003 urmată de accesul la justiție, fiind

înștiințată despre aceste posibilități prin mențiune în chiar cuprinsul

procesului-verbal ce constituie titlul de creanță. Neexercitarea în termen a

căilor de atac reglementate de legislația în vigoare conduce la decăderea

debitorului din dreptul de a ataca, pe cale principală sau incidentală,

valabilitatea titlului de creanță ce i-a fost comunicat și de a cere

restituirea debitului.

Reclamanta apelantă

încearcă, pe calea unei acțiuni în pretenții, să invalideze un act

administrativ fiscal care nu a fost contestat în condițiile legii și totodată

să anuleze titluri executorii emise de către AFP Cluj-Napoca, titluri

necontestate în termenul de 15 zile prevăzut de O.G. nr. 92/2003.

Față de aceste

împrejurări, în baza art. 296 C. proc. civ., Curtea a respins apelul declarat

de SC S.C. SRL împotriva Sentinței civile nr. 222 din 20 ianuarie 2012, pronunțată

în Dosarul nr. 4607/1285/2011 al Tribunalului Specializat Cluj pe care a

menținut-o în întregime.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta SC S.C. SRL, criticând-o pentru motivele

de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. solicitând în

principal admiterea recursului, casarea hotărârilor și admiterea cererii de

chemare în judecată, și, în subsidiar, admiterea recursului și trimiterea

cauzei spre rejudecare.

Prin Decizia civilă

nr. 2371 din 24 iunie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 4607/1285/2011* a înaltei

Curți de Casație și Justiție, a fost admis recursul declarat de reclamanta SC

S.C. SRL Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 178/2013 din 6 noiembrie

2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, pe care a casat-o și a dispus trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî

astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:

Prealabil examinării

criticilor s-a impus precizarea că, deși recurenta a invocat în drept și

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., dezvoltarea acestora nu a relevat

incidența acestui motiv de recurs, în absența unor argumente concrete cu

privire la actul juridic al cărui înțeles lămurit ar fi fost greșit

interpretat.

În realitate, motivul

de recurs vizează soluționarea greșită a excepției lipsei calității procesuale

pasive față de pârâtul Consiliul Local al Comunei Florești și respectiv

înlăturarea criticilor formulate în apel cu privire la respingerea acțiunii

față de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Program

SAPARD - București, situație în care au fost analizate doar criticile

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Din această

perspectivă, Înalta Curte, a constatat că este fondată critica privind

admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul

Local al Comunei Florești.

Sub acest aspect,

tribunalul a arătat că raportat la dispozițiile art. 969 C. civ. pe care

reclamanta și-a întemeiat în drept cererea de chemare în judecată, rezultă în

mod evident că, în condițiile în care acest pârât nu este parte în contractul

care a generat litigiul nu poate fi antrenată răspunderea sa contractuală având

în vedere principiul relativității efectelor contractului prevăzut de art. 973

C. civ.

Instanța de apel prin

decizia recurată, reținând ca fiind corectă admiterea excepției lipsei

calității procesuale pasive a argumentat că reclamanta prin modul de formulare

și susținere a acțiunii nu a făcut posibilă calificarea corectă a obiectului și

cererii de chemare în judecată.

Deși, parțial corectă

această susținere în sensul că reclamanta SC S.C. SRL a invocat în drept doar

dispozițiile art. 969 C. civ., Înalta Curte, a observat că dezvoltarea motivelor

pentru care a chemat în judecată pârâtul Consiliul Local al Comunei Florești

precum și susținerile din apel, relevau incidența dispozițiilor art. 998 - 999

C. civ.

Prin decizia recurată

s-a reținut că este corectă admiterea excepției lipsei calității procesuale

pasive, însă, totodată s-a arătat că nu sunt îndeplinite nici condițiile

răspunderii delictuale a pârâtului Consiliul Local al Comunei Florești deoarece

reclamanta nu a atacat planul urbanistic general al localității Florești, care

a condus la schimbarea destinației zonei adiacente halei 9, în zonă de locuit,

iar pe de altă parte că pârâtul nu este nici emitentul autorizațiilor de

construcție pentru locuințele edificate în zona respectivă.

