ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 837/2015

Asupra recursului de față, Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 222 din 20 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 4607/1285/2011 al Tribunalului Specializat Cluj s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Comunei Florești, invocată de acesta. S-a respins cererea formulată de reclamanta SC S.C. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Comunei Florești, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă. S-a respins cererea formulată de reclamanta SC S.C. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - program SAPARD.

S-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că între reclamanta SC S.C. SRL, în calitate de beneficiară, și pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - program SAPARD, în calitate de prestatoare, denumită în contract autoritate contractantă, a fost încheiat Contractul-cadru nr. C3.11122261300113 din 31 mai 2006, având ca obiect acordarea de către pârâtă în beneficiul reclamantei a finanțării nerambursabile pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat "înființare fermă pui pentru carne, comuna Florești (hala 9 și 10), comuna Gilău, Hala 14, județul Cluj", reclamanta angajându-se să desfășoare proiectul pe propria răspundere.

Contractul a fost încheiat prin înscris însușit de ambele părți prin semnături necontestate și ștampilă, având valoare probatorie în baza art. 46 C. com. raportat la art. 1176 alin. (1) C. civ. și la art. 177 alin. (1) C. proc. civ. Prin art. 2 din contract s-a prevăzut că executarea contractului va începe de la data semnării acestuia de către ambele părți, iar durata de execuție a investiției este de 4 luni. Potrivit art. 3 din contract, reclamanta s-a angajat să acorde o finanțare nerambursabilă de maxim 395.424 RON, reprezentând 50% din valoarea totală eligibilă a proiectului, de 790.849 RON.

Durata de execuție a proiectului a fost modificată prin Actul adițional nr. 1 la Contractul-cadru nr. C3.11122261300113 din 31 mai 2006, prin care s-a stabilit termenul limită de 31 martie 2007. Prin Actul adițional nr. 2 din 21 mai 2007 încheiat între aceleași părți, a fost modificat art. 2 alin. (2) din Contractul-cadru nr. C3.11122261300113 din 31 mai 2006, în sensul că s-a stabilit durata de execuție a proiectului până la data de 31 iulie 2007. Reclamanta a învederat prin cererea formulată că primele două transe ale finanțării prevăzute în Contractul-cadru nr. C3.11122261300113 din 31 mai 2006, i-au fost achitate de către pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Program SAPARD, la dosar fiind depuse în acest sens, în copie, cererea de plată din 19 noiembrie 2006, a primei tranșe în cuantum de 159.179,25 RON, cererea de plată din 16 februarie 2007 a celei de-a doua tranșe în cuantum de 150.148,89 RON, și Notificarea cu privire la confirmarea plății nr. 1587 din 18 aprilie 2007 prin care pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - program SAPARD a comunicat reclamantei că s-a efectuat plata în sumă de 149.340,49 RON în data de 17 aprilie 2007. Prin Procesul-verbal de control din 9 noiembrie 2007 încheiat de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - program SAPARD,

s-a constatat că reclamanta a solicitat renunțarea la utilajele și echipamentele ce făceau obiectul finanțării pentru hala nr. 9, motivul fiind faptul că Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor nu poate elibera autorizație de funcționare pentru Hala 9 Florești. În cuprinsul aceluiași proces-verbal se arată că între părți a fost încheiat Actul adițional nr. 3 din 8 octombrie 2007 la Contractul de finanțare nr. C3.11122261300113 din 31 mai 2006, prin care s-a diminuat valoarea totală eligibilă a proiectului de la 790.849 RON la 491.619 RON, iar valoarea totală eligibilă nerambursabilă s-a diminuat de la 395.424 RON, la 245.809 RON. Totodată, se arată că modificările survenite sunt la capitolul A3 "utilaje și echipamente tehnologice cu montaj", datorită faptului că reclamanta a solicitat renunțarea la activitatea de la hala 9 și la echipamentele achiziționate pentru hală și trecerea acestora pe neeligibil.

Se mai menționează că datorită faptului că reclamanta a solicitat la tranșa a doua de plată utilaje tehnologice în valoare de 215.377,78 RON, din care s-a acceptat ca eligibilă suma de 214.588 RON, la data de 18 aprilie 2007 a fost efectuată plata în valoare de 107.294,04 lei. Din același proces-verbal rezultă că reclamanta figura în evidentele pârâtei Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - program SAPARD la data încheierii acestuia, 9 noiembrie 2007, cu o datorie în valoare de 107.294,04 RON, această sumă fiind defalcată conform art. 6 alin. (11) lit. b) și alin. (15) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, după cum urmează: suma de 26.823,51 RON reprezentând 25%, către bugetul public național, iar suma de 80.470,53 RON, reprezentând 75%, către bugetul Uniunii europene.

În cuprinsul Procesului-verbal de control din 9 noiembrie 2007 încheiat de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - program SAPARD se arată în mod expres că acesta, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 79/2003, împreună cu scrisoarea de notificare cu privire la existența debitului constituie titlu de creanță, și că împotriva măsurilor dispuse prin acesta se poate formula contestație, ce trebuie depusă, sub sancțiunea decăderii, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, la cabinetul directorului general al pârâtei. Totodată, s-a menționat că în temeiul art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003 coroborat cu art. 137 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, procesul-verbal de control constituie titlu executoriu.

