ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2133/2016

Decizia nr. 2133/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la 25 noiembrie 2013 de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit s-a solicitat:

raportat la:

a) Procesul-verbal de constatare încheiat la data de 19 iunie 2013 privind proiectul "Investiție nouă abator de păsări în comuna Florești, județul Cluj beneficiar SC A. SRL", proces-verbal înregistrat la APDRP sub nr. 18473 din 19 iunie 2013, proces-verbal prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei debitul în sumă de 1.381.925,37 RON.

b) Decizia nr. 25047 din 7 august 2013 de soluționare a contestației formulate de către reclamantă și înregistrată la intimată sub nr. 21944 din 15 iulie 2013, decizie prin care s-a dispus respingerea contestației formulate de către reclamantă împotriva procesului-verbal 18473 din 19 iunie 2013 încheiat de către intimată

Prin Sentința civilă nr. 196/2014 din 12 mai 2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, anulând Decizia nr. 25047 din 17 august 2013 și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 18.473 din 19 iunie 2013 emise de pârâtă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor legale invocate de reclamantă, dreptul de a stabili creanța bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internațional prin emiterea declarației finale de închidere, cu excepția cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internațional prevăd un termen mai mare.

Contrar susținerilor reclamantei, instanța de fond a constatat că, potrivit art. 2 din Anexa la O.U.G. nr. 213/2008 pentru ratificarea Acordului din 4 decembrie 2008 între Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, în numele Comunității Europene, pentru modificarea Acordului anual de finanțare 2006, Comisia va dezangaja automat orice parte a angajamentului la care se face referire în art. 2, care nu a fost reglementată prin plata în cont sau pentru care nu s-a primit o cerere de plată acceptabilă până la data de 31 decembrie 2009 cel mai târziu.

De asemenea, prin Decizia de punere în aplicare 2011/463/UE a Comisiei din 25 iulie 2011, s-au închis conturile agențiilor SAPARD situate pe teritoriul Bulgariei și pe cel al României care privesc cheltuielile finanțate din bugetul general al Uniunii Europene în 2008.

Prin urmare, instanța de fond a împărtășit opinia pârâtei, în sensul că data închiderii programului SAPARD este data de 25 iulie 2011, dată în raport de care dreptul de a stabili creanța bugetară nu era prescris.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că pârâta a încălcat dispozițiile art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit cărora activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare poate fi reluată de aceeași sau altă structură de control prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripție, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influențează rezultatele acestora; în condițiile alin. (1) se poate emite un nou proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru eventuale diferențe necesare până la acoperirea integrală a prejudiciului.

Or, în prezentul litigiu, pârâta cunoștea sau trebuia să cunoască această neregulă încă de la efectuarea primului control, care s-a finalizat cu întocmirea procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. 10508 din 27 mai 2010, astfel încât nu mai putea, potrivit dispozițiilor legale anterior evocate, să efectueze un nou control și să încheie un nou proces-verbal de constatare a neregulilor.

Susținerile pârâtei în sensul că abia în momentul în care a înregistrat raportul final OLAF OF/2013/0208 la sediul ei, respectiv la data de 19 aprilie 2013, a cunoscut despre neregulile în legătură achiziționarea lucrărilor de construcție sunt contrazise de înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Astfel, însăși pârâta face referire la declarația dată de B. la data de 31 mai 2010, declarație prin care aceasta face referiri la factura fiscală emisă de SC C. SA, dar consideră, în mod neîntemeiat, că aceasta, fiind ulterioară datei întocmirii primului proces-verbal de control, întărește concluzia în sensul că nu ar fi cunoscut despre această neregulă la momentul efectuării primului control.

Or, susține prima instanță că, este evident că declarația acestei persoane este urmarea investigațiilor efectuate de către DLAF, investigații despre care pârâta avea cunoștință la momentul efectuării primului control.

