ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2583/2013

Deliberând

asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, a constatat

următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 222 pronunțată la 20.01.2012 în dosar nr. 4607/1285/2011 al

Tribunalului Cluj, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a

Consiliului Local F. și respinsă acțiunea reclamantei SC S.C. SRL față de acest

pârât.

Prin aceeași sentință

a fost respinsă cererea formulată de reclamanta SC S.C. SRL, în contradictoriu cu

pârâta A.P.D.R.P. - Program SAPARD și respinsă cererea vizând cheltuielile de judecată.

Pentru a dispune

astfel, instanța a reținut, înesență, că excepția lipsei calității procesuale a

Consiliului este întemeiată întrucât în actul încheiat, Consiliul nu este parte

și nu îi poate fi opus acest act.

În ceea ce privește

pârâta A.P.D.R.P. - Program SAPARD, tribunalul a reținut că aceasta are calitatea

de parte în contractul cadru din 31 mai 2006 încheiat cu reclamanta, și împotriva

acesteia pot fi invocate dispozițiile art. 969 C. civ. raportat la art. 11 alin.

(1) din prevederile generale conținute în anexa 1 la acest contract, care reglementează

uni drept al pârâtei privind rezilierea contractului, pentru forță majoră sau alte

cazuri excepționale și temeinic motivate, fără a fi cerută plata finanțării, nerambursabile,

iar nu un drept al reclamantei în acest sens.

Reclamanta nu

și-a îndeplinit obligațiile contractuale, întrucât nu i-a fost aprobată înregistrarea

sanitară veterinară a exploatației "Fermă de creștere pui de carne" din

localitatea F., Platforma Avicolă - Ferma nr. XX, hala nr. Y.

Fată de această

situație, tribunalul a ,reținut că reclamanta avea la dispoziție calea specială

de acces la justiție privind promovarea contestației împotriva titlului de creanță

constând în procesul verbal de control din 09 noiembrie 2007 încheiat de pârâta

A.P.D.R.P. - Program SAPARD, fiind înștiințată despre această posibilitate prin

mențiune în chiar cuprinsul procesului verbal ce constituie titlul de creanță, în

considerarea dispozițiilor art. 172 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 92/2003, precum

și contestația împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea

în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească

sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă

procedură prevăzută de lege". Pe această cale, reclamanta trebuia să opună

pârâtei împrejurarea pe care o invocă, în sensul că nu s-ar fi datorat culpei proprii

imposibilitatea de îndeplinire a obligațiilor ce îi reveneau în baza contractului.

Sub acest aspect,

tribunalul a reținut că pronunțarea unei hotărâri conform cererii reclamantei ce

face obiectul dosarului de fată, ducând la invalidarea unui titlu executoriu potrivit

art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003 coroborat cu art. 137 alin. (2) din O.G.

nr. 92/2003, necontestat în condițiile strict reglementate de legislația fiscală,

cu respectarea termenului prevăzut de art. 173 din O.G. nr. 92/2003, ar reprezenta

o eludare a dispozițiilor imperative ale legii.

Stingerea obligației

reclamantei de achitare a sumelor prevăzute în titlul executoriu pentru care se

realizează executarea silită de către Administrația Finanțelor Publice a mun. Cluj-Napoca

împotriva acesteia, putea fi dispusă doar în cadrul contestației la executare, iar

nu în cauza de fată, în care s-a invocat temeiul contractual, iar organul fiscal

nu este parte.

Tot astfel, în

condițiile în care împotriva reclamantei se realizează executarea silită potrivit

legislației fiscale în baza unui titlu executoriu prevăzut de 137 alin. (2) din

O.G. nr. 92/2003, nu poate fi găsit vreun temei în contractul încheiat între aceasta

și pârâtă pentru obligarea pârâtei la plata sumelor pentru care se realizează executarea

silită împotriva reclamantei.

Împotriva soluției

arătate a declarat apel reclamanta SC S.C. SRL, susținând, în esență, că în prealabil

a achiziționat linii tehnologice din surse proprii, ca după finanțare în parte a

trecut la executarea lucrărilor dar i-a fost refuzată aprobarea funcționării sanitar

veterinară. În acest context, cu acordul autorității locale a aplicat sechestru

pe instalație și a încheiat un contract de vânzare-cumpărare a liniei tehnologice

și astfel nu a putut recupera nimic din contribuție și cu toate astea, se calculează

în continuare penalități.

Răspunderea pârâtei

în situația dată rezidă din faptul că având cunoștință de desfășurarea programului

SAPARD cu mult înainte de executarea planului de sistematizare a zonei, avea obligația

să sesizeze situația nouă pentru a preîntâmpina imposibilitatea desfășurării activității.

În plus, se omite forța majoră intervenită.

Prin decizia civilă

nr. 124 din 10 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost anulat ca netimbrat apelul

declarat de reclamantă.

