ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2443/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 4371 din 27 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC D.C. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, A.P.D.R.P., C.R.P.D.R.P. 3 Sud Muntenia, prin care solicita anularea deciziei din 6 februarie 2012 de soluționare a contestației formulate de reclamantă, precum și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 7 decembrie 2011, privind proiectul „Înființare fermă vaci, loc.

C.M., jud. Giurgiu, denumire SC D.C. SRL București, contract din 22 mai 2006”, și înlăturarea măsurilor luate prin acest proces-verbal, inclusiv exonerarea de plata sumelor menționate în cuprinsul acestuia. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: La data de 22 mai 2006 s-a încheiat între A.P.D.R.P., în calitate de autoritate contractantă, și SC D.C. SRL, în calitate de beneficiar, contractul cadru pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile programului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală SAPARD România, cu scopul punerii în aplicare a proiectului intitulat „Înființare fermă vaci, loc. C.M., jud. Giurgiu”.

Potrivit art. 2 alin. final din contract, durata de valabilitate a sa cuprinde perioada de execuție a investiției, la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăți efectuate de autoritatea contractantă, acordându-se o finanțare nerambursabilă în cuantum de 3.564.498 RON, adică maximum 50% din valoarea totală eligibilă a proiectului, după cum rezultă din art. 3 alin. (2) din contract. Din înscrisurile atașate la dosar rezultă că ultima plată a fost efectuată de A.P.D.R.P. la data de 27 iunie 2007. La data de 9 martie 2011, Tribunalul București a pronunțat în Dosarul nr. 51966/3/2010 o hotărâre prin care a admis cererea creditorului Banca R.D., iar, în temeiul art. 33 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, a deschis procedura generală împotriva debitorului SC D.C.

SRL, cu menținerea dreptului de administrare al debitorului, constând în dreptul de a-și conduce activitatea, dar sub supravegherea administratorului judiciar. Printr-un proces-verbal încheiat la 27 septembrie 2011 de C.R.P.D.R.P. 3 Sud Muntenia, ca urmare a procedurii de verificare a menținerii eligibilității proiectului „Înființare ferma vaci, loc. C.M., jud. Giurgiu”, s-a solicitat SC D.C. SRL transmiterea în termen de 15 zile calendaristice, alături de alte documente, a sentinței civile privind stadiul procedurii de insolvență. Printr-un proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 7 decembrie 2011, reprezentanții C.R.P.D.R.P. 3 Sud Muntenia au concluzionat că „beneficiarul a încălcat prevederile contractului de finanțare din 22 mai 2006 pentru investiția Înființare ferma vaci, loc.

C.M., jud. Giurgiu, prin nerespectarea criteriilor de eligibilitate înscrise în cererea de finanțare (EG2), precum și a prevederilor contractuale, respectiv art. 3 alin. (1) și art. 14 alin. (2) din Anexa I; această investiție nu își demonstrează viabilitatea economico-financiară, respectiv nu atinge obiectivele pentru care s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil prin Program SAPARD, beneficiarul fiind în stare de insolvență”; s-a mai menționat că „în baza notei de descoperire a unei neregularități din 6 februarie 2008 întocmit de A.P.D.R.P., beneficiarului SC D.C. SRL București i-a fost stabilit un debit în cuantum de 14.151,05 RON (…) debit ce a fost recuperat în totalitate, astfel că suma totală neeligibilă datorată de către acesta este de 3.408.661,38 RON, la care se adaugă majorări de întârziere potrivit legislației aplicate în domeniu”.

