ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.02.2017

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 481/2017

HOTĂRÂRE
14.02.2017
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 481/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal la data de 4 noiembrie 2013, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP), a solicitat anularea Deciziei nr. 22023 din 15 iulie 2013 emisa de APDRP, a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat de APDRP în data de 22 martie 2013, precum și suspendarea, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a executării actelor anterior menționate, până la soluționarea definitiva și irevocabila a cauzei.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 1241 din data de 15 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea privind pe reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, s-a anulat Decizia nr. 22023 din 15 iulie 2013 și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 22 martie 2013 și înregistrat la APDRP sub nr. 14115 din 14 mai 2013, ambele emise de pârâta APDRP; s-a respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării efectelor Deciziei nr. 22023 din 15 iulie 2013; s-a suspendat executarea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 22 martie 2013 și înregistrat sub nr. 14115 din 14 mai 2013, până la soluționarea definitivă a fondului cauzei.

Totodată, a fost obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.100 RON, reprezentând onorariu avocat.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, a formulat recurs pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, solicitând admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare, modificarea în tot a sentinței civile, în sensul respingerii cererii de suspendare și a cererii de anulare, ca fiind neîntemeiate, invocând motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că a acționat conform prevederilor contractuale, cu respectarea obligațiilor ce îi revin în conformitate cu prevederile legale în ceea ce privește administrarea fondurilor europene, iar emiterea procesului-verbal contestat nu este consecința voinței sale unilaterale, ci rezultatul conduitei defectuoase a reclamantei în derularea contractului de finanțare, care nu a respectat obligațiile pe care și le-a asumat.

Raportat la cheltuielile neeligibile care au fost reținute prin procesul-verbal de constatare întocmit în cauză, a susținut recurenta-pârâtă că beneficiarul nu poate invoca o lipsă de culpă a sa în includerea respectivelor cheltuieli în cererea de plată, fiind evident caracterul lor neeligibil.

De asemenea, interpretarea definiției neregulii este în opinia APDRP, marginală și lipsită de consistență și relevanță în speța în cauză, întrucât neregula survine ca urmare a solicitării la plată a unor cheltuieli neeligibile ce depășesc cu mai mult de 3% suma admisă la plată.

Astfel, în urma reverificărilor, s-a constatat că la întocmirea certificatului de plată numărul CR8/703 din 13 iulie 2012 nu a fost aplicată reducerea conform art. 30 din Regulamentul (CE) nr. 65/2011, conform celor precizate în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x.115 din 14 mai 2013.

Totodată, prin afirmația în apărarea sa, potrivit căreia "valoarea invocată ca fiind afectată de nereguli (cap 9) este o valoare neeligibilă, o sumă neplătită deci nu poate fi un prejudiciu adus bugetului național și/sau european", beneficiarul admite caracterul neeligibil al cheltuielilor refuzate la plată.

În cazul de față, suma refuzată la plată a fost de 226.404,34 RON reprezentând cheltuială neeligibilă - iar reducerea aplicată a fost egală suma de 226.404,34 RON.

Prin urmare, este evident că în mod temeinic și legal s-a considerat că suma de 226.404,34 RON reprezintă o cheltuială neeligibilă și de asemenea, tot în mod temeinic și legal au fost aplicate dispozițiile art. 30 din Regulamentul CE nr. 65/2011.

A precizat recurenta că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, APDRP trebuie să se asigure că "fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți și a obține astfel un avantaj care contravine obiectivelor măsurii de sprijin".

Din aspectele învederate rezultă că APDRP este obligată să sancționeze neregulile sesizate în derularea și implementarea proiectului asumat atât de beneficiari, cât și de contractori, întrucât deficiențele investițiilor finanțate afectează credibilitatea PNDR și a României privitor la capacitatea de administrare a fondurilor europene.

În condițiile în care obiectul contractului de finanțare îl reprezintă acordarea unei finanțări publice nerambursabile (parte de la bugetul de stat, parte de la bugetul Comisiei Europene), acest fapt determină aplicarea unor reguli stricte în ceea ce privește achizițiile organizate în vederea realizării proiectului propus spre finanțare, reguli a căror respectare trebuie verificată de către însuși beneficiar, în calitate de autoritate contractantă în cadrul procedurii de achiziție.

Autoritatea contractantă - SC A. SRL - răspunde în integralitate pentru derularea procedurii de achiziție în mod transparent, bazată pe criterii obiective, în conformitate cu prevederile legislației naționale privind achizițiile publice.