La dosar a fost depusă și copia Adresei nr. 5120 din 19 iunie 2007 emisă de Autoritatea națională sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor - Direcția sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor Cluj către reclamantă, din care rezultă că cererea reclamantei din 6 iunie 2007 privind înregistrarea sanitară veterinară a exploatației "Fermă de creștere pui de carne" din localitatea Florești - Platforma Avicolă - Ferma nr. 16, hala nr. 9, nu a fost aprobată, unitatea neputând fi înregistrată față de Raportul de evaluare nr. 155 din 18 iunie 2007. Prin raportul de evaluare nr. 155 din 18 iunie 2007 întocmit de Direcția sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor Cluj s-a concluzionat că nu sunt îndeplinite condițiile de autorizație sanitară veterinară conform prevederilor legislației sanitare veterinare în vigoare.

La 27 octombrie 2008, în Dosarul executare nr. 16983640 din 7 mai 2008, Administrația finanțelor publice a municipiului Cluj-Napoca a emis reclamantei titlul executoriu pentru plata sumei totale de 115.985 RON, compusă din suma de 107.294 RON, stabilită în sarcina reclamantei prin Decizia de impunere nr. 10649 din 7 mai 2008, privind obligația scadentă la 13 decembrie 2007, și din suma de 8.691 RON, stabilită în sarcina acesteia în baza aceleiași decizii de impunere privind obligația scadentă la 3 martie 2008. în consecință, reclamantei i s-a emis somație pentru achitarea sumei de 115.985 RON, iar apoi împotriva acesteia a fost luată de către Administrația finanțelor publice a municipiului Cluj-Napoca măsura de executare silită a popririi, în baza art. 149 din O.G.

nr. 92/2003 pentru achitarea datoriei de 115.985 RON. Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta SC S.C. SRL, în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - program SAPARD și Consiliul Local al Comunei Florești a fost întemeiată de către aceasta pe răspunderea contractuală respectiv art. 969 C. civ., iar în motivare a fost invocată forța majoră raportat la prevederile anexei la contractul de finanțare și culpa pârâtului Consiliul Local al Comunei Florești de a nu fi adus la cunoștința reclamantei impedimentul constând în planul de urbanism privind edificarea cartierului de blocuri, deși avea cunoștință atât de acest plan, cât și de proiectul SAPARD.

În baza principiului disponibilității, cauza cererii de chemare în judecată trebuie să fie respectată de instanță, conform art. 129 alin. (6) C. proc. civ. Tribunalul a constatat că pârâtul Consiliul Local al Comunei Florești nu este parte în Contractul-cadru nr. C3.11122261300113 din 31 mai 2006 încheiat între reclamanta SC S.C. SRL, în calitate de beneficiară, și pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - program SAPARD, în calitate de prestatoare. Prin urmare, în ce îl privește pe pârât este incident principiul relativității efectelor contractului, prevăzut de dispozițiile art. 973 C. proc.

civ., conform cărora "convențiile n-au efect decât între părțile contractante". în consecință nu poate fi antrenată nici răspunderea contractuală a pârâtului Consiliul Local al Comunei Florești în baza Contractului-cadru nr. C3.11122261300113 din 31 mai 2006 încheiat între reclamantă și pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - program SAPARD, după cum nu pot fi opuse acestuia prevederi ale acestui contract privind condițiile în care rezilierea contractului se poate face fără restituirea finanțării rambursabile. Pârâtul Consiliul Local al Comunei Florești nefiind parte în Contractul-cadru nr. C3.11122261300113 din 31 mai 2006, acesta nu are forță obligatorie în ce îl privește conform dispozițiilor art. 969 C. civ.

Nu s-a putut reține că pârâtul ar fi avut vreo obligație contractuală față de reclamantă, derivând din Contractul-cadru nr. C3.11122261300113 din 31 mai 2006, astfel că acestuia nu îi poate fi opusă forța obligatorie a contractului ce privește părțile contractante, pentru a justifica obligarea acestuia la plata sumelor pentru care se realizează executarea silită a reclamantei. În consecință, nu poate fi opus acestuia modul de îndeplinire a obligațiilor ce reveneau reclamantei în baza contractului încheiat între aceasta și pârâta de rândul 1. Tot astfel, nefiind emitent al titlului executoriu emis la 27 octombrie 2008, în Dosarul executare nr. 16983640 din 7 mai 2008, pârâtul nu are calitate procesual pasivă în ce privește cererea de stingere a obligației reclamantei decurgând din acesta.

Pentru aceste considerente, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Comunei Florești, invocată de acesta, și în consecință, a respins cererea formulată de reclamanta SC S.C. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Comunei Florești, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă. În ce o privește pe pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - program SAPARD, tribunalul a constatat că aceasta are calitatea de parte în Contractul-cadru nr. C3.11122261300113 din 31 mai 2006 încheiat cu reclamanta, și împotriva acesteia pot fi invocate dispozițiile art. 969 C. civ.

raportat la art. 11 alin. (1) din prevederile generale conținute în anexa 1 la acest contract, potrivit cărora "în cazuri excepționale și temeinic dovedite, inclusiv cazurile de forță majoră, autoritatea contractantă poate decide să rezilieze contractul printr-o notificare scrisă, fără a fi cerută plata finanțării nerambursabile". Însă raportat la conținutul expres al acestei prevederi contractuale, ce are forță obligatorie pentru părțile contractante, tribunalul a constatat că aceasta reglementează un drept al pârâtei privind rezilierea contractului, pentru forță majoră sau alte cazuri excepționale și temeinic motivate, fără a fi cerută plata finanțării nerambursabile, iar nu un drept al reclamantei în acest sens.

