ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2443/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2443/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr.

4371 din 27 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de

reclamanta SC D.C. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale, A.P.D.R.P., C.R.P.D.R.P. 3 Sud Muntenia, prin care solicita

anularea deciziei din 6 februarie 2012 de soluționare a contestației formulate

de reclamantă, precum și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de

stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 7 decembrie 2011, privind

proiectul „Înființare fermă vaci, loc. C.M., jud. Giurgiu, denumire SC D.C. SRL

București, contract din 22 mai 2006”, și înlăturarea măsurilor luate prin acest

proces-verbal, inclusiv exonerarea de plata sumelor menționate în cuprinsul

acestuia.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 22 mai 2006

s-a încheiat între A.P.D.R.P., în calitate de autoritate contractantă, și SC

D.C. SRL, în calitate de beneficiar, contractul cadru pentru acordarea ajutorului

financiar nerambursabil în condițiile programului special de preaderare pentru agricultură

și dezvoltare rurală SAPARD România, cu scopul punerii în aplicare a proiectului

intitulat „Înființare fermă vaci, loc. C.M., jud. Giurgiu”.

Potrivit art. 2 alin.

final din contract, durata de valabilitate a sa cuprinde perioada de execuție a

investiției, la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăți efectuate de autoritatea

contractantă, acordându-se o finanțare nerambursabilă în cuantum de 3.564.498 RON,

adică maximum 50% din valoarea totală eligibilă a proiectului, după cum rezultă

din art. 3 alin. (2) din contract. Din înscrisurile atașate la dosar rezultă că

ultima plată a fost efectuată de A.P.D.R.P. la data de 27 iunie 2007.

La data de 9 martie 2011,

Tribunalul București a pronunțat în Dosarul nr. 51966/3/2010 o hotărâre prin care

a admis cererea creditorului Banca R.D., iar, în temeiul art. 33 alin. (6) din Legea

nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, a deschis procedura generală împotriva

debitorului SC D.C. SRL, cu menținerea dreptului de administrare al debitorului,

constând în dreptul de a-și conduce activitatea, dar sub supravegherea administratorului

judiciar.

Printr-un proces-verbal

încheiat la 27 septembrie 2011 de C.R.P.D.R.P. 3 Sud Muntenia, ca urmare a procedurii

de verificare a menținerii eligibilității proiectului „Înființare ferma vaci, loc.

C.M., jud. Giurgiu”, s-a solicitat SC D.C. SRL transmiterea în termen de 15 zile

calendaristice, alături de alte documente, a sentinței civile privind stadiul procedurii

de insolvență.

Printr-un proces-verbal

de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data

de 7 decembrie 2011, reprezentanții C.R.P.D.R.P. 3 Sud Muntenia au concluzionat

că „beneficiarul a încălcat prevederile contractului de finanțare din 22 mai 2006

pentru investiția Înființare ferma vaci, loc. C.M., jud. Giurgiu, prin nerespectarea

criteriilor de eligibilitate înscrise în cererea de finanțare (EG2), precum și a

prevederilor contractuale, respectiv art. 3 alin. (1) și art. 14 alin. (2) din Anexa

I; această investiție nu își demonstrează viabilitatea economico-financiară, respectiv

nu atinge obiectivele pentru care s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil prin

Program SAPARD, beneficiarul fiind în stare de insolvență”; s-a mai menționat că

„în baza notei de descoperire a unei neregularități din 6 februarie 2008 întocmit

de A.P.D.R.P., beneficiarului SC D.C. SRL București i-a fost stabilit un debit în

cuantum de 14.151,05 RON (…) debit ce a fost recuperat în totalitate, astfel că

suma totală neeligibilă datorată de către acesta este de 3.408.661,38 RON, la care

se adaugă majorări de întârziere potrivit legislației aplicate în domeniu”. S-a

stabilit astfel un cuantum al creanței bugetare de 3.408.661,38 RON în sarcina părții

reclamante. Echipa de control a indicat drept bază legală a verificării O.U.G.

nr. 66/2011, H.G. nr. 875/2011, O.G. nr. 92/ 2003.

Împotriva acestui proces-verbal,

reclamanta SC D.C. SRL a formulat contestație, înregistrată la A.P.D.R.P. în

data de 10 ianuarie 2012, care a fost însă respinsă prin decizia din 6

februariie 2012.