S-a reținut că

în conformitate că cu dispozițiile

art. 11

din Legea

nr. 146/1997 s-a stabilit în sarcina apelantei obligația achitării taxei judiciare

de timbru în sumă de 3936,7  RON  și a timbrului judiciar în cuantum de 10,15

RON, constatându-se că apelul nu a fost timbrat anticipat, că apelanta nu s-a conformat

obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la data de 17 septembrie

2012, precum și faptul că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față

de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează

să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997,

respectiv ale art. 35 alin. (5) din normele metodologice de aplicare a acestui act

normativ, și să dispună anularea apelului ca timbrat.

Împotriva deciziei

pronunțate în apel, reclamanta a declarat recurs.

În motivarea recursului,

reclamanta a arătat că la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea apelului,

în sala de judecată s-au schimbat mai multe complete de judecată în diferite dosare.

Deși a fost prezent în sală și achitase taxa judiciară de timbru datorată pentru

soluționarea apelului, dintr-o eroare nu a fost strigată pricina, deși completul

de judecată învestit cu soluționarea apelului declarat de reclamantă a recunoscut

că a fost în sală. Sub acest aspect, recurenta relatează că, după pauza de 10 minute,

completul a revenit și când s-a strigat pricina, președinta de complet i-a spus

că este la un alt complet și să rămână până la închiderea dezbaterilor publice,

ceea ce a și făcut. La închiderea dezbaterilor, recurenta a vorbit cu grefiera și

președinta completului de judecată care i-a sugerat să facă recurs și să anexeze

taxa judiciară de timbru, întrucât pricina rămăsese în pronunțare.

În consecință,

recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Recursul este

fondat potrivit considerentelor expuse în continuare:

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că în mod greșit instanța

de apel a anulat apelul ca netimbrat deoarece așa cum rezultă din dovada de îndeplinire

a procedurii de citare, apelanta a fost înștiințată la data de 17 septembrie 2012

de a depune o taxă judiciară de timbru în știmă 3.936,7  RON  și un timbru judiciar

în valoare, de 10,15  RON.

Este adevărat

că apelanta nu a depus anticipat cererea cu taxa judiciară de timbru, în original,

însă aceasta a fost depusă prin registratură, chiar la data soluționării apelului

adică la 10 octombrie 2012, prin serviciul registratură, cererea împreună cu taxa

judiciară de timbru au fost înregistrate la dosar apel.

Mai mult, pretinsa

cerere, însoțită de originalul taxei judiciare de timbru legal datorată în apel,

evocată de recurentă nu face decât să confirme totuși, îndeplinirea obligației fiscale

până la termenul de judecată stabilit și nu în ultimul rând trebuie menționat și

faptul că suma datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru este foarte mare și

a fost achitată cu o zi înainte de ziua judecății (așa cum rezultă din chitanța

aflată la dosar apel).

Astfel, atâta

timp cât recurenta a achitat o sumă foarte mare cu o zi înainte de termenul sorocit,

se poate aprecia că susținerile recurentei sunt reale și nu pot fi puse sub semnul

îndoielii.

Mai mult, din

examinarea cererii formulată de recurentă aflată la dosar apel, rezultă că a fost

înregistrată la registratură la orele 12:50 - 10 octombrie 2012 - ceea ce conduce

la faptul că dezbaterile publice au fost închise și evident recurenta dintr-o eroare

nu a auzit când s-a strigat pricina. Pe de altă parte, nu i se poate imputa recurentei

că nu a lăsat cererea la serviciul registratură, pentru a ajunge la completul de

judecată în timpul de deliberărilor, întrucât se presupune că nu a știut și, mai

ales că președinta completului de judecată învestit cu soluționarea apelului i-a

spus după dezbateri să promoveze recurs, prilej cu care va depune taxa judiciară

de timbru.

Prin urmare, instanța

de apel prin modalitatea în care a procedat, a produs o vătămare recurentei împiedincându-i

dreptul la un proces echitabil, astfel din relatările expuse raportat la înscrisurile

evocate, se poate aprecia că aceasta s-a conformat dispoziției de plată a taxei

judiciare de timbru în sumă de 3.639,7  RON. De regulă, instanțelor de judecată

nu li se poate reproșa lipsa de diligentă a părții care a depus direct la registratura

instanței, în ziua judecății originalul taxei judiciare de timbru legal datorată.

Faptul că partea

a depus în ziua judecății recursului originalul taxei judiciare de timbru, nu face

decât să confirme diligenta recurentei în demersul judiciar întreprins, astfel că

motivele invocate prin calea de atac exercitată sunt reale și, în consecință,

Înalta Curte urmează să admită apelul reclamantei cu trimiterea cauzei spre rejudecare

la aceeași instanță de apel, prilej cu care va cerceta fondul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC S.C. SRL Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 124

din 10 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă de

contencios

administrativ

și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

27 iunie 2013.