Aceste argumente

vizează fondul cauzei, și, în egală măsură, sunt contradictorii pentru că, pe

de o parte, s-a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a fost

corect admisă, iar, pe de altă parte, s-a arătat că nici pe tărâm delictual

pretențiile reclamantei față de pârâtul Consiliul Local al Comunei Florești nu

sunt întemeiate, ceea ce sugerează o examinare pe fond și nu pe excepție, a

pretențiilor față de acest pârât. Celelalte condiții ale răspunderii civile

delictuale nu au fost însă examinate, fiind echivocă respingerea criticii

formulate de reclamantă în această privință.

În ceea ce privește

motivul de recurs și, respectiv, înlăturarea criticii din apel referitoare la

respingerea acțiunii față de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală

și Pescuit - Program SAPARD - București, Înalta Curte a constatat că acesta

este nefondat întrucât reclamanta avea la dispoziție calea specială a

contestației administrative reglementată de art. 205 - 218 din O.G. nr.

92/2003.

Având în vedere că

împotriva reclamantei a fost demarată procedura executării silite potrivit

legislației fiscale în baza titlului executoriu prevăzut de art. 137 alin. (2)

din O.G. nr. 92/2003, solicitarea reclamantei prin care tinde într-o procedură

de drept comun la invalidarea titlului nu este posibilă.

De altfel, prin acest

motiv de recurs recurenta a invocat faptul că procesul-verbal de control nu i-a

fost legal comunicat, iar contestația la executare a fost respinsă ca tardivă,

împrejurări care nu pot fi examinate în acest cadru procesual deoarece se

referă strict la executarea silită specifică titlului executoriu emis în

temeiul actului normativ anterior menționat.

În egală măsură

argumentul invocat de reclamantă în sensul că pârâta Agenția de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit - Program SAPARD - București avea posibilitatea

contractuală de a rezilia contractul, fără a pretinde restituirea sumelor,

deoarece lipsa autorizației de funcționare a fost determinată de schimbarea

situației faptice produsă independent de voința sa, nu a putut fi reținut,

deoarece, așa cum corect s-a motivat prin hotărârile anterioare, doar pârâta

avea această opțiune, astfel că reclamanta nu poate impune o atare soluție.

Pentru considerentele

anterior menționate, în privința criticilor deciziei referitoare la respingerea

acțiunii față de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit -

Program SAPARD - București, Înalta Curte, a constatat că nu se verifică

existența motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin urmare, au fost

găsite întemeiate doar criticile recurentei în legătură cu modul de soluționare

a excepției lipsei calității procesuale pasive, motiv pentru care s-a reținut

incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 312

alin. (1) și (3) C. proc. civ., în sensul că, în mod greșit a fost admisă

excepția anterior menționată, astfel că soluția ce s-a impus a fost aceea de

admitere a recursului, casarea în parte a deciziei și trimiterea spre

rejudecare a cauzei în aceste limite.

În rejudecare, s-a

dispus examinarea criticilor din apel referitoare la antrenarea răspunderii

civile delictuale a pârâtului Consiliul Local al Comunei Florești în

conformitate cu dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., precum și toate cererile

și apărările părților, administrându-se probele necesare și utile cauzei.

În rejudecare, cauza

a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. 4607/1285/2011**.

Prin Decizia nr. 539

din 30 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal a fost respins apelul,ca nefondat, pentru

cele ce urmează:

Instanța a pus în

discuție limitele casării ținând seama de conținutul motivelor evocate de ICCJ,

secția a II-a civilă în Decizia de casare nr. 2371 din 24 iunie 2014.