Mai mult, în cauza de față nu poate fi reținută îndeplinirea de către reclamantă a obligațiilor contractuale, întrucât după cum s-a arătat mai sus, și după cum a învederat chiar reclamanta în motivarea cererii de chemare în judecată, aceasta nu a fost în măsură să își îndeplinească obligațiile contractuale întrucât nu i-a fost aprobată înregistrarea sanitară veterinară a exploatației "Fermă de creștere pui de carne" din localitatea Florești - Platforma Avicolă - Ferma nr. 16, hala nr. 9. Față de această situație, tribunalul a reținut că reclamanta avea la dispoziție calea specială de acces la justiție privind promovarea contestației împotriva titlului de creanță constând în Procesul-verbal de control din 9 noiembrie 2007 încheiat de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - program SAPARD, fiind înștiințată despre această posibilitate prin mențiune în chiar cuprinsul procesului-verbal ce constituie titlul de creanță.

Astfel, potrivit legislației fiscale, respectiv art. 172 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 92/2003, potrivit căruia "persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii", iar "contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege". Pe această cale, reclamanta trebuia să opună pârâtei împrejurarea pe care o invocă, în sensul că nu s-ar fi datorat culpei proprii imposibilitatea de îndeplinire a obligațiilor ce îi reveneau în baza contractului.

În acest sens, tribunalul a reținut că pronunțarea unei hotărâri conform cererii reclamantei ce face obiectul dosarului de față, ducând la invalidarea unui titlu executoriu potrivit art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003 coroborat cu art. 137 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, necontestat în condițiile strict reglementate de legislația fiscală, cu respectarea termenului prevăzut de art. 173 din O.G. nr. 92/2003, ar reprezenta o eludare a dispozițiilor imperative ale legii. Stingerea obligației reclamantei de achitare a sumelor prevăzute în titlul executoriu pentru care se realizează executarea silită de către Administrația finanțelor publice a municipiului Cluj-Napoca împotriva acesteia, putea fi dispusă doar în cadrul contestației la executare, iar nu în cauza de față, în care s-a invocat temeiul contractual, iar organul fiscal nu este parte.

Tot astfel, în condițiile în care împotriva reclamantei se realizează executarea silită potrivit legislației fiscale în baza unui titlu executoriu prevăzut de 137 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, nu poate fi găsit vreun temei în contractul încheiat între aceasta și pârâtă pentru obligarea pârâtei la plata sumelor pentru care se realizează executarea silită împotriva reclamantei. Pentru aceste considerente, tribunalul a respins cererea formulată de reclamanta SC S.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - program SAPARD, constatând că aceasta este neîntemeiată. Împotriva soluției arătate a declarat apel reclamanta SC S.C. SRL. Prin Decizia civilă nr. 124 din 10 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosar nr. 4607/1285/2011 s-a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanta SC S.C.

SRL împotriva Sentinței civile nr. 222 din 20 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 4607/1285/2011 al Tribunalului Specializat Cluj. Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC S.C. SRL, arătând faptul că a depus taxa de timbru și timbrul judiciar la dosar. Prin Decizia nr. 2583 din 27 iunie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare. Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut că taxa de timbru a fost depusă la dosar în 10 octombrie 2012, ora 12:50 astfel încât i s-a produs recurentei o vătămare prin împiedicarea dreptului la un proces echitabil. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. 4607/1285/2011*.

Prin Decizia civilă nr. 178 din 6 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 4607/1285/2011* a Curții de Apel Cluj, s-a respins apelul declarat de SC S.C. SRL împotriva Sentinței civile nr. 222 din 20 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 4607/1285/2011 al Tribunalului Specializat Cluj pe care a menținut-o în întregime. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele: Starea de fapt, dedusă judecății și necontestată de părți, vizează încheierea, la 31 mai 2006, între reclamanta SC S.C. SRL, în calitate de beneficiară, și pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - program SAPARD, în calitate de autoritate contractantă, a Contractului-cadru nr. C3.11122261300113 din 31 mai 2006, având ca obiect acordarea, în beneficiul reclamantei, a finanțării nerambursabile pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat "înființare fermă pui pentru carne, comuna Florești (hala 9 și 10), comuna Gilău, Hala 14, județul Cluj.

Valoarea totală eligibilă a proiectului a fost estimată la suma de 790.849 RON, din care finanțarea nerambursabilă a fost stabilită la suma maximă de 395.424 RON. Ca urmare a solicitării SC S.C. SRL de a fi modificată valoarea totală eligibilă a proiectului prin renunțarea la utilajele și echipamentele ce făceau obiectul finanțării pentru hala 9 - dat fiind refuzul Direcției Sanitar Veterinare de a elibera autorizația de funcționare - a fost încheiat Actul adițional nr. 3 din 8 octombrie 2007 stabilindu-se valoarea totală eligibilă nerambursabilă la 245.809 RON. Prin Procesul-verbal de control încheiat la 9 noiembrie 2007, autoritatea contractantă a concluzionat în sensul că SC S.C. SRL, încălcând prevederile art. 3 din contractul de finanțare, datorează suma de 107.294,04 RON din care 25% către bugetul public național și 75% către bugetul Uniunii europene.

Prin prezenta cauză, invocând dispozițiile art. 969 C. civ., reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Florești și Agenția de Plăți Pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, constatarea îndeplinirii obligațiilor contractuale, stingerea obligațiilor reținute în sarcina sa, obligarea pârâtelor la plata sumei de 115.985 RON și a penalităților aferente. Reclamanta a invocat în același timp forța majoră, ca motiv de neîndeplinire a tuturor obligațiilor contractuale, dat fiind refuzul autorității sanitar veterinare de eliberare a autorizației de funcționare cu privire la hala nr. 9. Trebuie arătat faptul că reclamanta a solicitat, prin petitul nr. 1, constatarea îndeplinirii obligațiilor contractuale iar în motivarea acțiunii invocă forța majoră, împrejurare care ar atrage înlăturarea răspunderii sale pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale.