S-a apreciat că nu se

poate considera că O.U.G. nr. 66/2011 ar fi fost aplicată retroactiv și că în mod

eronat a raportat partea reclamantă prevederile O.U.G. nr. 66/2011 la data deschiderii

procedurii insolvenței. Astfel, raportarea trebuie făcută la contractul-cadru, cel

care constituie izvorul raportului juridic litigios, iar nu la data deschiderii

procedurii generale care constituie doar un incident apărut în cursul acestuia.

Or, contractul în discuție este în curs, nefiind finalizat, căci termenul prevăzut

la art. 2 alin. final se împlinește la 27 iunie 2012.

Totodată, potrivit

art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, aceasta „reglementează activitățile de

prevenire, de constatare a neregulilor, de stabilire și de recuperare a creanțelor

bugetare rezultate din neregulile apărute în obținerea și utilizarea fondurilor

europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, precum și de raportare

a neregulilor către Comisia Europeană sau către alți donatori internaționali”.

Pe cale de consecință,

s-a apreciat de către instanța de fond că dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 sunt unele

de procedură, câtă vreme se referă la activități de prevenire, constatare a neregulilor,

stabilire și recuperare a creanțelor bugetare. Or, este unanim admis că norma de

procedură este de imediată aplicare, aceasta devenind incidentă odată cu intrarea

în vigoare a legii noi. Un argument în acest sens rezultă și din interpretarea per

a contrario a art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011; dacă activitățile de constatare a

neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data

intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 se finalizează și se valorifică cu aplicarea

prevederilor O.G. nr. 79/2003 și astfel rezultă că toate celelalte activități de

constatare, declanșate odată sau după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011,

intră sub imperiul acesteia.

În plus, noțiunea de „neregularitate”

era definită chiar prin art. 17 alin. (1) din Anexa I - Prevederile Generale, parte

integrată a contractului cadru din 22 mai 2006 potrivit art. 6 al acestuia.

Nu a fost primită nici

apărarea reclamantei cum că pârâta ar fi decăzută din dreptul de a mai efectua orice

control, față de termenul de 15 zile prevăzut de art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011.

Art. 36 menționat prevede

că „Prin derogare de la dispozițiile art. 36 și art. 86 alin. (1) din Legea nr.

85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare,

în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a hotărârii judecătorești prin

care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență a unui beneficiar, autoritățile

cu competențe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea

de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare prevăzută de prezenta

ordonanță de urgență pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei

de finanțare din fonduri europene și/sau din fonduri publice naționale aferente

acestora”.

Cu toate acestea, s-a

apreciat că termenul de 15 zile menționat este unul stabilit în favoarea debitorului,

pentru ca nerespectarea lui de autoritatea publică nu poate să conducă la sancțiunea

decăderii din dreptul de a efectua controlul.

Pentru a concluziona în

acest din urmă sens, prima instanță a pornit de la ratio legis și a constat că din

analiza expunerii de motive a actului normativ în discuție, rezultă că rațiunea

legiuitorului în reglementare s-a fundamentat, între altele, pe necesitatea finalizării

cât mai urgente a procedurilor de constatare și recuperare de la debitori a sumelor

reprezentând corecții financiare stabilite, în conformitate cu prevederile reglementărilor

comunitare, ca urmare a constatării unor nereguli de sistem sau ca urmare a identificării

unor nereguli în aplicarea de către beneficiarii publici a prevederilor legale privind

achizițiile publice, în scopul evitării blocajului implementării proiectelor de

investiții, inclusiv a celor majore, finanțate prin instrumente structurale.

Pe cale de consecință,

termenul de 15 zile menționat este menit a impune autorității obligația de a acționa

cu celeritate pentru a se evita blocajul implementării proiectelor de investiții,

iar nu de a-l apăra pe debitor de orice control ulterior. Dacă prin reducere la

absurd s-ar accepta teza din urmă, atunci o astfel de interpretare ar intra în conflict

cu ratio legis prezentată în sinteză în expunerea de motive a O.U.G. nr. 66/2011.

Instanța de fond a apreciat

că este neîntemeiat și cel de-al treilea motiv expus de partea reclamantă prin cererea

formulată.

Art. 36 din O.U.G.

nr. 66/2011 prevede în mod expres că, „prin derogare de la dispozițiile art. 36

și art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările

și completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință

a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență

a unui beneficiar, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene

sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire

a creanțelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanță de urgență pentru sumele acordate

în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanțare din fonduri europene și/sau

din fonduri publice naționale aferente acestora”.

