ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2583/2013

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, a constatat următoarele: Prin sentința civilă nr. 222 pronunțată la 20.01.2012 în dosar nr. 4607/1285/2011 al Tribunalului Cluj, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local F. și respinsă acțiunea reclamantei SC S.C. SRL față de acest pârât. Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea formulată de reclamanta SC S.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. - Program SAPARD și respinsă cererea vizând cheltuielile de judecată. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, înesență, că excepția lipsei calității procesuale a Consiliului este întemeiată întrucât în actul încheiat, Consiliul nu este parte și nu îi poate fi opus acest act.

În ceea ce privește pârâta A.P.D.R.P. - Program SAPARD, tribunalul a reținut că aceasta are calitatea de parte în contractul cadru din 31 mai 2006 încheiat cu reclamanta, și împotriva acesteia pot fi invocate dispozițiile art. 969 C. civ. raportat la art. 11 alin. (1) din prevederile generale conținute în anexa 1 la acest contract, care reglementează uni drept al pârâtei privind rezilierea contractului, pentru forță majoră sau alte cazuri excepționale și temeinic motivate, fără a fi cerută plata finanțării, nerambursabile, iar nu un drept al reclamantei în acest sens.

Reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, întrucât nu i-a fost aprobată înregistrarea sanitară veterinară a exploatației "Fermă de creștere pui de carne" din localitatea F., Platforma Avicolă - Ferma nr. XX, hala nr. Y. Fată de această situație, tribunalul a ,reținut că reclamanta avea la dispoziție calea specială de acces la justiție privind promovarea contestației împotriva titlului de creanță constând în procesul verbal de control din 09 noiembrie 2007 încheiat de pârâta A.P.D.R.P. - Program SAPARD, fiind înștiințată despre această posibilitate prin mențiune în chiar cuprinsul procesului verbal ce constituie titlul de creanță, în considerarea dispozițiilor art. 172 alin. (1) și (3) din O.G.

nr. 92/2003, precum și contestația împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege". Pe această cale, reclamanta trebuia să opună pârâtei împrejurarea pe care o invocă, în sensul că nu s-ar fi datorat culpei proprii imposibilitatea de îndeplinire a obligațiilor ce îi reveneau în baza contractului. Sub acest aspect, tribunalul a reținut că pronunțarea unei hotărâri conform cererii reclamantei ce face obiectul dosarului de fată, ducând la invalidarea unui titlu executoriu potrivit art. 10 alin. (2) din O.G.

nr. 79/2003 coroborat cu art. 137 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, necontestat în condițiile strict reglementate de legislația fiscală, cu respectarea termenului prevăzut de art. 173 din O.G. nr. 92/2003, ar reprezenta o eludare a dispozițiilor imperative ale legii. Stingerea obligației reclamantei de achitare a sumelor prevăzute în titlul executoriu pentru care se realizează executarea silită de către Administrația Finanțelor Publice a mun. Cluj-Napoca împotriva acesteia, putea fi dispusă doar în cadrul contestației la executare, iar nu în cauza de fată, în care s-a invocat temeiul contractual, iar organul fiscal nu este parte. Tot astfel, în condițiile în care împotriva reclamantei se realizează executarea silită potrivit legislației fiscale în baza unui titlu executoriu prevăzut de 137 alin. (2) din O.G.

nr. 92/2003, nu poate fi găsit vreun temei în contractul încheiat între aceasta și pârâtă pentru obligarea pârâtei la plata sumelor pentru care se realizează executarea silită împotriva reclamantei. Împotriva soluției arătate a declarat apel reclamanta SC S.C. SRL, susținând, în esență, că în prealabil a achiziționat linii tehnologice din surse proprii, ca după finanțare în parte a trecut la executarea lucrărilor dar i-a fost refuzată aprobarea funcționării sanitar veterinară. În acest context, cu acordul autorității locale a aplicat sechestru pe instalație și a încheiat un contract de vânzare-cumpărare a liniei tehnologice și astfel nu a putut recupera nimic din contribuție și cu toate astea, se calculează în continuare penalități.

Răspunderea pârâtei în situația dată rezidă din faptul că având cunoștință de desfășurarea programului SAPARD cu mult înainte de executarea planului de sistematizare a zonei, avea obligația să sesizeze situația nouă pentru a preîntâmpina imposibilitatea desfășurării activității. În plus, se omite forța majoră intervenită. Prin decizia civilă nr. 124 din 10 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantă.