Această lipsă de consecvență în maniera de susținere a acțiunii a fost de natură să genereze dificultăți, inclusiv sub aspectul calificării corecte a obiectului și cauzei cererii de chemare în judecată. Instanța de fond, îndeplinindu-și obligațiile prevăzute de art. 129 CPC, a lămurit cauza sub toate aspectele, așa cum acestea au fost susținute de către reclamantă, reținând printre altele că temeiul de drept al acțiunii este art. 969 C. civ. iar pârâtului Consiliul local Florești nu îi este opozabil contractul de finanțare, fapt care conduce la concluzia că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

La termenul de judecată din 6 noiembrie 2013, Curtea a pus în discuția apelantei temeiul de drept al pretențiilor formulate împotriva Consiliului Local iar aceasta, prin mandatar, a arătat că: „nu poate preciza, la acest moment, un temei concret". Rolul activ al instanței nu presupune „ găsirea" motivelor de drept ale unei cereri în lipsa unei motivări în fapt care să fie neechivoce și care să conducă în mod necesar la o anumită calificare în drept. Astfel, raportat la caracterul obligatoriu al contractului între părțile contractante - art. 969 C. civ. - și la faptul că intimatul Consiliul Local este un terț față de acesta, în mod corect a admis instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.

De altfel, nici pe tărâm delictual pretențiile nu ar fi fost întemeiate în condițiile în care reclamanta-apelantă nu a atacat planul urbanistic general al localității Florești care a condus la schimbarea destinației zonei adiacente halei nr. 9 în „zonă de locuit" și care a justificat refuzul eliberării de către DSV, a autorizației de funcționare a fermei de pui. Consiliul Local nu avea, pe de-o parte, nici o obligație de a o susține pe reclamanta apelantă în obținerea finanțării iar pe de altă parte nu este emitentul autorizațiilor de construcție pentru locuințele edificate în respectiva zonă. În privința pârâtei intimate Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - program SAPARD, Curtea a reținut că actul administrativ - procesul-verbal de control încheiat la 9 noiembrie 2007 - a fost luat la cunoștință de către reclamanta apelantă care însă invocă faptul că nu l-a semnat, nefiind de acord cu concluziile lui și că nu i-a fost comunicat în timp util.

Față de aceste susțineri, Curtea a reținut că lipsa semnăturii reclamantei apelante pe actul administrativ - Procesul-verbal de control încheiat la 9 noiembrie 2007 întocmit de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - nu este generatoare de efecte juridice, neputând conduce la invalidarea lui. Chiar dacă s-ar accepta ideea acreditată de către reclamantă în sensul că actul i-a fost comunicat doar la un moment ulterior, termenul de contestare curge, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004, de la comunicare astfel încât ar fi existat posibilitatea ca partea considerată vătămată să ceară în instanță anularea lui în condițiile art. 172 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 92/2003. Astfel, reclamanta avea la dispoziție calea specială a contestației administrative, reglementată de art. 205 - 218 din O.G.

92/2003 urmată de accesul la justiție, fiind înștiințată despre aceste posibilități prin mențiune în chiar cuprinsul procesului-verbal ce constituie titlul de creanță. Neexercitarea în termen a căilor de atac reglementate de legislația în vigoare conduce la decăderea debitorului din dreptul de a ataca, pe cale principală sau incidentală, valabilitatea titlului de creanță ce i-a fost comunicat și de a cere restituirea debitului. Reclamanta apelantă încearcă, pe calea unei acțiuni în pretenții, să invalideze un act administrativ fiscal care nu a fost contestat în condițiile legii și totodată să anuleze titluri executorii emise de către AFP Cluj-Napoca, titluri necontestate în termenul de 15 zile prevăzut de O.G.

nr. 92/2003. Față de aceste împrejurări, în baza art. 296 C. proc. civ., Curtea a respins apelul declarat de SC S.C. SRL împotriva Sentinței civile nr. 222 din 20 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 4607/1285/2011 al Tribunalului Specializat Cluj pe care a menținut-o în întregime. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC S.C. SRL, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. solicitând în principal admiterea recursului, casarea hotărârilor și admiterea cererii de chemare în judecată, și, în subsidiar, admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare. Prin Decizia civilă nr. 2371 din 24 iunie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 4607/1285/2011* a înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admis recursul declarat de reclamanta SC S.C.

SRL Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 178/2013 din 6 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care a casat-o și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele: Prealabil examinării criticilor s-a impus precizarea că, deși recurenta a invocat în drept și dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., dezvoltarea acestora nu a relevat incidența acestui motiv de recurs, în absența unor argumente concrete cu privire la actul juridic al cărui înțeles lămurit ar fi fost greșit interpretat.

În realitate, motivul de recurs vizează soluționarea greșită a excepției lipsei calității procesuale pasive față de pârâtul Consiliul Local al Comunei Florești și respectiv înlăturarea criticilor formulate în apel cu privire la respingerea acțiunii față de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Program SAPARD - București, situație în care au fost analizate doar criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Din această perspectivă, Înalta Curte, a constatat că este fondată critica privind admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Comunei Florești. Sub acest aspect, tribunalul a arătat că raportat la dispozițiile art. 969 C. civ.

pe care reclamanta și-a întemeiat în drept cererea de chemare în judecată, rezultă în mod evident că, în condițiile în care acest pârât nu este parte în contractul care a generat litigiul nu poate fi antrenată răspunderea sa contractuală având în vedere principiul relativității efectelor contractului prevăzut de art. 973 C. civ. Instanța de apel prin decizia recurată, reținând ca fiind corectă admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a argumentat că reclamanta prin modul de formulare și susținere a acțiunii nu a făcut posibilă calificarea corectă a obiectului și cererii de chemare în judecată. Deși, parțial corectă această susținere în sensul că reclamanta SC S.C. SRL a invocat în drept doar dispozițiile art. 969 C. civ., Înalta Curte, a observat că dezvoltarea motivelor pentru care a chemat în judecată pârâtul Consiliul Local al Comunei Florești precum și susținerile din apel, relevau incidența dispozițiilor art. 998 - 999 C. civ.