Astfel, deși art. 36 din

Legea nr. 85/2006 prevede că „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept

toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru

realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale”, instituindu-se astfel

un caz de suspendare legală de drept, totuși art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 derogă

în mod expres de la art. 36 din Legea nr. 85/2006, ceea ce implică înlăturarea oricărui

efect suspensiv incident în temeiul Legii nr. 85/2006 asupra activității de constatare

a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare în condițiile O.U.G. nr. 66/2011.

Cum textul art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 are caracter de normă juridică specială,

derogatorie, este prevalent față de art. 36 din Legea nr. 85/2006, dat fiind și

că actul juridic, contractul-cadru, era în curs, nefiind finalizat, astfel încât

nu se poate vorbi despre vreo situație juridică încheiată căreia să i se fi aplicat

retroactiv o normă juridică nouă.

În plus, O.U.G. nr. 66/2011,

conținând norme de procedură, este de imediată aplicare, cu excepția acțiunilor

de constatare deja declanșate la data intrării sale în vigoare, ceea ce nu este

cazul în speța de față.

În cadrul aceluiași motiv,

a expus partea reclamantă și alte considerente fără legătură cu art. 36 din Legea

nr. 85/2006, care au fost analizate la punctul următor prin prisma chestiunii respectării

obligațiilor ce îi incumbau SC D.C. SRL în virtutea contractului de finanțare.

Printr-un ultim motiv

expus în cererea formulată, în esență, partea reclamantă a contestat că ar fi avut

loc în cauză încălcări ale contractului-cadru.

Sub acest aspect, s-a

reținut că în Anexa I - Prevederi Generale, parte integrată a contractului-cadru

din 22 mai 2006 potrivit art. 6 al acestuia, se prevede la art. 3 alin. (1) că beneficiarul

se obligă să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate și

de selecție, iar la art. 14 alin. (2) că proiectul rămâne eligibil pentru cofinanțarea

Uniunii Europene numai dacă nu suferă o modificare substanțială, pe perioada de

valabilitate a contractului, modificările substanțiale la un proiect fiind și acelea

care afectează natura și condițiile de implementare.

Totodată, în Anexa IV

referitoare la instrucțiuni de achiziții pentru beneficiari, de asemenea parte integrantă

a contractului-cadru potrivit art. 6 al acestuia, se prevede la capitolul V - Eligibilitatea

contractorilor și contractelor, pct. 16, că nu sunt îndreptățite să participe la

competiția de ofertare sau să nu li se acorde contracte, acele persoane fizice și

juridice insolvabile sau în stare de faliment sau lichidare, care au afacerile administrate

de un judecător sindic, sunt în încetare de plăți, au suspendate activitățile de

afaceri sau sunt în situații similare prevăzute în legislația națională.

În aceste condiții nu

a fost primită apărarea părții reclamante, căci, deși la data încheierii contractului

aceasta nu se afla în insolvență, totuși ulterior, pe parcursul derulării contractului

și anterior împlinirii termenului convenit, împotriva SC D.C. SRL a fost deschis

procedura generală; or, potrivit art. 3 alin. (1) din Prevederile generale incumba

beneficiarului obligația de a respecta criteriile de eligibilitate și selecție,

printre care se menționa excluderea stării de insolvență.

Art. 3 pct. 1 din Legea

nr. 85/2006 definește insolvența ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului

care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata

datoriilor certe, lichide și exigibile. Pe cale de consecință, se confirmă constatarea

C.R.P.D.R.P. 3 Sud Muntenia în sensul că investiția nu și-a demonstrat viabilitatea

economico-financiară, astfel încât starea debitoarei afectează natura și condițiile

de implementare în sensul art. 14 alin. (2) din contract. Totodată, în același sens

pot fi reținute și disp. art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011, prin care se prevede că

„În cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competențe

în gestionarea fondurilor europene sesizează că proiectul nu respectă cerințele

de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de reglementările aplicabile se va proceda

la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor

bugetare, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 și art. 21, în scopul

recuperării creanței bugetare rezultate din nereguli, cu excepția cazurilor în care

regulile stabilite de donatorul public internațional prevăd altfel”.

S-a constatat că dispozițiile

art. 17 alin. (3) din Anexa I - Prevederile Generale stabilesc că „în cazul încălcării

de către beneficiar a prezentului contract autoritatea contractantă va înceta executarea

contractului”, iar în acest caz „autoritatea contractantă va solicita înapoierea

sumelor deja plătite în cadrul contractului și va aplica beneficiarului dobânzi

și penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare”.