S-a stabilit astfel un cuantum al creanței bugetare de 3.408.661,38 RON în sarcina părții reclamante. Echipa de control a indicat drept bază legală a verificării O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 875/2011, O.G. nr. 92/ 2003. Împotriva acestui proces-verbal, reclamanta SC D.C. SRL a formulat contestație, înregistrată la A.P.D.R.P. în data de 10 ianuarie 2012, care a fost însă respinsă prin decizia din 6 februariie 2012. S-a apreciat că nu se poate considera că O.U.G. nr. 66/2011 ar fi fost aplicată retroactiv și că în mod eronat a raportat partea reclamantă prevederile O.U.G. nr. 66/2011 la data deschiderii procedurii insolvenței. Astfel, raportarea trebuie făcută la contractul-cadru, cel care constituie izvorul raportului juridic litigios, iar nu la data deschiderii procedurii generale care constituie doar un incident apărut în cursul acestuia.

Or, contractul în discuție este în curs, nefiind finalizat, căci termenul prevăzut la art. 2 alin. final se împlinește la 27 iunie 2012. Totodată, potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, aceasta „reglementează activitățile de prevenire, de constatare a neregulilor, de stabilire și de recuperare a creanțelor bugetare rezultate din neregulile apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, precum și de raportare a neregulilor către Comisia Europeană sau către alți donatori internaționali”. Pe cale de consecință, s-a apreciat de către instanța de fond că dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 sunt unele de procedură, câtă vreme se referă la activități de prevenire, constatare a neregulilor, stabilire și recuperare a creanțelor bugetare.

Or, este unanim admis că norma de procedură este de imediată aplicare, aceasta devenind incidentă odată cu intrarea în vigoare a legii noi. Un argument în acest sens rezultă și din interpretarea per a contrario a art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011; dacă activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003 și astfel rezultă că toate celelalte activități de constatare, declanșate odată sau după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, intră sub imperiul acesteia. În plus, noțiunea de „neregularitate” era definită chiar prin art. 17 alin. (1) din Anexa I - Prevederile Generale, parte integrată a contractului cadru din 22 mai 2006 potrivit art. 6 al acestuia.

Nu a fost primită nici apărarea reclamantei cum că pârâta ar fi decăzută din dreptul de a mai efectua orice control, față de termenul de 15 zile prevăzut de art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011. Art. 36 menționat prevede că „Prin derogare de la dispozițiile art. 36 și art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență a unui beneficiar, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanță de urgență pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanțare din fonduri europene și/sau din fonduri publice naționale aferente acestora”.

Cu toate acestea, s-a apreciat că termenul de 15 zile menționat este unul stabilit în favoarea debitorului, pentru ca nerespectarea lui de autoritatea publică nu poate să conducă la sancțiunea decăderii din dreptul de a efectua controlul.

Pentru a concluziona în acest din urmă sens, prima instanță a pornit de la ratio legis și a constat că din analiza expunerii de motive a actului normativ în discuție, rezultă că rațiunea legiuitorului în reglementare s-a fundamentat, între altele, pe necesitatea finalizării cât mai urgente a procedurilor de constatare și recuperare de la debitori a sumelor reprezentând corecții financiare stabilite, în conformitate cu prevederile reglementărilor comunitare, ca urmare a constatării unor nereguli de sistem sau ca urmare a identificării unor nereguli în aplicarea de către beneficiarii publici a prevederilor legale privind achizițiile publice, în scopul evitării blocajului implementării proiectelor de investiții, inclusiv a celor majore, finanțate prin instrumente structurale.

Pe cale de consecință, termenul de 15 zile menționat este menit a impune autorității obligația de a acționa cu celeritate pentru a se evita blocajul implementării proiectelor de investiții, iar nu de a-l apăra pe debitor de orice control ulterior. Dacă prin reducere la absurd s-ar accepta teza din urmă, atunci o astfel de interpretare ar intra în conflict cu ratio legis prezentată în sinteză în expunerea de motive a O.U.G. nr. 66/2011. Instanța de fond a apreciat că este neîntemeiat și cel de-al treilea motiv expus de partea reclamantă prin cererea formulată. Art. 36 din O.U.G.

nr. 66/2011 prevede în mod expres că, „prin derogare de la dispozițiile art. 36 și art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență a unui beneficiar, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanță de urgență pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanțare din fonduri europene și/sau din fonduri publice naționale aferente acestora”.