Prin decizia recurată s-a reținut că este corectă admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, însă, totodată s-a arătat că nu sunt îndeplinite nici condițiile răspunderii delictuale a pârâtului Consiliul Local al Comunei Florești deoarece reclamanta nu a atacat planul urbanistic general al localității Florești, care a condus la schimbarea destinației zonei adiacente halei 9, în zonă de locuit, iar pe de altă parte că pârâtul nu este nici emitentul autorizațiilor de construcție pentru locuințele edificate în zona respectivă. Aceste argumente vizează fondul cauzei, și, în egală măsură, sunt contradictorii pentru că, pe de o parte, s-a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a fost corect admisă, iar, pe de altă parte, s-a arătat că nici pe tărâm delictual pretențiile reclamantei față de pârâtul Consiliul Local al Comunei Florești nu sunt întemeiate, ceea ce sugerează o examinare pe fond și nu pe excepție, a pretențiilor față de acest pârât.

Celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale nu au fost însă examinate, fiind echivocă respingerea criticii formulate de reclamantă în această privință. În ceea ce privește motivul de recurs și, respectiv, înlăturarea criticii din apel referitoare la respingerea acțiunii față de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Program SAPARD - București, Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat întrucât reclamanta avea la dispoziție calea specială a contestației administrative reglementată de art. 205 - 218 din O.G. nr. 92/2003. Având în vedere că împotriva reclamantei a fost demarată procedura executării silite potrivit legislației fiscale în baza titlului executoriu prevăzut de art. 137 alin. (2) din O.G.

nr. 92/2003, solicitarea reclamantei prin care tinde într-o procedură de drept comun la invalidarea titlului nu este posibilă. De altfel, prin acest motiv de recurs recurenta a invocat faptul că procesul-verbal de control nu i-a fost legal comunicat, iar contestația la executare a fost respinsă ca tardivă, împrejurări care nu pot fi examinate în acest cadru procesual deoarece se referă strict la executarea silită specifică titlului executoriu emis în temeiul actului normativ anterior menționat.

În egală măsură argumentul invocat de reclamantă în sensul că pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Program SAPARD - București avea posibilitatea contractuală de a rezilia contractul, fără a pretinde restituirea sumelor, deoarece lipsa autorizației de funcționare a fost determinată de schimbarea situației faptice produsă independent de voința sa, nu a putut fi reținut, deoarece, așa cum corect s-a motivat prin hotărârile anterioare, doar pârâta avea această opțiune, astfel că reclamanta nu poate impune o atare soluție. Pentru considerentele anterior menționate, în privința criticilor deciziei referitoare la respingerea acțiunii față de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Program SAPARD - București, Înalta Curte, a constatat că nu se verifică existența motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Prin urmare, au fost găsite întemeiate doar criticile recurentei în legătură cu modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive, motiv pentru care s-a reținut incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., în sensul că, în mod greșit a fost admisă excepția anterior menționată, astfel că soluția ce s-a impus a fost aceea de admitere a recursului, casarea în parte a deciziei și trimiterea spre rejudecare a cauzei în aceste limite. În rejudecare, s-a dispus examinarea criticilor din apel referitoare la antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului Consiliul Local al Comunei Florești în conformitate cu dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., precum și toate cererile și apărările părților, administrându-se probele necesare și utile cauzei.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. 4607/1285/2011**. Prin Decizia nr. 539 din 30 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respins apelul,ca nefondat, pentru cele ce urmează: Instanța a pus în discuție limitele casării ținând seama de conținutul motivelor evocate de ICCJ, secția a II-a civilă în Decizia de casare nr. 2371 din 24 iunie 2014. Astfel, Curtea a reținut că, practic, Decizia nr. 178 din 6 noiembrie 2013 a Curții de Apel Cluj a fost parțial casată, mai precis doar cu privire la soluția dată apelului promovat de reclamanta SC S.C. SRL împotriva Sentinței nr. 222 din 20 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, strict referitoare la soluția dată acțiunii intentate de reclamantă împotriva pârâtului Consiliului local al comunei Florești, județul Cluj.

Practic, prin decizia de casare instanța de recurs a dispus să fie rejudecat apelul de instanța de apel, pornindu-se de la împrejurarea că acțiunea intentată de reclamantă are natura juridică a unei cereri de atragere a răspunderii civile delictuale și că pârâtul Consiliului local al comunei Florești are calitate procesuală în cauza de față. Conformându-se deciziei de casare, raportat la dezlegările în drept, cu referire la calitatea procesuală a pârâtului și la temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 315 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, cod aplicabil în cauză prin prisma art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, Curtea a procedat la rejudecarea apelului în aceste limite.

Cu referire la cererea de repunere pe rol formulată de apelantă și redeschiderea dezbaterilor formulată de aceasta pe calea concluziilor scrise depuse la dosar la data de 28 octombrie 2014, Curtea a reținut că în conformitate cu art. 151 C. proc. civ., pricina poate fi repusă pe rol, dacă instanța găsește necesare noi lămuriri. Măsura repunerii pe rol o poate dispune organul de jurisdicție, după închiderea dezbaterilor și înainte de pronunțarea hotărârii, atunci când constată, cu prilejul deliberării că este necesară efectuarea unor dovezi suplimentare ori punerea în discuția părților a unor probleme noi, pentru lămurirea tuturor împrejurărilor privind rezolvarea justă a cauzei, context în care, instanța fixează un termen de judecata și dispune citarea părților.