Mai mult decât atât, rezultă cu certitudine că pârâta ar fi cunoscut, cu ocazia primului control efectuat la sediul reclamantei, împrejurările în care s-au achiziționat lucrările de construcții, și din nota de control privind derularea Proiectului „Investiție nouă, abator păsări în comuna Florești jud. Cluj” întocmită de Departamentul pentru Luptă Antifraudă și depus la dosarul Curții de Apel București.

Instanța de fond nu a achiesat la susținerile pârâtei, în sensul că primul control ar fi vizat doar aspectele sesizate prin Adresa nr. D/011103 din 7 decembrie 2009 primită de la OLAF, întrucât pârâta își invocă, practic, propria culpă.

Astfel, rezultă din toate înscrisurile depuse atât în cadrul prezentului dosar cât și în cel al Curții de Apel București că pârâta avea suficiente elemente pentru a suspecta nereguli și cu privire la achiziția de lucrări de construcție, documentele invocate în cuprinsul procesului-verbal de control, respectiv factura fiscală emisă de SC C. SA existând la sediul reclamantei și cu ocazia primului control.

Prin urmare, Curtea a constatat că datele suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor, la care se referă dispozițiile art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 nu au în vedere elemente existente și la momentul efectuării unui control anterior, dar necunoscute organelor de control datorită neglijenței acestora în efectuarea controlului.

În consecință, pentru toate considerentele expuse anterior, instanța de fond a constatat că cererea formulată este întemeiată, motiv pentru care a admis-o, dispunând în consecință.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva Sentinței nr. 196/2014 pronunțată la data de 12 mai 2014 de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Motivele de casare

Prin recursul său, pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Principalele argumente invocate

A susținut recurenta - pârâtă că sentința atacată este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 și a dispozițiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR.

Recurenta-pârâtă arată că în mod greșit instanța de fond a constatat nelegalitatea actelor contestate emise în 2013 fără a se ține cont de raportul final OLAF nr. O.G./2013/0208 înregistrat la autoritatea recurentă sub nr. 11919 din 19 aprilie 2013.

Astfel, în baza Notei de descoperire a unei nereguli și de fundamentare pentru desfășurarea unui control IRD 0.1 nr. 14.812 din 21 mai 2013 aprobată de Directorul General al Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, o echipă de control din cadrul subscrisei a procedat la efectuarea unei verificări documentare a elementelor semnalate în Raportul final OLAF nr. OF/2013/0208 înregistrat la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit sub nr. 11.919 din 19 aprilie 2013.

Verificarea a fost efectuată cu scopul de a stabili existența neregulilor și cuantumul prejudiciului, acestea fiind semnalate prin Raportul final OLAF nr. OF/2013/0208 înregistrat la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit sub nr. 11.919 din 19 aprilie 2013.

Investigațiile OLAF au vizat procedurile de achiziții organizate de beneficiarul SC A. SRL, identificându-se nereguli la două dintre aceste proceduri și anume:

- achiziționarea liniei de abatorizare păsări (nereguli ce au fost aduse la cunoștința APDRP anterior raportului final OLAF prin adresa nr. D/011103 din 7 decembrie 2009 înregistrată la APDRP sub nr. 25.653 din 14 decembrie 2009, adresă ce a stat la baza întocmirii procesul-verbal de constatare nr. 10.508 din 27 mai 2010)

- achiziționarea lucrărilor de construcție:

La această procedură au participat cu ofertă următoarele firme:

- SC C. SA (RO) - cu o valoare a ofertei de 2.174.956,17 RON

- SC D. SRL (RO) - cu o valoare a ofertei de 3.560.975,98 RON

- SC E. SRL (RO) - cu o valoare a ofertei de 3.204.559,75 RON Compania SC C. SA a câștigat contractul pentru lucrările de construcție.

Oficiul European de Luptă Antifraudă are următoarele constatări referitor la această achiziție: "DLAF a descoperit că SC A. SRL a început tranzacțiile comerciale legale cu compania câștigătoare SC C. SA, înainte ca procedura de licitație să aibă loc. DLAF a descoperit că o factură (nr. 5960502), pentru suma de 8.273.862.231 RON a fost emisă în data de 26 octombrie 2004 de SC C. SA către SC A. SRL. Această dată este cu două zile înainte datei eventualelor ofertelor de licitații, activitate care a avut loc în data de 28 octombrie 2004, și cu opt zile înainte ca SC A. să semneze un contract oficial cu SC C. SA pentru furnizarea lucrărilor de construcție (contract nr. 1166/3 noiembrie 2004).