Astfel, Curtea a

reținut că, practic, Decizia nr. 178 din 6 noiembrie 2013 a Curții de Apel Cluj

a fost parțial casată, mai precis doar cu privire la soluția dată apelului

promovat de reclamanta SC S.C. SRL împotriva Sentinței nr. 222 din 20 ianuarie

2012 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, strict referitoare la soluția

dată acțiunii intentate de reclamantă împotriva pârâtului Consiliului local al

comunei Florești, județul Cluj.

Practic, prin decizia

de casare instanța de recurs a dispus să fie rejudecat apelul de instanța de

apel, pornindu-se de la împrejurarea că acțiunea intentată de reclamantă are

natura juridică a unei cereri de atragere a răspunderii civile delictuale și că

pârâtul Consiliului local al comunei Florești are calitate procesuală în cauza

de față.

Conformându-se

deciziei de casare, raportat la dezlegările în drept, cu referire la calitatea

procesuală a pârâtului și la temeiul juridic al cererii de chemare în judecată,

în temeiul art. 315 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, cod aplicabil în cauză

prin prisma art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, Curtea a procedat la

rejudecarea apelului în aceste limite.

Cu referire la

cererea de repunere pe rol formulată de apelantă și redeschiderea dezbaterilor

formulată de aceasta pe calea concluziilor scrise depuse la dosar la data de 28

octombrie 2014, Curtea a reținut că în conformitate cu art. 151 C. proc. civ.,

pricina poate fi repusă pe rol, dacă instanța găsește necesare noi lămuriri.

Măsura repunerii pe

rol o poate dispune organul de jurisdicție, după închiderea dezbaterilor și înainte

de pronunțarea hotărârii, atunci când constată, cu prilejul deliberării că este

necesară efectuarea unor dovezi suplimentare ori punerea în discuția părților a

unor probleme noi, pentru lămurirea tuturor împrejurărilor privind rezolvarea

justă a cauzei, context în care, instanța fixează un termen de judecata și

dispune citarea părților.

Solicitarea apelantei

are în vedere în primul rând că instanța de apel a trecut la judecarea cauzei

fără să administreze nicio probă impusă de instanța de recurs.

În acest context,

Curtea a reținut că, atunci când s-a pus în discuția contradictorie a părților

prezente limitele și efectele casării, nici din oficiu și nici la cererea

părții prezente nu s-a pus în discuție necesitatea administrării unui anume

probatoriu care să fi derivat din decizia de casare.

Și este așa, deoarece

în cuprinsul deciziei de casare se menționează doar problemele de drept

rezolvate de instanța de recurs, circumscrise temeiului juridic al cererii de

chemare în judecată și privind calitatea procesuală pasivă a pârâtului

Consiliul local al comunei Florești.

Din economia deciziei

de casare nu reiese că instanța de recurs ar fi dezlegat aspecte cu privire la

necesitatea administrării unor probe anume stabilite pentru ca această

dezlegare să fie obligatorie pentru instanța de apel, ci considerentele cuprind

mențiunea ca instanța de apel să rejudece apelul prin prisma criticilor evocate

în apel referitoare la antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului

Consiliul Local al Comunei Florești, în conformitate cu prevederile art. 998 -

999 C. civ. de la 1864, precum și toate cererile și apărările părților

administrându-se probele necesare și utile cauzei.

În acest context,

Curtea a pus în discuția contradictorie a părților cererile în probațiune formulate

de apelantă și, pentru motivele evidențiate în cuprinsul încheierii de amânare

a pronunțării, Ie-a respins.

Astfel fiind, Curtea

a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se

repune pe rol apelul declarat de apelanta reclamantă.

Sub aspectul

justificării cererii de repunere pe rol vizând faptul că instanța nu și-a

îndeplinit exigența impusă de legea procesuală privind rolul activ, această

analiză nu își are locul în examinarea cererii de repunere pe rol.