Împotriva sentinței pronunțate

de instanța de fond, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta,

solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum

a fost formulată și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de

recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., reclamanta

arată, în esență, că în mod nelegal a reținut prima instanță că O.U.G. nr. 66/2011

ar fi aplicabilă reclamantei în ce privește contractul în litigiu, deoarece acesta

a intrat în vigoare la 30 iunie 2011, ulterior publicării sentinței de deschidere

față de aceasta a procedurii insolvenței, la data de 5 aprilie 2011.

Recurenta consideră că

acesteia nu i se poate imputa ca neregulă o situație de fapt preexistentă intrării

în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, iar în caz contrar ar rezulta că dispozițiile O.U.G.

nr. 66/ 2011 s-ar aplica retroactiv, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 15

alin. (2) din Constituție, fiind încălcat principiul neretroactivității legii.

În mod greșit a reținut

prima instanță faptul că pârâta nu ar fi decăzută din dreptul de a mai efectua orice

control față de termenul de 15 zile prevăzut imperativ de art. 36 din O.U.G.

nr. 66/2011.

S-a apreciat că în cazul

în care s-ar considera că în cauza de față ar fi aplicabilă O.U.G. nr. 66/2011,

pârâta ar fi decăzută din dreptul de a mai efectua orice control față de termenul

de decădere de 15 zile prevăzut imperativ de art. 36 din această ordonanță.

Acest termen nu poate

fi apreciat ca un termen care să curgă exclusiv în favoarea autorității, așa cum

a reținut prima instanță. Legiuitorul a dorit prin instituirea unui termen ca autoritatea

să declanșeze un control rapid, în vederea depistării unor eventuale nereguli.

După momentul pronunțării

sentinței de deschidere a procedurii insolvenței față de recurentă, s-a apreciat

că, potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006, era suspendat de drept orice demers

al pârâtei față de aceasta, iar măsurile dispuse constituie o încălcare a dispozițiilor

Legii nr. 85/2006.

Recurenta a considerat

că excepția prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011 referitoare la aplicabilitatea art.

36 din Legea nr. 85/2006 trebuie raportată la sentința de deschidere a procedurilor

de insolvență pronunțate după intrarea în vigoare a acestei ordonanțe, pentru cele

pronunțate înainte de acest moment fiind aplicabile pe deplin dispozițiile art.

36 din Legea nr. 85/2006.

S-a apreciat de către

recurentă că sunt lipsite de relevanță susținerile pârâtei în conformitate cu care

ar fi avut loc încălcări ale contractului-cadru.

Potrivit art. 14 din Anexa

I la contractul-cadru, proiectul rămâne eligibil pentru cofinanțarea Uniunii Europene

numai dacă nu conferă o modificare substanțială pe durata de valabilitate a contractului,

iar acestea pot fi cele care afectează natura și condițiile de implementare sau

oferă unei firme sau organism public un avantaj necuvenit și rezultă dintr-o schimbare

a naturii proprietății, or, niciuna din situațiile menționate expres în contractul-cadru

nu s-au întâmplat în fapt, obiectivul fiind realizat în întregime, firma desfășurându-și

activitatea normal.

Faptul că recurenta este

supusă procedurii insolvenței, mai exact există o procedură de reorganizare în curs,

se apreciază că acest lucru nu poate reprezenta o neregulă în sensul dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și de aceea, s-a solicitat admiterea

recursului astfel cum a fost formulat.

Intimata A.P.D.R.P. a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

de recurs

Analizând recursul formulat

prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal aplicabil, Curtea va

respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost

investită cu soluționarea cererii de anulare a deciziei nr. 2807 din 6 februarie

2012 de soluționare a contestației reclamantei împotriva procesului-verbal din 7

decembrie 2011 prin care s-a stabilit ca fiind neeligibilă suma de 3.408.661 RON

la care se adaugă majorări de întârziere, cerere ce a fost respinsă ca neîntemeiată.

Criticile din recurs sunt

neîntemeiate, iar soluția instanței de fond este legală și temeinică.

Primul motiv de recurs

ce vizează aplicarea O.U.G. nr. 66/2011 nu este fondat.

