ÎCCJ, Decizia nr. 295/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 2876 din 13 mai 2005, pronunțată în dosarul nr. 1271/2005, învestită cu soluționarea unui conflict pozitiv de competență, privind competența soluționării acțiunilor în anulare formulate de SC A. SA Constanța și SC G.P. SRL București împotriva sentinței nr. 33 din 29 iunie 2004, pronunțată de Comisia de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură Constanța, la sediul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și municipiului București, secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit competența în favoarea Curții de Apel Constanța.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, SC A. SA Constanța. Recurenta a susținut că la data pronunțării regulatorului de competență, nu erau întrunite condițiile cerute de art. 20 pct. 1 C. proc. civ., pentru existența unui conflict pozitiv de competență, în raport cu împrejurarea că prin două hotărâri, pronunțate în două dosare diferite, de către instanțe diferite, competența soluționării cauzei era stabilită în favoarea Curții de Apel București. La termenul din 7 noiembrie 2005, fixat pentru judecarea căii de atac exercitate de SC A. SA Constanța, partea a solicitat caracterizarea căii de atac, ca fiind contestație în anulare.

S-a susținut că dezlegarea dată de secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe calea regulatorului de competență, este rezultatul unei greșeli materiale, constând în aceea că, la termenul din 13 mai 2005, instanța s-a pronunțat fără a observa că anterior, la data de 25 februarie 2005, în dosarul nr. 9820/2004 al Înaltei Curți de casație și Justiție, secția comercială, a fost îndreptată eroarea materială din dispozitivul hotărârii, în sensul că instanța competentă a soluționa litigiul este Curtea de Apel București, și nu Curtea de Apel Constanța. Această împrejurare a fost învederată instanței și prin recursul declarat în cauză. Or, motivul „dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale ”, invocat de parte, constituie unul din cazurile în care, potrivit art. 318 alin. (1) C. proc.

civ., hotărârile judecătorești determinate prin textul menționat pot fi atacate cu contestație în anulare. Cum din economia art. 84 C. proc. civ. rezultă că o cerere, fie de chemare în judecată, fie pentru exercitarea unei căi de atac, este valabil făcută, chiar dacă poartă o denumire greșită, iar în calificarea acesteia, instanța nu este ținută de sensul literal sau juridic al termenilor folosiți, ci după cel pe care justițiabilul a înțeles să-l atribuie acestora, respectiv după natura dreptului și scopului urmărit, se constată că cererea privind calificarea căii de atac exercitate de către SC A. SA Constanța, ca fiind contestație în anulare, este întemeiată. Însă, potrivit art. 319 alin. (1) C. proc.

civ. „Contestația se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă”. Hotărârea atacată pe această cale a fost pronunțată de secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin urmare, calea de atac exercitată de SC A. SA Constanța a fost greșit pusă pe rolul completului de 9 judecători, care nu s-ar putea pronunța cu încălcarea competenței secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va scoate cauza de pe rol și va trimite dosarul, secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării contestației în anulare formulată de SC A. SA Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Scoate cauza de pe rol. Trimite dosarul, secției comerciale, în vederea soluționării contestației în anulare formulată de SC A. SA Constanța împotriva deciziei nr. 2876 din 13 mai 2005, pronunțată de aceeași secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 1271/2005. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2005.