Suma facturată a fost plătită de SC A. SRL către SC C. SA în data 27 octombrie 2004 prin ordinul de plată nr. 321. Această dată a fost cu o zi înainte de evaluarea ofertelor de licitație, activitate care a avut loc în data de 28 octombrie 2004.

În aceste condiții, este dar că beneficiarul SC A. SRL a acordat contractul pentru lucrările de construcție companiei SC C. SA înainte de evaluarea celor trei oferte de licitație și înainte de a atribui contractul în mod oficial. Acest lucru poate fi considerat ca o manipulare deliberată a procedurii de licitație, iar procedura de licitație a avut loc doar pentru a se întruni normele SAPARD și UE.

Se arată că în mod nelegal instanța de fond nu a reținut această neregulă gravă care demonstrează că reclamantul a încălcat obligațiile contractele asumate prin contractul de finanțare din 28 mai 2001 și în consecință avea obligația reclamanții de a achita prejudiciul aferent celor două achiziții afectate de nereguli în cuantum de 1.381.925.37 RON. Acest cuantum este dat de diferența dintre întreaga sumă primită primită de reclamantă ca finanțare și valoarea creanței bugetare rămasă în sarcina beneficiarului după finalizarea acțiunilor în justiție 543.757,50 RON.

Recurenta-pârâtă arată că sentința atacată este dată cu interpretarea greșită a dispozițiilor art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 pe motiv că „pârâta cunoștea sau trebuia să cunoască această neregulă încă de la efectuarea primului control, care s-a finalizat cu întocmirea procesului-verbal de constatare a neregulilor din 27 mai 2010 astfel încât nu mai putea potrivit dispozițiilor legale să efectueze un nou control și să încheie un nou proces-verbal de constatare a neregulilor.

Recurenta susține că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 deoarece neregulile constatate prin procesul-verbal din 27 mai 2010 sau referit exclusiv la achizițiile durabile de reclamanta-intimată pentru linia de abatoare păsări în timp ce raportul final al OLAF OF/2013/0208 înregistrat la recurentă la 19 aprilie 2013 priveau nereguli la achiziția de lucrări la care a participat cu oferta SC C. SA. În acest sens se invocă declarația numitei B. din 31 mai 2010 dată ulterioară întocmirii primului proces-verbal nr. 10 mai 2008 din 27 mai 2010.

Se arată că în raport de aceste date în cauză procedura de achiziție a lucrărilor de construcție a fost una formală care a reprezentat o neregulă în sensul dispozițiilor O.G. nr. 79/2003, care nu a fost cunoscute la data efectuării primului control, iar susținerea instanței potrivit căruia pârâta a avut cunoștință de neregulile constatate față de procedura de achiziții de construcții la data primului controlul este nefondată.

Se solicită admiterea recursului și casarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.

Apărările intimatei

Împotriva susținerilor recurentei-pârâte, din cuprinsul motivelor de recurs, intimata-reclamantă SC A. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea soluției dată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică; susținându-se că, criticile recurentei sunt vădit neîntemeiate și nu pot fi primite.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în Completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 mai 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 24 februarie 2016, Completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul promovat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, actualmente Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 (1) pct. 8 C. proc. civ. în sensul aplicării și interpretării greșite a dispozițiilor art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011.