Recurenta susține că O.U.G.

nr. 66/2011 nu este aplicabil pentru că situațiile de fapt sunt preexistente intrării

în vigoare a acestui act normativ și că principiul neretroactivității legii este

aplicabil inclusiv normele de procedură.

Într-adevăr, contractul

de finanțare și deschiderea procedurii insolvenței față de recurentă s-au făcut

anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, însă în acest act normativ, în

art. 66, s-au stabilit condițiile în care se vor desfășura activitățile de constatare

a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare în contractele de finanțare.

Potrivit art. 66 din O.U.G.

nr. 66/2011: „Activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor

bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe

de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.U.G. nr.

79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările

ulterioare”.

Din interpretarea acestui

text de lege rezultă faptul că O.U.G. nr. 79/2003 continuă să fie aplicată numai

pentru activitățile de constatare a neregulilor care erau în desfășurare la data

intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, fiind instituit astfel un caz de ultraactivitate

a legii pentru că O.U.G. nr. 79/2003 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 66/2011, dar

că activitățile de constatare a neregulilor ce vor fi declanșate după intrarea în

vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 se vor putea desfășura numai în baza noii reglementări.

Deși recurenta susține

că acțiunea de constatare a neregulii s-a declanșat după implementarea proiectului,

totuși aceasta nu ține seama de prevederile art. 2 alin. (2) din contractul-cadru

potrivit cărora „Durata de valabilitate a contractului cuprinde perioada de execuție

a investiției la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăți făcută de autoritatea

contractantă”.

Prin urmare, pentru orice

neregulă apărută în perioada de 5 ani de la data ultimei plăți efectuate de autoritatea

contractantă, activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor

bugetare, dacă se declanșează ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011,

este guvernată de dispozițiile acestui act normativ și nu se poate considera o aplicare

retroactivă a legii.

Nici cel de-al doilea

motiv de recurs ce se referă la decăderea pârâtei de a mai efectua controlul nu

poate fi reținut.

Într-adevăr, potrivit

art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 „Prin derogare de la dispozițiile art. 36 și art.

86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările

și completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință

a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență

a unui beneficiar, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene

sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire

a creanțelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanță de urgență pentru sumele acordate

în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanțare din fonduri europene și/sau

din fonduri publice naționale aferente acestora”.

În raport cu aceste prevederi

și ținând seama de faptul că beneficiarul nu a respectat prevederile art. 14 din

Anexa I la contractul-cadru potrivit cărora avea obligația de a aduce la cunoștință

A.P.D.R.P. starea de insolvență în care se afla, intimata-pârâtă a respectat termenul

de 15 zile pentru întocmirea notei de constatare a neregulii.

Mai mult, în procesul-verbal

nu s-a considerat că „neregula” ar fi neanunțarea intrării societății în insolvență

și instituirea unui administrator judiciar, iar acestea constituiau încălcări ale

contractului-cadru, neregula fiind tocmai intrarea în insolvență.

Nu pot fi invocate nici

dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 deoarece chiar acest text prevede expres

că normele din O.U.G. nr. 66/2011 sunt derogatorii de la cele cuprinse în art. 36

din Legea nr. 85/2006, iar O.U.G. nr. 66/2011 este aplicabilă societății recurente.

Nu vor fi reținute ca

fondate nici criticile referitoare la greșita reținere a încălcărilor din contractul-cadru.

Potrivit prevederilor

din contractul-cadru, nerespectarea acestuia constituie neregulă la contractul de

finanțare, beneficiarul este obligat să respecte pe toată durata contractului criteriile

de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare, iar proiectul

să nu fie modificat substanțial, pentru că altfel proiectul devine neeligibil.

Nu se poate susține că

deschiderea procedurii insolvenței nu ar constitui o încălcare a dispozițiilor din

contractul de finanțare în condițiile în care prin aceasta sunt afectate natura

și condițiile de implementare a proiectului, respectiv a avut loc o schimbare a

situației financiare a beneficiarului finanțării.

Tot din contractul-cadru

a rezultat că finanțarea nu se asigură doar pentru realizarea proiectului ci și

pentru obținerea de performanțe financiare pe toată durata de valabilitate a contractului

de finanțare ce se întinde pe 5 ani de la data ultimei plăți efectuate de către

autoritatea contractantă.

În consecință, în raport

de cele mai sus menționate și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC D.C. SRL, prin administrator judiciar R.C.G. IPURL împotriva sentinței

nr. 4371 din 27 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 mai 2014.