ÎCCJ, Decizia nr. 295/2005
ÎCCJ, Decizia nr. 295/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 2876 din 13 mai
2005, pronunțată în dosarul nr. 1271/2005, învestită cu soluționarea unui
conflict pozitiv de competență, privind competența soluționării acțiunilor în
anulare formulate de SC A. SA Constanța și SC G.P. SRL București împotriva
sentinței nr. 33 din 29 iunie 2004, pronunțată de Comisia de Arbitraj de pe
lângă Camera de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură Constanța, la
sediul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț
și Industrie a României și municipiului București, secția comercială a Înaltei
Curți de Casație și Justiție a stabilit competența în favoarea Curții de Apel
Constanța.
Împotriva acestei decizii a
declarat recurs, SC A. SA Constanța.
Recurenta a susținut că la
data pronunțării regulatorului de competență, nu erau întrunite condițiile
cerute de art. 20 pct. 1 C. proc. civ., pentru existența unui conflict pozitiv
de competență, în raport cu împrejurarea că prin două hotărâri, pronunțate în
două dosare diferite, de către instanțe diferite, competența soluționării
cauzei era stabilită în favoarea Curții de Apel București.
La termenul din 7 noiembrie
2005, fixat pentru judecarea căii de atac exercitate de SC A. SA Constanța,
partea a solicitat caracterizarea căii de atac, ca fiind contestație în anulare.
S-a susținut că dezlegarea
dată de secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe calea
regulatorului de competență, este rezultatul unei greșeli materiale, constând
în aceea că, la termenul din 13 mai 2005, instanța s-a pronunțat fără a observa
că anterior, la data de 25 februarie 2005, în dosarul nr. 9820/2004 al Înaltei
Curți de casație și Justiție, secția comercială, a fost îndreptată eroarea
materială din dispozitivul hotărârii, în sensul că instanța competentă a
soluționa litigiul este Curtea de Apel București, și nu Curtea de Apel
Constanța.
Această împrejurare a fost
învederată instanței și prin recursul declarat în cauză.
Or, motivul „dezlegarea dată
este rezultatul unei greșeli materiale
”,
invocat de parte, constituie
unul din cazurile în care, potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ.,
hotărârile judecătorești determinate prin textul menționat pot fi atacate cu
contestație în anulare.
Cum din economia art. 84 C.
proc. civ. rezultă că o cerere, fie de chemare în judecată, fie pentru
exercitarea unei căi de atac, este valabil făcută, chiar dacă poartă o denumire
greșită, iar în calificarea acesteia, instanța nu este ținută de sensul literal
sau juridic al termenilor folosiți, ci după cel pe care justițiabilul a înțeles
să-l atribuie acestora, respectiv după natura dreptului și scopului urmărit, se
constată că cererea privind calificarea căii de atac exercitate de către SC A.
SA Constanța, ca fiind contestație în anulare, este întemeiată.
Însă, potrivit art. 319
alin. (1) C. proc. civ. „Contestația se introduce la instanța a cărei hotărâre
se atacă”.
Hotărârea atacată pe această cale a
fost pronunțată de secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin urmare, calea de atac
exercitată de SC A. SA Constanța a fost greșit pusă pe rolul completului de 9
judecători, care nu s-ar putea pronunța cu încălcarea competenței secției
comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În consecință, pentru
considerentele ce preced, Curtea va scoate cauza de pe rol și va trimite
dosarul, secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea
soluționării contestației în anulare formulată de SC A. SA Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Scoate cauza de pe rol.
Trimite dosarul, secției
comerciale, în vederea soluționării contestației în anulare formulată de SC A.
SA Constanța împotriva deciziei nr. 2876 din 13 mai 2005, pronunțată de aceeași
secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 1271/2005.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2005.