În fine, a susținut recurenta că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de legislația în vigoare pentru suspendarea executării actelor administrative și, pe cale de consecință, solicită respingerea cererii de suspendare a efectelor actelor administrative, ca neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-reclamantă A. SRL a invocat nulitatea recursului, sub aspectul faptului că acesta nu a fost motivat în termenul legal. A mai invocat nulitatea recursului și sub aspectul nerespectării dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., apreciind că recursul nu cuprinde nicio critică concretă adusă hotărârii pronunțate de instanța de fond, raportat la motivarea respectivei sentinței, ceea ce face imposibilă încadrarea aspectelor prezentate de recurentă într-unul dintre cazurile enumerate la art. 488 C. proc. civ. În subsidiar, pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

A susținut intimata-reclamantă că recurenta-pârâtă a stabilit în mod eronat natura juridică a contractului din 27 aprilie 2011, calificându-l drept un contract de finanțare, cât timp acesta reprezintă, în opinia sa, un contract de prestări servicii, încheiat în baza O.U.G. nr. 34/2006.

A mai susținut intimata că în mod greșit recurenta susține incidența în cauză a prevederilor art. 30 din Regulamentul CE nr. 65/2011, articolul menționat făcând referire la cererile de plată depuse de beneficiarii ajutoarelor acordate din fondurile europene, iar nu la orice alte contracte încheiate cu privire la fondurile europene. În opinia sa, nici trimiterile făcute la dispozițiile art. 25 și 29 din același act de drept european nu sunt aplicabile în cauză, ele fiind incidente în situația controalelor efectuate ulterior încheierii contractului, prin realizarea plății finale, ori în referire la controalele efectuate la fața locului, ceea ce nu s-a realizat în cazul de față.

În fine, intimata-reclamantă a susținut că prevederile O.U.G. nr. 66/2011 nu sunt incidente în cauză, neavând calitatea de "beneficiar" în accepțiunea conferită de acest text normativ, dată fiind natura juridică a contractului încheiat.

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 ianuarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 16 martie 2016, completul de filtru a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului, urmând a pune în discuția părților excepția nulității recursului sub aspectul tardivității formulării motivelor de recurs vizând soluția de suspendare a executării actelor administrative atacate.

Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Din înscrisurile aflate la dosar reiese că între Asocierea de autorități contractante dintre Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Direcția Generală Dezvoltare Rurală - Autoritate de Management pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în calitate de achizitor și Asocierea condusă de reclamanta SC A. SRL în calitate de prestator s-a încheiat, în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 Contractul de servicii din 27 aprilie 2011.

În baza acestui contract, prestatorul se obligă să presteze servicii de consiliere și consultanță pentru întocmirea planurilor de afaceri și a dosarului de aplicație în vederea accesării măsurii 141 "Sprijinirea fermelor agricole de semisubzistență" pentru 7320 de fermieri în Regiunea Centru. Prețul contractului a fost stabilit la suma de 8.220.149,78 RON fără TVA.

Instanța de control judiciar reține că, ulterior, echipa de control, în baza Notei de descoperire a unei nereguli și de fundamentare pentru desfășurarea unui control nr. 3882 din 21 februarie 2012 aprobat de Directorul general al APDRP s-a procedat la verificarea menținerii eligibilității cheltuielilor aferente cererii de plată din data de 13 iulie 2012. Se reține în nota de constatare că la întocmirea Certificatului de plată nr. CR8/702 din 13 iulie 2012 nu a fost aplicată reducerea conform prevederilor art. 30 din Regulamentul 65/2011.

Prin urmare, în Procesul-verbal de constatare nr. x din 14 mai 2013 întocmit conform O.U.G. nr. 66/2011 s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în sumă de 226.404,34 RON, iar prin decizia de soluționare a contestației din 15 iulie 2013 s-a respins contestația formulată de reclamantă.

Potrivit art. 30 din Regulamentul CEE nr. 65/2011 plățile se calculează în funcție de ceea ce se constată a fi eligibil cu ocazia controalelor administrative, iar statul membru examinează cererea de plată primită de la Beneficiar și stabilește sumele eligibile pentru ajutor.

Deși din procesul-verbal atacat rezultă că autoritatea emitentă a apreciat că se impunea aplicarea unei reduceri a sumelor solicitate la plată în raport de prevederile art. 30 pct. 1 din Regulamentul 65/2011, deducându-se, de aici, că o parte dintre cheltuielile achitate, respectiv suma de 226.404,34 RON, nu a fost considerată eligibilă, nici în procesul-verbal și nici în decizia atacată nu se detaliază motivele pentru care o parte dintre cheltuieli a fost considerată neeligibilă.

De asemenea, Înalta Curte reține că din dispozițiile art. 30 din Regulamentul 65/2011 rezultă că acesta nu reglementează nereguli, ci sancțiuni în caz de nereguli - respectiv aplicarea unei reduceri egale cu valoarea cheltuielilor considerate neeligibile.

Simpla trimitere la art. 30 din Regulament nu oferă informații despre temeiurile de fapt și de drept pentru care autoritatea emitentă a considerat anumite cheltuieli ca fiind neeligibile.