Curtea a remarcat și

faptul că apelanta a avut asistență juridică calificată, așa încât a cere

redeschiderea dezbaterilor numai pe considerentul că instanța nu a manifestat

un rol activ, în viziunea subiectivă a părții, se îndepărtează nu numai de

esența instituției rolului activ al judecătorului într-un proces civil dar și

de condițiile necesare pentru repunerea pe rol a cauzei așa cum sunt

configurate de lege și dezvoltate pertinent în practica judiciară.

În fine,

redeschiderea dezbaterilor doar pentru a rediscuta propunerea de a administra

cele două probe propuse de apelantă (expertiza topografică) și administrarea

unor înscrisuri materializate în anumite hotărâri emise de pârât, teza

probatorie fiind aceea a demonstrării încălcării normelor legale în vigoare în

ceea ce privește distanța minimă dintre zona industrială și zona de locuințe

precum și schimbarea destinației zonei, ar fi necesitat reanalizarea soluției

de respingere ca nefiind necesare și utile cauzei, fără să se aducă în discuție

alt element nou decât acuzația că instanța încalcă apelantei dreptul la

apărare.

Și din această

perspectivă, Curtea a apreciat că nu se impune în cauză repunerea pe rol a

pricinii, sens în care în temeiul art. 151 C. proc. civ. de la 1865 a respins

această cerere.

Cu referire la

motivele de apel, circumstanțiate și limitate la rejudecarea cauzei, Curtea a

reținut următoarele:

Deși inițial demersul

judiciar al apelantei reclamante a pornit de la o solidaritate pasivă a ambilor

pârâți de natură contractuală, demersul a fost calificat ca fiind unul de

natură delictuală, în conexiune cu pretinsa faptă ilicită și prejudiciabilă de

natură contractuală imputată copârâtei Agenția de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit - Program SAPARD.

Din economia

motivelor de recurs pe care apelanta Ie-a dezvoltat și pe care instanța de

recurs Ie-a avut în vedere la calificarea acțiunii împotriva pârâtului

Consiliul Local al Comunei Florești, rezultă că cererea de chemare în judecată

tinde la atragerea răspunderii civile delictuale a acestuia din urmă pentru

prejudiciul cauzat prin aprobarea studiilor de specialitate pentru schimbarea

încadrării și destinației zonale, ținând cont că autoritatea în cauză cunoștea

că era în desfășurare un proiect SAPARD. În acest sens, se afirmă și se impută

pârâtului că a aprobat un Plan Urbanistic Zonal (PUZ) și Planuri Urbanistice

Detaliate (PUD) prin care s-a schimbat destinația zonei stabilite prin Planul

Urbanistic General, respectiv construcția de locuințe într-o zonă destinată

creșterii puilor. În continuare apelanta a susținut că aceste acte stau la baza

emiterii autorizațiilor de construire a locuințelor aprobate de Comuna Florești

prin primar.

Curtea a reținut că

eventualul prejudiciu derivat din acte administrative pretins emise ilegal de o

autoritate publică, nu se poate stabili și respectiv nu se poate admite o

acțiune în răspundere patrimonială (civil delictuală) decât în temeiul și cu

aplicarea normelor speciale ale procedurii contenciosului administrativ.

În acest context,

instanța a notat că potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 350/2001

privind amenajarea teritoriului și urbanismul: Planul urbanistic zonal este

instrumentul de planificare urbană de reglementare specifică, prin care se

coordonează dezvoltarea urbanistică integrată a unor zone din localitate,

caracterizate printr-un grad ridicat de complexitate sau printr-o dinamică

urbană accentuată. Planul urbanistic zonal asigură corelarea programelor de

dezvoltare urbană integrată a zonei cu Planul urbanistic general.

De asemenea, conform

art. 48 alin. (2) din aceeași lege, Planul urbanistic de detaliu este

instrumentul de proiectare urbană care reglementează retragerile față de

limitele laterale și posterioare ale parcelei, procentul de ocupare a

terenului, accesuri auto și pietonale, conformarea arhitectural-volumetrică,

modul de ocupare a terenului, designul spațiilor publice.