Curtea apreciază că soluția de admitere a acțiunii este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 în condițiile în care procesul-verbal contestat încheiat la data de 19 iunie 2013 este nelegal atât datorită încălcării normei imperative privind unicitatea controlului și a procedurii de investigare a neregulilor, aceasta în condițiile în care pretinsa neregulă era cunoscută la data închirierii primului control realizat la nivelul anului 2010 și finalizat cu încheierea procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. 10508 din 27 mai 2010 cât și datorită încălcării autorității de lucru judecat, respectiv a dispozițiilor Deciziei nr. 2624 din 25 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Curtea apreciază ca nefondate criticile formulate de recurenta-pârâtă în sensul că în cauză au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 pe motiv că activitatea de verificare finalizată prin procesul-verbal din 27 mai 2010 a vizat exclusiv achiziția liniei de abatoare din cadrul contractului de finanțare din 28 mai 2004, iar datele noi care au justificat un nou control au rezultat din raportul OLAF nr. OF/2013/0208 și declarația numitei B. din 31 mai 2010.

Curtea analizând actele din prezenta cauză și actele care au stat la baza primului proces finalizat irevocabil prin pronunțarea Deciziei nr. 2624 din 25 mai 2012.

În mod corect prima instanță a apreciat că în cauză nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 în sensul existenței unor date necunoscute cu ocazia efectuării primului control din 2010 de natură a justifica un nou control în 2013.

Recurenta AFIR NU a probat imposibilitatea acesteia de a examina întreaga documentație aferenta Proiectului și toate achizițiile realizate de către Amareto pe parcursul implementării Proiectului.

Atât Procesul-verbal contestat în prezentul dosar dar, mai ales, Procesul-verbal nr. 10508 din 27 mai 2010 încheiat de APDRP au fost încheiate în urma unei verificări documentare complete, a întregii documentații aferente Proiectului, ambele fi întocmite după finalizarea integrala a proiectului și în condițiile în care recurenta putea/trebuia să verifice conformitatea derulării Proiectului pe parcursul perioadei de implementare.

Procesul-verbal nr. 10508 din 27 mai 2010 încheiat de APDRP nu a identificat nereguli în ceea ce privește achiziția lucrărilor de construcție a halei deși încheierea acestui Proces-verbal s-a realizat în urma verificării ÎNTREGII documentații aferente Proiectului. Dovadă în sensul celor susținute este faptul că întreaga documentație, inclusiv documentele relevante în ceea ce privește achiziția lucrărilor de construcții invocate este depusă de către recurentă în Dosarul nr. x/2/2010 al Curții de Apel București privind anularea Procesului-verbal nr. 10508 din 27 mai 2010 cu titlu de documente care au stat la baza emiterii Procesului-verbal nr. 10508 din 27 mai 2010, în acord cu dispozițiile art. 13 din Legea nr. 554/2004.

Nu s-a contestat de către recurentă, iar probatoriul administrat în fața instanței de fond confirmă acest lucru. împrejurarea ca întreaga documentație aferenta Proiectului și achizițiilor realizate în cadrul Proiectului (inclusiv achiziția lucrărilor de la SC C. SRL) a fost pusă la dispoziția recurentei la momentul controlului efectuat în cursul anului 2010. control concretizat prin încheierea Procesului-verbal nr. 10508 din 27 mai 2010.

Dimpotrivă, această împrejurare este confirmată de cuprinsul Procesului-verbal se fac referire concrete la elemente de detaliu aferente controlului de achiziție și a facturilor fiscale emise în derularea acestui contract, ceea ce relevă că aceste documente erau deținute anterior de către recurentă, încă de la momentul încheierii Procesului-verbal nr. 10508 din 27 mai 2010.

Nu în ultimul rând, în Nota de control a DLAF (depusă în cadrul Dosarului x/2/2010 al Curții de Apel București, întocmită ca efect al sesizării OLAF realizate prin Adresa din 24 noiembrie 2009 transmisă de OLAF - menționată la pagina 7, pct 2.12 din Raportul final al OLAF), document care analizează TOATE achizițiile realizate pe perioada Contractului de finanțare, inclusiv cele referitoare la achiziția lucrărilor de construire, se arată în mod explicit că activitatea de control s-a realizat pe baza întregii documentații referitoare la Contractul de finanțare puse la dispoziție de către APDRP întrucât documentația deținută de către Amareto, în calitate de beneficiar al finanțării, a fost pusă la dispoziția organelor de urmărire penală - DNA, în cadrul anchetei realizate de către acestea ca efect al sesizării venite din partea OLAF.