Cât timp în procesul-verbal de stabilire a neregulilor nu este indicată în concret neregula constatată, nu se poate verifica dacă autoritatea emitentă a făcut o analiză corespunzătoare a documentației ce a însoțit Certificatul de plată nr. CR 8/702 din 13 iulie 2012 ori dacă s-a respectat decizia de numire sau dacă reclamanta poartă vreo vină pentru includerea sumei neeligibile.

Potrivit dispozițiilor pct. 5 și 6 din anexa 4 la normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 66/2011, aprobate prin H.G. nr. 875/2011, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare trebuie să conțină prezentarea verificărilor efectuate - "pentru fiecare dintre obiectivele care au fost urmărite în cadrul verificării, respectiv pentru fiecare constatare a emitentului raportului de control/audit/documentului de sesizare, echipa de control detaliază verificările efectuate și care trebuie să fie relevante pentru a susține concluzia dacă suspiciunea de neregulă se confirmă sau nu, iar în cazul în care se confirmă, pentru a oferi asigurări suficiente că valoarea constatată a fi fost cheltuită necuvenit este cea corectă. Se vor prezenta atât natura verificărilor (realitatea/legalitatea/conformitatea cheltuielilor cu reglementările naționale și comunitare), cât și amploarea verificărilor (se va menționa întinderea verificărilor, respectiv dacă cheltuielile efectuate au fost verificate în totalitate sau parțial, specificându-se procentual cuantumul verificărilor.).

În funcție de specificul fiecărui proiect, în cazul în care sunt necesare și verificări fizice/tehnice, se vor preciza instrumentele utilizate și rezultatele obținute.

După cum se poate observa din cuprinsul Procesului - Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 22 martie 2013, emis sub nr. 14115 din 14 mai 2013, pârâta nu a detaliat verificările efectuate, care să susțină punctul sau de vedere privind săvârșirea de către reclamantă a abaterilor imputate.

Astfel, se constată că situația de fapt nu este descrisă nici chiar rezumativ în cuprinsul procesului-verbal și, de altfel nici formularul IRD0.1 privind suspiciunea de neregulă nr. 3882 din 21 februarie 2013 invocat în cuprinsul procesului-verbal atacat, astfel încât nu rezultă care este neregula pentru care s-a stabilit creanța bugetară.

De asemenea, deși se susține că ar exista cheltuieli în sumă de 226.404,34 RON afectate de nereguli, nu se prezintă nicio motivare a acestei susțineri, nicio descriere a cheltuielilor pretins afectate de nereguli și niciun argument de fapt sau de drept care sa îi dea posibilitatea reclamantei - intimate de a combate în vreun fel punctul de vedere al pârâtei.

Astfel, deși procesul-verbal în discuție are ca obiect aplicarea reducerii reglementata de art. 30 din Regulamentul 65/2011, în realitate, el reprezintă o reverificare a eligibilității unor cheltuieli ce au format obiectul Certificatului de plata numărul CR8/702 din 13 iulie 2012, fără ca în cuprinsul său să fie detaliate verificările.

Or, în acord cu opinia exprimată de către prima instanță, instanța de control judiciar apreciază că judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură. Absența acestei motivări favorizează emiterea unor acte administrative abuzive, de vreme ce lipsa motivării lipsește de orice eficiență controlul judecătoresc al actelor administrative.

Cât privește recursul vizând soluția instanței de fond referitoare la cererea de suspendare a executării actelor administrative atacate, se constată că sentința a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 16 octombrie 2014, motivele de recurs fiind înregistrate la Curtea de Apel București la data de 24 octombrie 2014 - data înscrisă pe ștampila poștei, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 181 alin. (1) punctul 2 din C. proc. civ., termenul de declarare a recursului se împlinea pe data de 22 octombrie 2014.

Având în vedere aspectele prezentate, Înalta Curte constată că recursul este tardiv declarat, neregulă sancționată conform art. 185 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., republicat.

Totodată, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 împotriva Sentinței nr. 1241 din 15 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată asupra cererii de anulare a actelor administrative contestate.

Respinge ca nefondat recursul declarat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva Sentinței nr. 1241 din 15 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată asupra cererii de anulare a actelor administrative contestate.

Anulează recursul declarat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva Sentinței nr. 1241 din 15 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată asupra cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2017.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-10-31
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3310/2017
Asupra recursului de față; Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 17.03.2014,
ÎCCJ 2015-03-26
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1411/2015
Decizia nr. 1411/2015 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul de Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 09 iu
ÎCCJ 2016-11-03
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3007/2016
Decizia nr. 3007/2016 Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administra
ÎCCJ 2016-03-18
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 831/2016
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal la data
ÎCCJ 2017-05-10
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1706/2017
Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: I. Procedura în fața primei instanțe 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
Sursă