Apoi, autorizația de

construire este conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind

autorizarea executării lucrărilor de construcții:

Autorizația de

construire constituie actul final de autoritate al administrației publice

locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții

corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea,

conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor.

Din cele ce precedă,

Curtea a reținut că primele două acte se elaborează și se emit sub forma unor

hotărâri adoptate de consiliul local ca acte administrative cu caracter

normativ iar ultimul sub forma unui act administrativ unilateral cu caracter individual

emis, de regulă, de către primarul localității respective.

Așa fiind, stabilirea

că prin aceste acte administrative s-a produs un prejudiciu unui terț se poate

face doar pornind de la stabilirea că aceste acte sunt nelegale și abia apoi se

poate analiza dacă fapta ilicită de emitere nelegală a actelor administrative

antrenează și răspunderea civilă delictuală a autorității respective.

Cercetarea

legalității actelor administrative nu se poate face decât în cazul unui litigiu

de contencios administrativ iar problema analizei răspunderii civile delictuale

se pune tot în cazul unui astfel de litigiu ca și cerere accesorie

contenciosului de legalitate conform art. 18 alin. (3) sau pe calea unei

acțiuni directe după ce în prealabil s-a stabilit cu caracter definitiv

nelegalitatea într-un alt litigiu conform art. 19 din Legea nr. 554/2004.

Mai mult, Curtea a

reținut că cercetarea legalității unui act administrativ cu caracter individual

s-ar putea face și pe cale incidentală dacă instanța ar fi învestită cu o atare

cerere conform procedurii excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din

Legea nr. 554/2004.

Pe cale de

consecință, chiar dacă se poate reține că fapta ilicită și culpabilă a unei

autorități publice care emite acte administrative nelegale prejudiciabile s-ar

putea fundamenta pe prevederile dreptului comun respectiv pe art. 998 și art.

999 C. civ. de la 1864 aplicabile tempus regit actum acțiunea în răspundere nu

va putea fi examinată decât dacă și sub condiția examinării legalității acestor

acte.

Și este așa,

deoarece, în speță nu se impută autorității că reclamanta a fost prejudiciată

prin fapt juridic ilicit ci dimpotrivă prin emiterea ori adoptarea de acte

juridice ilicite.

Astfel fiind, în

lipsa utilizării unui atare mecanism procesual, Curtea ca instanță civilă nu

poate să stabilească răspunderea civilă delictuală a unei autorități publice

pentru prejudiciul ce l-ar fi putut crea terților prin emiterea ori adoptarea

de acte administrative pretins ilegale.

Pe aceste

considerente s-a impus și adoptarea soluției de respingere a cererilor în

probațiune, căci expertiza topografică ar fi putut conform tezei probatorii

doar releva dacă afirmația reclamantei conform căreia s-a încălcat distanța

minimă dintre cele două obiective ceea ce în speță nu era relevant. Mai mult,

la fel de ineficientă era administrarea probațiunii cu înscrisuri de vreme ce

pe parcursul ciclurilor procesuale de până acum, în ambianța principiului

disponibilității, partea nu a înțeles să atace aceste acte prin vreunul din

mecanismele procesuale evidențiate anterior.

Dintr-un alt unghi de

vedere, prin demersul judiciar promovat, raportat la scopul și finalitatea

urmărită, reclamanta apelantă urmărește să invalideze acte administrative care

nu au fost contestate în condițiile legii ceea ce este evident inadmisibil.

Față de cele ce

preced, Curtea a păstrat soluția de respingere a cererii de chemare în judecată

împotriva pârâtului Consiliul Local al Comunei Florești din sentința apelată,

cu înlocuirea considerentelor acesteia cu considerentele expuse.