Solicitarea apelantei are în vedere în primul rând că instanța de apel a trecut la judecarea cauzei fără să administreze nicio probă impusă de instanța de recurs. În acest context, Curtea a reținut că, atunci când s-a pus în discuția contradictorie a părților prezente limitele și efectele casării, nici din oficiu și nici la cererea părții prezente nu s-a pus în discuție necesitatea administrării unui anume probatoriu care să fi derivat din decizia de casare. Și este așa, deoarece în cuprinsul deciziei de casare se menționează doar problemele de drept rezolvate de instanța de recurs, circumscrise temeiului juridic al cererii de chemare în judecată și privind calitatea procesuală pasivă a pârâtului Consiliul local al comunei Florești.

Din economia deciziei de casare nu reiese că instanța de recurs ar fi dezlegat aspecte cu privire la necesitatea administrării unor probe anume stabilite pentru ca această dezlegare să fie obligatorie pentru instanța de apel, ci considerentele cuprind mențiunea ca instanța de apel să rejudece apelul prin prisma criticilor evocate în apel referitoare la antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului Consiliul Local al Comunei Florești, în conformitate cu prevederile art. 998 - 999 C. civ. de la 1864, precum și toate cererile și apărările părților administrându-se probele necesare și utile cauzei. În acest context, Curtea a pus în discuția contradictorie a părților cererile în probațiune formulate de apelantă și, pentru motivele evidențiate în cuprinsul încheierii de amânare a pronunțării, Ie-a respins.

Astfel fiind, Curtea a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se repune pe rol apelul declarat de apelanta reclamantă. Sub aspectul justificării cererii de repunere pe rol vizând faptul că instanța nu și-a îndeplinit exigența impusă de legea procesuală privind rolul activ, această analiză nu își are locul în examinarea cererii de repunere pe rol. Curtea a remarcat și faptul că apelanta a avut asistență juridică calificată, așa încât a cere redeschiderea dezbaterilor numai pe considerentul că instanța nu a manifestat un rol activ, în viziunea subiectivă a părții, se îndepărtează nu numai de esența instituției rolului activ al judecătorului într-un proces civil dar și de condițiile necesare pentru repunerea pe rol a cauzei așa cum sunt configurate de lege și dezvoltate pertinent în practica judiciară.

În fine, redeschiderea dezbaterilor doar pentru a rediscuta propunerea de a administra cele două probe propuse de apelantă (expertiza topografică) și administrarea unor înscrisuri materializate în anumite hotărâri emise de pârât, teza probatorie fiind aceea a demonstrării încălcării normelor legale în vigoare în ceea ce privește distanța minimă dintre zona industrială și zona de locuințe precum și schimbarea destinației zonei, ar fi necesitat reanalizarea soluției de respingere ca nefiind necesare și utile cauzei, fără să se aducă în discuție alt element nou decât acuzația că instanța încalcă apelantei dreptul la apărare. Și din această perspectivă, Curtea a apreciat că nu se impune în cauză repunerea pe rol a pricinii, sens în care în temeiul art. 151 C. proc.

civ. de la 1865 a respins această cerere. Cu referire la motivele de apel, circumstanțiate și limitate la rejudecarea cauzei, Curtea a reținut următoarele: Deși inițial demersul judiciar al apelantei reclamante a pornit de la o solidaritate pasivă a ambilor pârâți de natură contractuală, demersul a fost calificat ca fiind unul de natură delictuală, în conexiune cu pretinsa faptă ilicită și prejudiciabilă de natură contractuală imputată copârâtei Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Program SAPARD.

Din economia motivelor de recurs pe care apelanta Ie-a dezvoltat și pe care instanța de recurs Ie-a avut în vedere la calificarea acțiunii împotriva pârâtului Consiliul Local al Comunei Florești, rezultă că cererea de chemare în judecată tinde la atragerea răspunderii civile delictuale a acestuia din urmă pentru prejudiciul cauzat prin aprobarea studiilor de specialitate pentru schimbarea încadrării și destinației zonale, ținând cont că autoritatea în cauză cunoștea că era în desfășurare un proiect SAPARD. În acest sens, se afirmă și se impută pârâtului că a aprobat un Plan Urbanistic Zonal (PUZ) și Planuri Urbanistice Detaliate (PUD) prin care s-a schimbat destinația zonei stabilite prin Planul Urbanistic General, respectiv construcția de locuințe într-o zonă destinată creșterii puilor.

În continuare apelanta a susținut că aceste acte stau la baza emiterii autorizațiilor de construire a locuințelor aprobate de Comuna Florești prin primar. Curtea a reținut că eventualul prejudiciu derivat din acte administrative pretins emise ilegal de o autoritate publică, nu se poate stabili și respectiv nu se poate admite o acțiune în răspundere patrimonială (civil delictuală) decât în temeiul și cu aplicarea normelor speciale ale procedurii contenciosului administrativ. În acest context, instanța a notat că potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul: Planul urbanistic zonal este instrumentul de planificare urbană de reglementare specifică, prin care se coordonează dezvoltarea urbanistică integrată a unor zone din localitate, caracterizate printr-un grad ridicat de complexitate sau printr-o dinamică urbană accentuată.

