ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5171/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5171/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cererii de

recurs de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de

12 aprilie 2010, reclamanta S.C. C. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta A.P.D.R.P., anularea în totalitate a deciziei nr. 5179 din 22 martie

2010 emisă de pârâtă și, pe cale de consecință, admiterea contestației

formulate de societate și desființarea tuturor măsurilor dispuse prin

procesul-verbal de constatare nr. 2159 din 05 februarie 2010, respectiv

exonerarea de plata sumei de 1.417.147, 54 lei, cu cheltuieli de judecată.

instanței de fond

Prin Sentința nr. 261

din 17 ianuarie 2012 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea

formulată de reclamanta S.C. C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P.,

ca nefondată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că între A.P.D.R.P. (fosta Agenție

SAPARD), în calitate de autoritate contractantă și reclamanta S.C. C. S.R.L.,

în calitate de beneficiar, s-a încheiat, la data de 31 mai 2005, în baza Legii

nr. 316/2001 - Acordul Multianual de Finanțare a Programului SAPARD, contractul

de finanțare nr. C1.1217132300029, având ca obiect acordarea unui ajutor

financiar nerambursabil pentru realizarea proiectului intitulat

"înființare fabrică nouă procesare carne S.C. C. S.R.L. Urziceni, jud.

Ialomița".

Această finanțare

nerambursabilă urma să fie asigurată în proporție de 75% prin contribuția

financiară a Comunității Europene, iar restul de 25% prin contribuție publică

națională.

În cadrul

proiectului, reclamanta a organizat o selecție de oferte în vederea

achiziționării de utilaje tehnologice, la care au participat următoarele

societăți: R.K.G. Germania, S.C. S.B.C. S.R.L. București și S.I.S.S. Italia. În

baza criteriului de selecție "prețul cel mai scăzut", au fost

declarate câștigătoare societățile R.K.G. Germania și S.C. S.B.C. S.R.L.

București, fiind încheiate contractele de achiziție nr. 196 din 30 iunie 2005

cu R.K.G. în valoare de 648.860 euro și nr. 197 din 30 iunie 2005 cu S.C.

S.B.C. S.R.L. în valoare de 144.800 euro.

Prin procesul-verbal

de constatare nr. 2159 din 05 februarie 2010 întocmit de A.P.D.R.P., ce

reprezintă titlu de creanță, s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în

cuantum de 1.417.147,54 lei, reprezentând recuperarea sprijinului financiar

nerambursabil de care a beneficiat, aferent contractelor de achiziție nr. 196

din 30 iunie 2005 și nr. 197 din 30 iunie 2005, încheiate cu R.K.G. și S.C.

S.B.C. S.R.L.. S-a reținut încălcarea următoarelor prevederi legale și

contractuale: art. 13 pct. 13 alin. 1 din Anexa I - prevederi generale la

contractul cadru, Anexa IV la contractul cadru - Instrucțiuni de achiziții

pentru beneficiarii privați, art. 1 pct. 1 alin. (2) din contractul cadru, art.

1 pct. 1 alin. (2) din Anexa I, Legea nr. 31/1990 și Legea nr. 26/1990.

Contestația formulată

de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a fost respinsă ca

nefondată prin Decizia A.P.D.R.P. nr. 5179 din 22 martie 2010.

Instanța de primă

jurisdicție a reținut faptul că toate susținerile reclamantei prin care se

tinde a demonstra că firmele participante la selecția de oferte nu se aflau în

conflict de interese sunt irelevante pentru soluționarea cauzei, întrucât nu

acesta a fost motivul pentru care A.P.D.R.P. a decis recuperarea ajutorului

financiar acordat S.C. C. S.R.L.. Măsura contestată de reclamantă se

fundamentează pe aspectele reținute de organele de control, în sensul că cele

trei societăți participante la selecția de oferte nu aveau în obiectul de

activitate furnizarea echipamentelor cu care s-au prezentat la licitație.

Aprecierile privind existența unei legături indirecte anterioare desfășurării

selecției de oferte între două dintre societățile participante au fost

menționate în procesul-verbal de constatare doar în subsidiar, fără a influența

în niciun fel măsurile dispuse.

A reținut instanța de

primă jurisdicție că este nefondat motivul de nelegalitate a actelor contestate

invocat de reclamantă, referitor la faptul că A.P.D.R.P. s-ar fi raportat la

forma Anexei IV la contractul cadru în vigoare la data controlului, încălcând

astfel principiul neretroactivității legii, în condițiile în care prevederea a

cărei încălcare a fost reținută de A.P.D.R.P., potrivit căreia "costurile

oricăror servicii, bunuri și lucrări care valorează mai mult de echivalentul în

lei a 10.000 euro sunt eligibile dacă beneficiarii privați au obținut oferte de

la cel puțin trei furnizori", se regăsește ca atare în Anexa IV la contractul

cadru de finanțare - Instrucțiuni de achiziții pentru beneficiarii privați ai

Programului SAPARD, în forma în vigoare la data încheierii contractului între

părți.