Împotriva Deciziei

nr. 539 din 30 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta SC

S.C. SRL Cluj-Napoca solicitând admiterea recursului și modificarea în

totalitate a hotărârii atacate iar în rejudecarea pe fond a cauzei să fie

admisă cererea de chemare în judecată, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs se susține că cererea de chemare în judecată se bazează pe

răspunderea civilă delictuală a organului deliberativ al localității Florești

pentru faptul că în adoptarea unor hotărâri nu a ținut cont de anumite

prevederi legale imperative, care obligau acest organ să aprobe modificarea

PUG-ului doar în anumite condiții și cu respectarea unor norme legale

imperative.

Deși Înalta Curte de

Casație și Justiție a casat hotărârea Curții de Apel Cluj și a dispus judecarea

pe fond a cauzei cu administrare de probe în acest sens, instanța de apel nu a

ținut cont de aceste dispoziții ale înaltei Curți și a pronunțat o hotărâre

total nelegală.

Se arată că la primul

termen de judecată a apelului recurenta a solicitat completarea probațiunii cu

acte ce urma să le depună pârâtul, Consiliul local al Localității Florești,

respectiv hotărârile de aprobare modificare PUG prin PUZ și PUD asupra zonei în

care se află construcția nefinalizată a fermei de pui și o expertiză

topografică pentru măsurarea distanței dintre ferma și cea mai apropiată

construcție de locuințe aflată în zonă, dar aceste probe au fost refuzate de

completul de judecată, pe motiv că nu sunt utile cauzei.

Recurenta susține că

a solicitat revenirea asupra deciziei de respingere a probațiunii chiar și cu

ocazia depunerii concluziilor scrise și a solicitat repunerea pe rol a cauzei

pentru administrarea probațiunii în conformitate cu dispozițiile deciziei de

casare, dar acest fapt nu s-a întâmplat.

Apreciază recurenta

că în cauză sunt incidente elementele răspunderii civile delictuale și sunt

întrunite condițiile declanșării acestei răspunderi în sarcina pârâtei.

Prejudiciul suferit

este reprezentat de suma pretinsă prin cererea de chemare în judecată sumă pe

care a fost nevoită să o achite către Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală

și Pescuit (APDRP) în plus față de valoarea sumelor acordate de această

instituție ca și ajutor nerambursabil recurentei pentru realizarea investiției

conform programului depus la această instituție. Susține recurenta că din

actele de la dosar rezultă că era beneficiara unei creditări nerambursabile

pentru realizarea unei „Ferme de pui pentru carne" în localitatea

Florești. Locul unde se realiza investiția era destinat, conform PUG din anul

1999 și PUG din anul 2005 al localității Florești, pentru activități

industriale și agroindustriale, iar pe această secțiune a localității nu se

putea modifica destinația zonei în conformitate cu prevederile Art. 3 din Legea

nr. 204/2008 și a prevederilor art. 13 din Ordinul nr. 536/1997 fiind evident

că anterior apariției Legii nr. 204/2008 se aplicau dispozițiile Legii nr.

3/1978 și H.G. nr. 224/1997.

Arată recurenta că

prejudiciul suferit este mult mai mare pentru că a fost nevoită să oprească o

investiție care ar fi adus beneficii importante atât societății cât și

localității Florești, dar acest fapt nu a putut fi realizat datorită pârâtului,

Consiliul Local Florești, care fără să țină cont de anumite norme legale

imperative, a aprobat pe zona limitrofă investiției programate și realizate în

proporție de 90%, modificarea PUG-ului prin PUZ-uri și PUD-uri și a schimbat

destinația zonei. Suma pretinsă este doar suma achitată în plus către APDRP

față de suma ce a fost acordată de această entitate ca și creditare

nerambursabilă și ulterior recuperată de la recurenta cu penalități, deoarece

nu a mai întrunit condițiile de eligibilitate, fiind refuzată eliberarea din

partea Autorității Sanitar Veterinare a avizului final necesar luării în

folosință a investiției. Recurenta arată că fapta ilicită este acțiunea

pârâtului de a aproba modificarea destinației zonei deși acest aspect era

strict interzis de norme legale imperative mai sus enunțate.