Așadar, se confirmă că APDRP a avut la dispoziție întreaga documentație la momentul încheierii Procesului-verbal 10508 din 27 mai 2010 și că aspectele invocate cu privire la achiziția lucrărilor de construire nu reprezintă date necunoscute, ci, dimpotrivă, reprezintă date aflate în posesia APDRP la data încheierii Procesului-verbal 10508 din 27 mai 2010.

Constatarea corectă a instanței de fond în sensul că în cauză nu au existat date necunoscute la data primei verificări din 2010 de natură a justifica un nou control este probată prin raportul OLAF nr. OF/2013/0208 din care rezultă că sesizările inițiale din 2009 - 2010 și sesizarea către DNA - ca organ de cercetare penală au privit în ansamblu cont de finanțare SAPARD, pentru ambele proceduri de achiziție și că în consecință împrejurările menționate în al doilea proces-verbal nu mai putea face obiectul verificărilor ulterioare conform cu art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, prin Adresa din 24 noiembrie 2009, OLAF a solicitat DLAF din România sa verifice autenticitatea ofertelor de licitație emise de către companiile române pentru următoarele 4 proceduri de licitație. Procedura de licitație nr. 2 pentru furnizarea lucrărilor de construcție (pagina 7, pct 2.12 din Raportul final al OLAF).

2.14. Investigația DLAF a descoperit că nereguli și posibil fraudă au intervenit în procedura de licitație pentru lucrările de construcție(procedura de licitație nr. 2 menționată la punctul 2 decembrie )..DLAF, de asemenea, a considerat că infracțiunile prevăzute de art. 215, paragrafele 1 și 3 C. pen. Român, este posibil să fi avut loc..în acest sens DLAF a trimis raportul său către Autoritățile Judiciare din România (DNA) pentru o posibilă anchetă penală)..

pag. 7 "Toate activitățile de investigare referitoare la acest proiect SAPARD s-au desfășurat sub numărul de caz OLAF/2008/0285". în concluzie nu este vorba de două controale distincte ci de unul și același control. Faptul că SAPARD a ales să întocmească primul proces-verbal în timpul controlului nu ne este imputabil. Prematuritatea întocmirii acestui proces-verbal nu a fost reținută de către instanța de judecată și, deci, cu atât mai mult nu mai exista posibilitatea întocmirii unui al doilea proces-verbal pentru faptele deja cercetate.

Curtea constată că în mod corect prima instanță a înlăturat caracterul de „noutate” al declarației numitei B. dată la 31 mai 2010, deoarece aspectele declarate priveau primul control din 2010, care a fost un control complex vizând ambele proceduri de achiziție și care priveau factura fiscală emisă de SC C. SA.

Declarația acelei persoane este urmarea investigațiilor efectuate de către DLAF, investigații care erau cunoscute de recurentă la momentul efectuării primului control. Iar în ceea ce privește susținerea privind factura emisă de SC C. la 26 octombrie 2004 aceasta nu poate fi reținută ca fiind o neregulă privind procedura de achiziție. Aceasta deoarece reclamanta a acceptat plata facturii la data de 28 octombrie 2004 în baza adjudecării contractului de această firmă, acceptarea fiind ulterioară adjudecării contractului de către această firmă care a prezentat cea mai bună ofertă.

Recurenta AFIR recunoaște în mod indirect faptul că pretinsa neregulă pentru care a fost încheiat Procesul-verbal contestat în prezentul dosar era cunoscută încă de la momentul încheierii Procesului-verbal nr. 10508 din 27 mai 2010, respectiv, în cadrul procedurilor de investigare care au condus la încheierea Procesului-verbal nr. 10508 din 27 mai 2010.

