ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3900/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 8 august 2013, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamanta SC A.I.

SRL Florești, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP), a solicitat instanței suspendarea executării actului administrativ reprezentat de procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 19 iunie 2013 privind proiectul "Investiție nouă, abator păsări în comuna Florești, județul Cluj" înregistrat la APDRP în 19 iunie 2013, până la pronunțarea instanței de fond cu privire la cererea de anulare a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 19 iunie 2013 privind proiectul "Investiție nouă, abator păsări în comuna Florești, județul Cluj" înregistrat la APDRP în 19 iunie 2013, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 472 din 27 septembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A.I. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 19 iunie 2013, înregistrat în 19 iunie 2013, până la pronunțarea instanței de fond. Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a formulat recurs, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de suspendare formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Prin cererea de recurs, recurenta a invocat următoarele motive de nelegalitate: Instanța de fond a analizat fondul cauzei, încălcând astfel dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Astfel, analizarea temeiniciei susținerilor intimatei-reclamante legate de respectarea termenului de prescripție pentru emiterea titlului de creanță, a operării în cauză a autorității de lucru judecat și a cercetării împrejurării că APDRP nu putea relua controlul în cazul acestui beneficiar, echivalează cu soluționarea pe fond a cauzei. Instanța de fond a apreciat în mod greșit că aparența de nelegalitate a actului administrativ atacat rezultă din faptul că titlul de creanță este emis cu încălcarea prevederilor art. 45 din O.U.G.

nr. 66/2011. Astfel, instanța de fond face o gravă confuzie între data închiderii perioadei de monitorizare a contractului și data închiderii programului, precum și între închiderea plăților efective pe anul 2006 și închiderea programului SAPARD. Instanța de fond a apreciat în mod greșit nelegalitatea reluării controlului în cazul beneficiarului SC A.I. SRL. Instanța de fond, în mod greșit, a reținut că în cauză este îndeplinită condiția pagubei iminente, din actele aflate la dosar nerezultând pericolul care ar duce la producerea pagubei de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc.

civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din 18 martie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin încheierea din 14 mai 2014, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul recurentei ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., reținând în acest sens, în dezacord cu recurenta, că analiza sumară a motivelor de nelegalitate invocate cu privire la actul administrativ-fiscal a cărui suspendare s-a dispus în cauză, oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul și fac verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării. Înalta Curte constată că întotdeauna cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.

Astfel, Înalta Curte constată că instanța de fond, în raport de susținerile părților, dar și de înscrisurile depuse la dosar, a realizat o examinare sumară a situației de fapt și de drept invocate de reclamantă pe care le-a considerat, în mod justificat, ca fiind de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ-fiscal în privința căruia s-a solicită suspendarea executării. În acest sens, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a reținut ca fiind îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat, în condițiile în care a apreciat ca fiind aparent valide apărările reclamantei referitoare la: împlinirea termenului de prescripție prev. de art. O.U.G.

nr. 66/2011 în privința procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 19 iunie 2013, față de împrejurarea că ultima decontare de care a beneficiat reclamanta a avut loc în anul 2006, iar conturile Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit privind cheltuielile finanțate din bugetul general al Uniunii Europene în anul 2006 au fost lichidate prin Decizia Comisiei Europene nr. C(2007)4494 din 28 septembrie 2007; imposibilitatea reluării controlului în cazul reclamantei în lipsa unor date suplimentare cerute imperativ de art. 31 din O.U.G.

nr. 66/2011, precum și din cele referitoare la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al Sentinței civile nr. 3431 din 13 mai 2011 a Curții de Apel București modificată prin Decizie nr. 2624 din 25 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a statuat asupra aplicabilității în cazul reclamantei a principiului proporționalității în aplicarea corecțiilor financiare pentru neregulile constatate. Cât privește îndeplinirea cerinței pagubei iminente, se impune a fi subliniat faptul că iminența prejudiciului nu trebuie dovedită cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales atunci când realizarea prejudiciului depinde de intervenția unui ansamblu de factori, ca acesta să poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare, cum este cazul și în situația dedusă prezentei judecăți.

Așadar, aprecierea instanței de fond, în sensul că executarea creanței stabilite prin actul administrativ contestat ar putea conduce la blocarea activității comerciale a reclamantei constituie un prejudiciu pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat, atât timp cât există argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului, reprezintă un argument suficient pentru a se dispune măsura prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care vor fi înlăturate și criticile referitoare la neîndeplinirea condiției existența pagubei iminente, în sensul art. 2 lit. ș) din același act normativ. Nu mai puțin relevantă este și împrejurarea că măsurile dispuse în cauză sunt în acord și cu recomandarea nr. R(89)8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13 septembrie 1989 referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materia administrativă.

Pe lângă aceste argumente, se mai reține că instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 196 din 12 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1368/33/2013, a admis acțiunea reclamantei SC A.I. SRL și a dispus anularea procesului-verbal din 19 iunie 2013 ce face obiectul prezentei cauze, această situație fiind de natură a dovedi îndeplinirea condiției cazului bine justificat. Având în vedere cererea intimatei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată, în raport cu soluția pronunțată asupra recursului declarat de pârâta APDRP, Înalta Curte constată că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 452 și art. 453 alin. (1) C. proc.

civ., urmând a obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată dovedite de intimata-reclamantă prin înscrisurile depuse la dosar, în cuantum de 2.000 lei, cu aplicarea dispozițiilor 451 alin. (2) C. proc. civ. Toate considerentele expuse converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ., și recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată solicitate de intimata-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) împotriva Sentinței nr. 472 din 27 septembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 RON către intimata-reclamantă SC A.I. SRL, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2014. Procesat de GGC - CL