Astfel, deși art. 36 din Legea nr. 85/2006 prevede că „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale”, instituindu-se astfel un caz de suspendare legală de drept, totuși art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 derogă în mod expres de la art. 36 din Legea nr. 85/2006, ceea ce implică înlăturarea oricărui efect suspensiv incident în temeiul Legii nr. 85/2006 asupra activității de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare în condițiile O.U.G. nr. 66/2011. Cum textul art. 36 din O.U.G.

nr. 66/2011 are caracter de normă juridică specială, derogatorie, este prevalent față de art. 36 din Legea nr. 85/2006, dat fiind și că actul juridic, contractul-cadru, era în curs, nefiind finalizat, astfel încât nu se poate vorbi despre vreo situație juridică încheiată căreia să i se fi aplicat retroactiv o normă juridică nouă. În plus, O.U.G. nr. 66/2011, conținând norme de procedură, este de imediată aplicare, cu excepția acțiunilor de constatare deja declanșate la data intrării sale în vigoare, ceea ce nu este cazul în speța de față. În cadrul aceluiași motiv, a expus partea reclamantă și alte considerente fără legătură cu art. 36 din Legea nr. 85/2006, care au fost analizate la punctul următor prin prisma chestiunii respectării obligațiilor ce îi incumbau SC D.C.

SRL în virtutea contractului de finanțare. Printr-un ultim motiv expus în cererea formulată, în esență, partea reclamantă a contestat că ar fi avut loc în cauză încălcări ale contractului-cadru. Sub acest aspect, s-a reținut că în Anexa I - Prevederi Generale, parte integrată a contractului-cadru din 22 mai 2006 potrivit art. 6 al acestuia, se prevede la art. 3 alin. (1) că beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate și de selecție, iar la art. 14 alin. (2) că proiectul rămâne eligibil pentru cofinanțarea Uniunii Europene numai dacă nu suferă o modificare substanțială, pe perioada de valabilitate a contractului, modificările substanțiale la un proiect fiind și acelea care afectează natura și condițiile de implementare.

Totodată, în Anexa IV referitoare la instrucțiuni de achiziții pentru beneficiari, de asemenea parte integrantă a contractului-cadru potrivit art. 6 al acestuia, se prevede la capitolul V - Eligibilitatea contractorilor și contractelor, pct. 16, că nu sunt îndreptățite să participe la competiția de ofertare sau să nu li se acorde contracte, acele persoane fizice și juridice insolvabile sau în stare de faliment sau lichidare, care au afacerile administrate de un judecător sindic, sunt în încetare de plăți, au suspendate activitățile de afaceri sau sunt în situații similare prevăzute în legislația națională. În aceste condiții nu a fost primită apărarea părții reclamante, căci, deși la data încheierii contractului aceasta nu se afla în insolvență, totuși ulterior, pe parcursul derulării contractului și anterior împlinirii termenului convenit, împotriva SC D.C.

SRL a fost deschis procedura generală; or, potrivit art. 3 alin. (1) din Prevederile generale incumba beneficiarului obligația de a respecta criteriile de eligibilitate și selecție, printre care se menționa excluderea stării de insolvență. Art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 definește insolvența ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile. Pe cale de consecință, se confirmă constatarea C.R.P.D.R.P. 3 Sud Muntenia în sensul că investiția nu și-a demonstrat viabilitatea economico-financiară, astfel încât starea debitoarei afectează natura și condițiile de implementare în sensul art. 14 alin. (2) din contract.

Totodată, în același sens pot fi reținute și disp. art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011, prin care se prevede că „În cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene sesizează că proiectul nu respectă cerințele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de reglementările aplicabile se va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 și art. 21, în scopul recuperării creanței bugetare rezultate din nereguli, cu excepția cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internațional prevăd altfel”.