S-a reținut că în conformitate că cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 s-a stabilit în sarcina apelantei obligația achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 3936,7 RON și a timbrului judiciar în cuantum de 10,15 RON, constatându-se că apelul nu a fost timbrat anticipat, că apelanta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la data de 17 septembrie 2012, precum și faptul că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (5) din normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, și să dispună anularea apelului ca timbrat.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, reclamanta a declarat recurs. În motivarea recursului, reclamanta a arătat că la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea apelului, în sala de judecată s-au schimbat mai multe complete de judecată în diferite dosare. Deși a fost prezent în sală și achitase taxa judiciară de timbru datorată pentru soluționarea apelului, dintr-o eroare nu a fost strigată pricina, deși completul de judecată învestit cu soluționarea apelului declarat de reclamantă a recunoscut că a fost în sală. Sub acest aspect, recurenta relatează că, după pauza de 10 minute, completul a revenit și când s-a strigat pricina, președinta de complet i-a spus că este la un alt complet și să rămână până la închiderea dezbaterilor publice, ceea ce a și făcut.

La închiderea dezbaterilor, recurenta a vorbit cu grefiera și președinta completului de judecată care i-a sugerat să facă recurs și să anexeze taxa judiciară de timbru, întrucât pricina rămăsese în pronunțare. În consecință, recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Recursul este fondat potrivit considerentelor expuse în continuare: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de apel a anulat apelul ca netimbrat deoarece așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, apelanta a fost înștiințată la data de 17 septembrie 2012 de a depune o taxă judiciară de timbru în știmă 3.936,7 RON și un timbru judiciar în valoare, de 10,15 RON.

Este adevărat că apelanta nu a depus anticipat cererea cu taxa judiciară de timbru, în original, însă aceasta a fost depusă prin registratură, chiar la data soluționării apelului adică la 10 octombrie 2012, prin serviciul registratură, cererea împreună cu taxa judiciară de timbru au fost înregistrate la dosar apel. Mai mult, pretinsa cerere, însoțită de originalul taxei judiciare de timbru legal datorată în apel, evocată de recurentă nu face decât să confirme totuși, îndeplinirea obligației fiscale până la termenul de judecată stabilit și nu în ultimul rând trebuie menționat și faptul că suma datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru este foarte mare și a fost achitată cu o zi înainte de ziua judecății (așa cum rezultă din chitanța aflată la dosar apel).

Astfel, atâta timp cât recurenta a achitat o sumă foarte mare cu o zi înainte de termenul sorocit, se poate aprecia că susținerile recurentei sunt reale și nu pot fi puse sub semnul îndoielii. Mai mult, din examinarea cererii formulată de recurentă aflată la dosar apel, rezultă că a fost înregistrată la registratură la orele 12:50 - 10 octombrie 2012 - ceea ce conduce la faptul că dezbaterile publice au fost închise și evident recurenta dintr-o eroare nu a auzit când s-a strigat pricina. Pe de altă parte, nu i se poate imputa recurentei că nu a lăsat cererea la serviciul registratură, pentru a ajunge la completul de judecată în timpul de deliberărilor, întrucât se presupune că nu a știut și, mai ales că președinta completului de judecată învestit cu soluționarea apelului i-a spus după dezbateri să promoveze recurs, prilej cu care va depune taxa judiciară de timbru.

Prin urmare, instanța de apel prin modalitatea în care a procedat, a produs o vătămare recurentei împiedincându-i dreptul la un proces echitabil, astfel din relatările expuse raportat la înscrisurile evocate, se poate aprecia că aceasta s-a conformat dispoziției de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 3.639,7 RON. De regulă, instanțelor de judecată nu li se poate reproșa lipsa de diligentă a părții care a depus direct la registratura instanței, în ziua judecății originalul taxei judiciare de timbru legal datorată. Faptul că partea a depus în ziua judecății recursului originalul taxei judiciare de timbru, nu face decât să confirme diligenta recurentei în demersul judiciar întreprins, astfel că motivele invocate prin calea de atac exercitată sunt reale și, în consecință, Înalta Curte urmează să admită apelul reclamantei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel, prilej cu care va cerceta fondul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC S.C. SRL Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 124 din 10 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2013.