Planul urbanistic zonal asigură corelarea programelor de dezvoltare urbană integrată a zonei cu Planul urbanistic general. De asemenea, conform art. 48 alin. (2) din aceeași lege, Planul urbanistic de detaliu este instrumentul de proiectare urbană care reglementează retragerile față de limitele laterale și posterioare ale parcelei, procentul de ocupare a terenului, accesuri auto și pietonale, conformarea arhitectural-volumetrică, modul de ocupare a terenului, designul spațiilor publice. Apoi, autorizația de construire este conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții: Autorizația de construire constituie actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor.

Din cele ce precedă, Curtea a reținut că primele două acte se elaborează și se emit sub forma unor hotărâri adoptate de consiliul local ca acte administrative cu caracter normativ iar ultimul sub forma unui act administrativ unilateral cu caracter individual emis, de regulă, de către primarul localității respective. Așa fiind, stabilirea că prin aceste acte administrative s-a produs un prejudiciu unui terț se poate face doar pornind de la stabilirea că aceste acte sunt nelegale și abia apoi se poate analiza dacă fapta ilicită de emitere nelegală a actelor administrative antrenează și răspunderea civilă delictuală a autorității respective.

Cercetarea legalității actelor administrative nu se poate face decât în cazul unui litigiu de contencios administrativ iar problema analizei răspunderii civile delictuale se pune tot în cazul unui astfel de litigiu ca și cerere accesorie contenciosului de legalitate conform art. 18 alin. (3) sau pe calea unei acțiuni directe după ce în prealabil s-a stabilit cu caracter definitiv nelegalitatea într-un alt litigiu conform art. 19 din Legea nr. 554/2004. Mai mult, Curtea a reținut că cercetarea legalității unui act administrativ cu caracter individual s-ar putea face și pe cale incidentală dacă instanța ar fi învestită cu o atare cerere conform procedurii excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Pe cale de consecință, chiar dacă se poate reține că fapta ilicită și culpabilă a unei autorități publice care emite acte administrative nelegale prejudiciabile s-ar putea fundamenta pe prevederile dreptului comun respectiv pe art. 998 și art. 999 C. civ. de la 1864 aplicabile tempus regit actum acțiunea în răspundere nu va putea fi examinată decât dacă și sub condiția examinării legalității acestor acte. Și este așa, deoarece, în speță nu se impută autorității că reclamanta a fost prejudiciată prin fapt juridic ilicit ci dimpotrivă prin emiterea ori adoptarea de acte juridice ilicite. Astfel fiind, în lipsa utilizării unui atare mecanism procesual, Curtea ca instanță civilă nu poate să stabilească răspunderea civilă delictuală a unei autorități publice pentru prejudiciul ce l-ar fi putut crea terților prin emiterea ori adoptarea de acte administrative pretins ilegale.

Pe aceste considerente s-a impus și adoptarea soluției de respingere a cererilor în probațiune, căci expertiza topografică ar fi putut conform tezei probatorii doar releva dacă afirmația reclamantei conform căreia s-a încălcat distanța minimă dintre cele două obiective ceea ce în speță nu era relevant. Mai mult, la fel de ineficientă era administrarea probațiunii cu înscrisuri de vreme ce pe parcursul ciclurilor procesuale de până acum, în ambianța principiului disponibilității, partea nu a înțeles să atace aceste acte prin vreunul din mecanismele procesuale evidențiate anterior. Dintr-un alt unghi de vedere, prin demersul judiciar promovat, raportat la scopul și finalitatea urmărită, reclamanta apelantă urmărește să invalideze acte administrative care nu au fost contestate în condițiile legii ceea ce este evident inadmisibil.

Față de cele ce preced, Curtea a păstrat soluția de respingere a cererii de chemare în judecată împotriva pârâtului Consiliul Local al Comunei Florești din sentința apelată, cu înlocuirea considerentelor acesteia cu considerentele expuse. Împotriva Deciziei nr. 539 din 30 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta SC S.C. SRL Cluj-Napoca solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a hotărârii atacate iar în rejudecarea pe fond a cauzei să fie admisă cererea de chemare în judecată, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că cererea de chemare în judecată se bazează pe răspunderea civilă delictuală a organului deliberativ al localității Florești pentru faptul că în adoptarea unor hotărâri nu a ținut cont de anumite prevederi legale imperative, care obligau acest organ să aprobe modificarea PUG-ului doar în anumite condiții și cu respectarea unor norme legale imperative. Deși Înalta Curte de Casație și Justiție a casat hotărârea Curții de Apel Cluj și a dispus judecarea pe fond a cauzei cu administrare de probe în acest sens, instanța de apel nu a ținut cont de aceste dispoziții ale înaltei Curți și a pronunțat o hotărâre total nelegală.

Se arată că la primul termen de judecată a apelului recurenta a solicitat completarea probațiunii cu acte ce urma să le depună pârâtul, Consiliul local al Localității Florești, respectiv hotărârile de aprobare modificare PUG prin PUZ și PUD asupra zonei în care se află construcția nefinalizată a fermei de pui și o expertiză topografică pentru măsurarea distanței dintre ferma și cea mai apropiată construcție de locuințe aflată în zonă, dar aceste probe au fost refuzate de completul de judecată, pe motiv că nu sunt utile cauzei. Recurenta susține că a solicitat revenirea asupra deciziei de respingere a probațiunii chiar și cu ocazia depunerii concluziilor scrise și a solicitat repunerea pe rol a cauzei pentru administrarea probațiunii în conformitate cu dispozițiile deciziei de casare, dar acest fapt nu s-a întâmplat.