S-a constatat că dispozițiile art. 17 alin. (3) din Anexa I - Prevederile Generale stabilesc că „în cazul încălcării de către beneficiar a prezentului contract autoritatea contractantă va înceta executarea contractului”, iar în acest caz „autoritatea contractantă va solicita înapoierea sumelor deja plătite în cadrul contractului și va aplica beneficiarului dobânzi și penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare”. 2. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., reclamanta arată, în esență, că în mod nelegal a reținut prima instanță că O.U.G. nr. 66/2011 ar fi aplicabilă reclamantei în ce privește contractul în litigiu, deoarece acesta a intrat în vigoare la 30 iunie 2011, ulterior publicării sentinței de deschidere față de aceasta a procedurii insolvenței, la data de 5 aprilie 2011. Recurenta consideră că acesteia nu i se poate imputa ca neregulă o situație de fapt preexistentă intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, iar în caz contrar ar rezulta că dispozițiile O.U.G. nr. 66/ 2011 s-ar aplica retroactiv, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, fiind încălcat principiul neretroactivității legii.

În mod greșit a reținut prima instanță faptul că pârâta nu ar fi decăzută din dreptul de a mai efectua orice control față de termenul de 15 zile prevăzut imperativ de art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011. S-a apreciat că în cazul în care s-ar considera că în cauza de față ar fi aplicabilă O.U.G. nr. 66/2011, pârâta ar fi decăzută din dreptul de a mai efectua orice control față de termenul de decădere de 15 zile prevăzut imperativ de art. 36 din această ordonanță. Acest termen nu poate fi apreciat ca un termen care să curgă exclusiv în favoarea autorității, așa cum a reținut prima instanță. Legiuitorul a dorit prin instituirea unui termen ca autoritatea să declanșeze un control rapid, în vederea depistării unor eventuale nereguli.

După momentul pronunțării sentinței de deschidere a procedurii insolvenței față de recurentă, s-a apreciat că, potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006, era suspendat de drept orice demers al pârâtei față de aceasta, iar măsurile dispuse constituie o încălcare a dispozițiilor Legii nr. 85/2006. Recurenta a considerat că excepția prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011 referitoare la aplicabilitatea art. 36 din Legea nr. 85/2006 trebuie raportată la sentința de deschidere a procedurilor de insolvență pronunțate după intrarea în vigoare a acestei ordonanțe, pentru cele pronunțate înainte de acest moment fiind aplicabile pe deplin dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006. S-a apreciat de către recurentă că sunt lipsite de relevanță susținerile pârâtei în conformitate cu care ar fi avut loc încălcări ale contractului-cadru.

Potrivit art. 14 din Anexa I la contractul-cadru, proiectul rămâne eligibil pentru cofinanțarea Uniunii Europene numai dacă nu conferă o modificare substanțială pe durata de valabilitate a contractului, iar acestea pot fi cele care afectează natura și condițiile de implementare sau oferă unei firme sau organism public un avantaj necuvenit și rezultă dintr-o schimbare a naturii proprietății, or, niciuna din situațiile menționate expres în contractul-cadru nu s-au întâmplat în fapt, obiectivul fiind realizat în întregime, firma desfășurându-și activitatea normal. Faptul că recurenta este supusă procedurii insolvenței, mai exact există o procedură de reorganizare în curs, se apreciază că acest lucru nu poate reprezenta o neregulă în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G.

nr. 66/2011 și de aceea, s-a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Intimata A.P.D.R.P. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 3. Hotărârea instanței de recurs Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal aplicabil, Curtea va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a fost investită cu soluționarea cererii de anulare a deciziei nr. 2807 din 6 februarie 2012 de soluționare a contestației reclamantei împotriva procesului-verbal din 7 decembrie 2011 prin care s-a stabilit ca fiind neeligibilă suma de 3.408.661 RON la care se adaugă majorări de întârziere, cerere ce a fost respinsă ca neîntemeiată.