Astfel, recurenta afirmă că „includerea în cuprinsul Procesului-verbal nr. 10508 din 27 mai 2010 ca neregulă a procedurii privind achiziționarea lucrărilor de construcții în valoare de 2.147.956,17 RON ar fi fost superfluă devreme ce prin Procesul-verbal nr. 10508 din 27 mai 2010 s-a dispus oricum recuperarea întregii sume acordate cu titlu de finanțare în baza Contractului de finanțare, inclusiv a contravalorii lucrărilor de construcții achiziționate".

Cu alte cuvinte, deși se cunoștea încă de la momentul încheierii Procesului-verbal nr. 10508 din 27 mai 2010 pretinsa neregulă în ceea ce privește achiziția lucrărilor de construcții a halei, s-a apreciat că nu mai este necesar ca acestea să fie incluse în cuprinsul procesului-verbal contestat devreme ce prin Procesul-verbal nr. 10508 din 27 mai 2010 s-a dispus recuperarea întregii cofinanțări acordate.

Această poziție exprimată în mod neechivoc în cuprinsul cererii de recurs demonstrează că recurenta AFIR avea posibilitatea de a constata pretinsa neregulă în legătură cu lucrările de construcție achiziționate încă de la data Procesului-verbal nr. 10508 din 27 mai 2010 iar raportul final al OLAF invocat nu a cuprins date necunoscute ci, dimpotrivă, s-a referit la date despre care recurenta AFIR le cunoștea/putea și trebuia sale cunoască încă de la data primei verificări pentru identificarea neregularităților în legătură cu Contractul.

În concluzie, recurenta avea posibilitatea și obligația de a stabili existența ori inexistența unei pretinse nereguli în ceea ce privește achiziția serviciilor de la SC C. SRL de către Amareto încă de la data încheierii Procesului-verbal nr. 10508 din 27 mai 2010, moment la care acesteia a avut la dispoziție toate documentele aferente Proiectului și exista solicitarea din partea OLAF de verificare a tuturor procedurilor de achiziție realizate în cadrul Proiectului, inclusiv achiziția lucrărilor de construire.

Recurenta își invocă practic propria culpă. Controlul exercitat de către recurentă nu este limitat prin lege, doar la situațiile în care efectuarea de verificări este solicitată de către OLAF, recurenta deținând prerogative și obligații legale de a efectua o asemenea verificare ori de câte ori apreciază că există indicii ori probe privind existența unei nereguli, independent de existența/inexistența unei sesizări din partea OLAF.

Raportul final al OLAF nr. OF/2013/0208 nu fi considerat ca un document ce conține date necunoscute la momentul încheierii Procesului-verbal nr. 10508 din 27 mai 2010, iar AFIR (APDRP) a realizat un control documentar complet, inclusiv cele referitoare la achiziția lucrărilor de construire, încă de la momentul procedurilor de verificare care au precedat încheierea Procesului-verbal nr. 10508 din 27 mai 2010, recurenta putând și trebuind să analizeze orice și toate aspectele referitoare ia procedura de achiziție cu ocazia verificărilor anterioare, fără ca acestea să poată face obiectul unei noi proceduri de verificare care să justifice emiterea Procesului-verbal.

Curtea apreciază că recursul este nefondat și pentru faptul că recurenta-pârâtă prin emiterea celui de-al doilea act de control, prin încălcarea dispozițiilor art. 31 din O.U.G. nr. 66/2001 a încercat înlăturarea prin căi neprocedurale a efectelor unei hotărâri judecătorești irevocabile, respectiv a Deciziei nr. 2624 din 25 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în baza căruia reclamanta-intimată a fost exonerată de plata sumei de 1.381.925,37 RON exact aceeași sumă pentru care a fost emis nelegal al doilea proces-verbal de control din 2013 contestat în prezenta cauză.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

În baza art. 451 C. proc. civ. va obliga recurenta la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă reprezentând onorariu de avocat redus, conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ. în raport de obiectul și complexitatea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (succesoare a Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) împotriva Sentinței nr. 196/2014 din 12 mai 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de 5000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă, reprezentând onorariu de avocat redus, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2016.

Procesat de GGC - LM