Principalul argument

invocat în susținerea acțiunii se referă la caracterul avizelor date de Agenția

SAPARD în cadrul procedurii de acordare a finanțării și de implementare a

proiectului, reclamanta apreciind că acestea au natura juridică a unor avize

conforme, consfințind legalitatea operațiunilor derulate de beneficiarul

ajutorului financiar.

Acest punct de vedere

nu a fost primit de instanța de fond, în condițiile în care, potrivit

dispozițiilor legale privind desfășurarea activității de implementare a

Programului SAPARD, eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe

tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanțare, care

cuprinde perioada de execuție a proiectului, la care se adaugă o perioadă de 5

ani de monitorizare, iar competența de efectuare a controalelor cu privire la

modul de implementare a proiectelor revine nu doar A.P.D.R.P., ci și altor

instituții naționale și europene, cum ar fi Curtea de Conturi, Departamentul

pentru Lupta Antifraudă din cadrul Guvernului României sau Oficiul European de

Luptă Antifraudă. Or, a accepta punctul de vedere al reclamantei, ar însemna ca

aceste forme de control posterior prevăzute de lege să fie lipsite de orice

eficiență.

A constatat instanța

de fond că avizele Agenției SAPARD, expresie a unui control concomitent, nu

exclud verificarea ulterioară a acelorași operațiuni și constatarea unor

eventuale neregularități, căci existența avizului nu conferă o prezumție

absolută de legalitate cu privire la modul în care a acționat beneficiarul

finanțării.

Doar avizul

negativ/refuzul de avizare are caracter conform, fiind obligatoriu pentru beneficiarul

finanțării, care trebuie să se conformeze cerințelor autorității contractante

în derularea proiectului pentru a accede la fondurile nerambursabile, în timp

ce avizul pozitiv/favorabil nu este opozabil organelor de control aflate pe

alte paliere, generând doar o prezumție relativă de legalitate, ce poate fi

oricând răsturnată prin proba contrară.

În ceea ce privește

situația concretă din speță, Curtea a reținut că niciuna dintre cele trei

societăți participante la selecția de oferte organizată de reclamantă, în

vederea achiziționării de utilaje tehnologice pentru fabrica de preparate din

carne, nu aveau în obiectul de activitate furnizarea echipamentelor cu care

s-au prezentat la licitație.

Instanța a constatat

că nu pot fi reținute traducerile prezentate de reclamantă cu privire la

obiectul de activitate al R.K.G. și S.I.S.S., pe care aceasta își întemeiază

acțiunea, căci nu a adus în fața instanței niciun fel de argumente suplimentare

celor susținute în fața organelor administrative, nu a combătut traducerile

obținute de A.P.D.R.P. și nici nu a oferit vreo explicație pentru

neconcordanțele de traducere semnalate de pârâtă, ci s-a limitat la a invoca

traducerile pe care le-a prezentat și în fața A.P.D.R.P., ignorând cu

desăvârșire cele constatate de organele de control și de soluționare a

contestației.

Mai mult decât atât,

în ce privește obiectul de activitate al S.C. S.B.C. S.R.L. nu există niciun

dubiu că aceasta nu era autorizată, la momentul selecției de oferte, în iunie

2005, să desfășoare activități de comercializare de utilaje sau echipamente

pentru industria alimentară. Edificator în acest sens este certificatul emis de

Oficiul Național al Registrului Comerțului din care rezultă cu claritate că

modificarea obiectului de activitate al societății, în sensul adăugării, la

activitățile secundare, a codului CAEN 5114 - Intermedieri în comerțul cu

mașini, echipamente industriale, nave și avioane, s-a făcut abia la data de 14

martie 2006. Anterior, S.C. S.B.C. S.R.L. avea ca obiect principal de activitate

fabricarea înghețatei, iar ca obiect secundar fabricarea pâinii, a produselor

proaspete de patiserie, a biscuiților, pișcoturilor și altor produse similare,

a produselor din cacao, a ciocolatei și a produselor zaharoase, intermedieri în

comerțul cu produse alimentare, băuturi și tutun, comerț cu ridicata al

zahărului, ciocolatei și a produselor zaharoase, comerț cu amănuntul al pâinii,

produselor de patiserie și produselor zaharoase, comerț cu amănuntul al

băuturilor, comerț cu amănuntul prin standuri și piețe, restaurante, activități

de consultanță pentru afaceri și management și alte activități de servicii

prestate în principal întreprinderilor.