Criticile din recurs sunt neîntemeiate, iar soluția instanței de fond este legală și temeinică. Primul motiv de recurs ce vizează aplicarea O.U.G. nr. 66/2011 nu este fondat. Recurenta susține că O.U.G. nr. 66/2011 nu este aplicabil pentru că situațiile de fapt sunt preexistente intrării în vigoare a acestui act normativ și că principiul neretroactivității legii este aplicabil inclusiv normele de procedură. Într-adevăr, contractul de finanțare și deschiderea procedurii insolvenței față de recurentă s-au făcut anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, însă în acest act normativ, în art. 66, s-au stabilit condițiile în care se vor desfășura activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare în contractele de finanțare.

Potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011: „Activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare”. Din interpretarea acestui text de lege rezultă faptul că O.U.G. nr. 79/2003 continuă să fie aplicată numai pentru activitățile de constatare a neregulilor care erau în desfășurare la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, fiind instituit astfel un caz de ultraactivitate a legii pentru că O.U.G. nr. 79/2003 a fost abrogată prin O.U.G.

nr. 66/2011, dar că activitățile de constatare a neregulilor ce vor fi declanșate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 se vor putea desfășura numai în baza noii reglementări. Deși recurenta susține că acțiunea de constatare a neregulii s-a declanșat după implementarea proiectului, totuși aceasta nu ține seama de prevederile art. 2 alin. (2) din contractul-cadru potrivit cărora „Durata de valabilitate a contractului cuprinde perioada de execuție a investiției la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăți făcută de autoritatea contractantă”. Prin urmare, pentru orice neregulă apărută în perioada de 5 ani de la data ultimei plăți efectuate de autoritatea contractantă, activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, dacă se declanșează ulterior intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 66/2011, este guvernată de dispozițiile acestui act normativ și nu se poate considera o aplicare retroactivă a legii. Nici cel de-al doilea motiv de recurs ce se referă la decăderea pârâtei de a mai efectua controlul nu poate fi reținut. Într-adevăr, potrivit art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 „Prin derogare de la dispozițiile art. 36 și art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență a unui beneficiar, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanță de urgență pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanțare din fonduri europene și/sau din fonduri publice naționale aferente acestora”.

În raport cu aceste prevederi și ținând seama de faptul că beneficiarul nu a respectat prevederile art. 14 din Anexa I la contractul-cadru potrivit cărora avea obligația de a aduce la cunoștință A.P.D.R.P. starea de insolvență în care se afla, intimata-pârâtă a respectat termenul de 15 zile pentru întocmirea notei de constatare a neregulii. Mai mult, în procesul-verbal nu s-a considerat că „neregula” ar fi neanunțarea intrării societății în insolvență și instituirea unui administrator judiciar, iar acestea constituiau încălcări ale contractului-cadru, neregula fiind tocmai intrarea în insolvență. Nu pot fi invocate nici dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 deoarece chiar acest text prevede expres că normele din O.U.G.

nr. 66/2011 sunt derogatorii de la cele cuprinse în art. 36 din Legea nr. 85/2006, iar O.U.G. nr. 66/2011 este aplicabilă societății recurente. Nu vor fi reținute ca fondate nici criticile referitoare la greșita reținere a încălcărilor din contractul-cadru. Potrivit prevederilor din contractul-cadru, nerespectarea acestuia constituie neregulă la contractul de finanțare, beneficiarul este obligat să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare, iar proiectul să nu fie modificat substanțial, pentru că altfel proiectul devine neeligibil. Nu se poate susține că deschiderea procedurii insolvenței nu ar constitui o încălcare a dispozițiilor din contractul de finanțare în condițiile în care prin aceasta sunt afectate natura și condițiile de implementare a proiectului, respectiv a avut loc o schimbare a situației financiare a beneficiarului finanțării.

Tot din contractul-cadru a rezultat că finanțarea nu se asigură doar pentru realizarea proiectului ci și pentru obținerea de performanțe financiare pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare ce se întinde pe 5 ani de la data ultimei plăți efectuate de către autoritatea contractantă. În consecință, în raport de cele mai sus menționate și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC D.C. SRL, prin administrator judiciar R.C.G. IPURL împotriva sentinței nr. 4371 din 27 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2014.