Raportul de

cauzalitate dintre fapta ilicita și prejudiciu este evident, având în vedere că

datorită actelor aprobate de către pârâtul Consiliul Local al Localității

Florești s-a schimbat destinația zonei, iar recurenta nu a mai avut

posibilitatea de a finaliza investiția programată, datorită faptului că

Autoritatea Sanitar Veterinară nu a mai eliberat avizul necesar luării în

folosință a investiției și desfășurării activității din punct de vedere al

protecției mediului, având în vedere că zona a fost schimbată din zonă cu

destinația agroindustrială, în zonă de locuințe. Este evident că în speță

există culpa pârâtului, având în vedere că deși cunoștea că zona are o

destinație ce nu poate fi schimbată în conformitate cu normele legale

imperative în vigoare, a aprobat schimbarea destinației zonei. Nu poate fi

reținută concluzia care s-ar putea trage din această situație că această culpă

ar fi inexistentă sau înlăturată pe motiv că nu au fost atacate actele

administrative emise de pârât în instanță.

Susținerea instanței

de apel că răspunderea civilă delictuală în prezenta cauză putea fi antrenată

doar în cazul unui litigiu bazat pe prevederile Legi nr. 554/2004 este nelegală

și încalcă principiul disponibilității părților și principiul liberului acces

la justiție. Recurenta nu a putut ține cont de toate modificările intervenite

la PUG-ul localității Florești pentru contestarea în instanță a HCL-urilor

emise de pârât, dar în schimb, poate pretinde despăgubiri dacă aceste hotărâri

nu au respectat anumite prevederi legale imperative. Nu tot timpul o modificare

de PUG prin aprobarea unei HCL de aprobare PUZ și PUD este și o nelegalitate

care poate duce la anularea actului administrativ, dar dacă prin acel act

administrativ cineva a suferit un prejudiciu, cel vinovat este obligat să-l

repare.

Chiar dacă instanța

de apel a considerat inutile cauzei probele solicitate de recurentă, putea și

avea obligația de a pune în discuția părților și alte probe însă probele

solicitate erau pertinente și utile cauzei pentru că prin acele probe putea fi

dovedită cu claritate fapta ilicită a pârâtului, Consiliul Local Florești.

Singurele probe care

puteau fi administrate în cauză pentru a se dovedi nerespectarea normelor

legale în vigoare în ceea ce privește distanța minimă dintre zona industrială

și zona de locuințe și schimbarea destinației zonei, erau cele două probe

solicitate respectiv expertiza topografică și cea de depunere la dosar de către

pârât a hotărârilor de modificare a destinației zonei, ori respingerea acestor

cereri în probațiune este egală cu lipsirea de dreptul la apărarea garantat de

Constituția României și de CEDO.

Înalta Curte,

analizând recursul din perspectiva criticilor formulate constată că acesta este

nefondat pentru următoarele considerente:

Având în vedere

stadiul procesual în care se află pricina, instanța va avea în vedere Decizia

civilă nr. 2371 din 24 iunie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 4607/1285/2011* al

Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost admis recursul declarat

de reclamanta SC S.C. SRL Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 178/2013

din 6 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a fost casată decizia și s-a dispus

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Rejudecarea cauzei

s-a dispus doar în ceea ce privește criticile recurentei în legătură cu modul

de soluționare al excepției lipsei calității procesuale pasive, respectiv că,

în mod greșit a fost admisă excepția anterior menționată. În rejudecare, s-a

dispus examinarea criticilor din apel referitoare la antrenarea răspunderii

civile delictuale a pârâtului Consiliul Local al Comunei Florești în

conformitate cu dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., și administrarea probelor

necesare și utile cauzei.

Recurenta a invocat

din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ. faptul că instanța de apel nu a

respectat decizia de casare și nu a admis probe pe aspectele care au fo