Prin urmare, instanța

de fond a înlăturat susținerile reclamantei potrivit cărora cele trei firme

ofertante îndeplineau, din punctul de vedere al obiectului de activitate,

condițiile pentru a participa la selecția de oferte.

De asemenea, instanța

a constatat că nu pot fi primite argumentele invocate de reclamantă în sensul

că întreaga răspundere pentru participarea la o selecție de oferte, privind

utilaje pe care nu erau autorizați să le comercializeze, revine ofertanților,

iar sancționarea sa echivalează cu impunerea unor obligații suplimentare

beneficiarului, neprevăzute în contractul cadru, de a face verificări privind

obiectul de activitate al ofertanților și de a le solicita să prezinte actele

constitutive.

Astfel, potrivit art.

1 alin. 1 ultimul paragraf din Anexa I la contractul cadru - Prevederi

generale, "Beneficiarul va fi singurul răspunzător în fața autorității

contractante pentru implementarea proiectului", potrivit art. 1 alin. 2

din Anexa I "Beneficiarul trebuie să implementeze proiectul cu maximum de

profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cu cele mai bune

practici în domeniul vizat și în concordanță cu acest contract", iar

potrivit Anexei IV, costurile aferente achizițiilor de bunuri sunt eligibile

doar dacă s-au obținut oferte de la cel puțin trei furnizori.

Aceste clauze

contractuale impun beneficiarului depunerea de minime diligențe pentru a se

asigura că ofertele prezentate în cadrul selecției de oferte sunt conforme și

nu sunt doar niște oferte formale, menite a crea aparența respectării cerinței

impuse de lege, de realizare a selecției dintre minim trei oferte.

Instanța de fond a

reținut că reclamanta este în culpă pentru realizarea selecției dintre ofertele

depuse de societăți, care nu aveau în obiectul de activitate comercializarea

utilajelor pentru achiziționarea cărora a fost organizată licitația, încălcând

prin aceasta obligația de a realiza selecția dintre minim trei oferte, prin

care se înțelege, în mod evident, trei oferte conforme, care să nu prezinte

caracter formal, cu consecința considerării ca neeligibile a cheltuielilor

aferente contractelor încheiate cu ofertantele declarate câștigătoare.

Prin urmare,

împrejurarea că în prezent investiția este finalizată și funcțională nu este de

natură să înlăture obligația beneficiarului de restituire a sumelor primite în

temeiul contractului de finanțare ca urmare a unor neregularități.

formulată de S.C. C. S.R.L. prin administrator judiciar E.I. SPRL.

Prin motivele de

recurs formulate, recurenta a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală

și netemeinică.

Recurenta a arătat că

prin încheierea din data de 23 martie 2011 a Tribunalului Ialomița a fost

deschisă procedura generală de insolvență a societății, iar societatea

reclamantă și-a schimbat acționariatul, precum și administratorul. S-a arătat

că vechiul administrator nu a adus la cunoștință noului administrator despre

existența proceselor aflate pe rol, iar despre procesul în curs a aflat de la

avocatul care a reprezentat societatea în fața instanței de fond. Pentru aceste

considerente, întrucât hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea normelor de procedură,

s-a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii atacate cu trimitere

spre rejudecare la instanța de fond.

II. Decizia Înaltei

Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul și va casa

hotărârea atacată, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru

considerentele ce urmează:

În conformitate cu

dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii au îndatorirea să

stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea

corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Înalta Curte a

constatat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu nerespectarea

dispozițiilor art. 87 pct. 5 C. proc. civ., situație în care sunt incidente în

cauză dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., căci a produs părții o

vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin constatarea nulității hotărârii

instanței de fond, motiv pentru care hotărârea instanței de primă jurisdicție

va fi desființată și va fi trimisă cauza spre soluționare la aceeași instanță

pentru continuarea judecății cauzei.

În conformitate cu

dispozițiile art. 87 pct. 5 C. proc. civ. vor fi citați cei supuși procedurii

reorganizării judiciare și a falimentului prin administratorul judiciar ori,

după caz, lichidatorul judiciar.

Înalta Curte a

constatat că la data pronunțării hotărârii atacate, societatea reclamantă se

afla, din data de 23 martie 2011, în procedura generală de insolvență, având

desemnată un administrator judiciar, care nu a confirmat mandatul acordat de

societate avocatului V.B., care a reprezentat-o în instanță, ceea ce reprezintă

o încălcare a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității.

Pentru aceste

considerente, constatând că au fost încălcate dispozițiile referitoare la citarea

reclamantei, Înalta Curte reține că sunt incidente cauzei dispozițiile art. 304

pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care în conformitate cu dispozițiile art.

312 C. proc. civ., hotărârea instanței de fond va fi casată cu trimitere spre

rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de S.C. C. S.R.L. prin administrator judiciar E.I. SPRL împotriva

Sentinței nr. 261 din 17 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AM