Apreciază recurenta că în cauză sunt incidente elementele răspunderii civile delictuale și sunt întrunite condițiile declanșării acestei răspunderi în sarcina pârâtei. Prejudiciul suferit este reprezentat de suma pretinsă prin cererea de chemare în judecată sumă pe care a fost nevoită să o achite către Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP) în plus față de valoarea sumelor acordate de această instituție ca și ajutor nerambursabil recurentei pentru realizarea investiției conform programului depus la această instituție. Susține recurenta că din actele de la dosar rezultă că era beneficiara unei creditări nerambursabile pentru realizarea unei „Ferme de pui pentru carne" în localitatea Florești.

Locul unde se realiza investiția era destinat, conform PUG din anul 1999 și PUG din anul 2005 al localității Florești, pentru activități industriale și agroindustriale, iar pe această secțiune a localității nu se putea modifica destinația zonei în conformitate cu prevederile Art. 3 din Legea nr. 204/2008 și a prevederilor art. 13 din Ordinul nr. 536/1997 fiind evident că anterior apariției Legii nr. 204/2008 se aplicau dispozițiile Legii nr. 3/1978 și H.G. nr. 224/1997. Arată recurenta că prejudiciul suferit este mult mai mare pentru că a fost nevoită să oprească o investiție care ar fi adus beneficii importante atât societății cât și localității Florești, dar acest fapt nu a putut fi realizat datorită pârâtului, Consiliul Local Florești, care fără să țină cont de anumite norme legale imperative, a aprobat pe zona limitrofă investiției programate și realizate în proporție de 90%, modificarea PUG-ului prin PUZ-uri și PUD-uri și a schimbat destinația zonei.

Suma pretinsă este doar suma achitată în plus către APDRP față de suma ce a fost acordată de această entitate ca și creditare nerambursabilă și ulterior recuperată de la recurenta cu penalități, deoarece nu a mai întrunit condițiile de eligibilitate, fiind refuzată eliberarea din partea Autorității Sanitar Veterinare a avizului final necesar luării în folosință a investiției. Recurenta arată că fapta ilicită este acțiunea pârâtului de a aproba modificarea destinației zonei deși acest aspect era strict interzis de norme legale imperative mai sus enunțate.

Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita și prejudiciu este evident, având în vedere că datorită actelor aprobate de către pârâtul Consiliul Local al Localității Florești s-a schimbat destinația zonei, iar recurenta nu a mai avut posibilitatea de a finaliza investiția programată, datorită faptului că Autoritatea Sanitar Veterinară nu a mai eliberat avizul necesar luării în folosință a investiției și desfășurării activității din punct de vedere al protecției mediului, având în vedere că zona a fost schimbată din zonă cu destinația agroindustrială, în zonă de locuințe. Este evident că în speță există culpa pârâtului, având în vedere că deși cunoștea că zona are o destinație ce nu poate fi schimbată în conformitate cu normele legale imperative în vigoare, a aprobat schimbarea destinației zonei.

Nu poate fi reținută concluzia care s-ar putea trage din această situație că această culpă ar fi inexistentă sau înlăturată pe motiv că nu au fost atacate actele administrative emise de pârât în instanță. Susținerea instanței de apel că răspunderea civilă delictuală în prezenta cauză putea fi antrenată doar în cazul unui litigiu bazat pe prevederile Legi nr. 554/2004 este nelegală și încalcă principiul disponibilității părților și principiul liberului acces la justiție. Recurenta nu a putut ține cont de toate modificările intervenite la PUG-ul localității Florești pentru contestarea în instanță a HCL-urilor emise de pârât, dar în schimb, poate pretinde despăgubiri dacă aceste hotărâri nu au respectat anumite prevederi legale imperative.

Nu tot timpul o modificare de PUG prin aprobarea unei HCL de aprobare PUZ și PUD este și o nelegalitate care poate duce la anularea actului administrativ, dar dacă prin acel act administrativ cineva a suferit un prejudiciu, cel vinovat este obligat să-l repare. Chiar dacă instanța de apel a considerat inutile cauzei probele solicitate de recurentă, putea și avea obligația de a pune în discuția părților și alte probe însă probele solicitate erau pertinente și utile cauzei pentru că prin acele probe putea fi dovedită cu claritate fapta ilicită a pârâtului, Consiliul Local Florești.

Singurele probe care puteau fi administrate în cauză pentru a se dovedi nerespectarea normelor legale în vigoare în ceea ce privește distanța minimă dintre zona industrială și zona de locuințe și schimbarea destinației zonei, erau cele două probe solicitate respectiv expertiza topografică și cea de depunere la dosar de către pârât a hotărârilor de modificare a destinației zonei, ori respingerea acestor cereri în probațiune este egală cu lipsirea de dreptul la apărarea garantat de Constituția României și de CEDO. Înalta Curte, analizând recursul din perspectiva criticilor formulate constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Având în vedere stadiul procesual în care se află pricina, instanța va avea în vedere Decizia civilă nr. 2371 din 24 iunie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 4607/1285/2011* al Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost admis recursul declarat de reclamanta SC S.C.

SRL Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 178/2013 din 6 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost casată decizia și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Rejudecarea cauzei s-a dispus doar în ceea ce privește criticile recurentei în legătură cu modul de soluționare al excepției lipsei calității procesuale pasive, respectiv că, în mod greșit a fost admisă excepția anterior menționată. În rejudecare, s-a dispus examinarea criticilor din apel referitoare la antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului Consiliul Local al Comunei Florești în conformitate cu dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., și administrarea probelor necesare și utile cauzei.

Recurenta a invocat din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ. faptul că instanța de apel nu a respectat decizia de casare și nu a admis probe pe aspectele care au fo