ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1291/2003

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 644/COM din

28 septembrie 2000, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, a respins, ca nefondat,

apelul formulat de reclamantul A.R. împotriva sentinței civile nr. 1005 din 31

martie 2000, prin care Tribunalul Constanța și-a declinat competența la

Judecătoria Constanța.

Împotriva deciziei instanței de apel,

reclamantul a declarat recurs la 10 octombrie 2000, iar motivarea recursului a

depus-o la dosar la 29 noiembrie 2000.

Curtea Supremă de Justiție, secția

comercială, prin decizia nr. 22 din 15 ianuarie 2002, a respins ca tardiv

recursul reclamantului, cu motivarea că a fost formulat peste termenul prevăzut

de art. 158 alin. (3) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii,

reclamantul a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318

teza I C. proc. civ.

Contestatorul a susținut că

hotărârea instanței supreme este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât

recursul a fost formulat în termenul legal de 15 zile de la pronunțare.

A mai susținut că, în mod greșit, a

reținut instanța de recurs, că termenul de recurs este de 5 zile, întrucât O.G.

nr. 138/2000, care a modificat textul art. 158 alin. (3) C. proc. civ., a

intrat în vigoare după pronunțarea deciziei recurate.

Verificând decizia atacată în raport

cu motivul invocat, Curtea constată că contestația formulată nu poate fi

primită pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 318 C. proc. civ.,

hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate pe calea contestației în

anulare, între altele, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale.

Acest text de lege are în vedere

greșeli de fond și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de

interpretare a dispozițiilor legale.

În speță, prin hotărârea contestată,

s-a considerat că termenul de recurs este, potrivit art. 158 alin. (3) C. proc.

civ., de 5 zile de la pronunțare și nu de 15 zile de la comunicare, cum susține

reclamantul.

Prin urmare, respingerea recursului

ca tardiv nu este rezultatul unei erori materiale, ci a modului în care

instanța a înțeles să aplice dispoziția legală privitoare la termenul de

recurs.

Într-o atare situație, contestația

în anulare nu poate fi primită, întrucât nu este posibil ca, pe această cale,

aceeași instanță să cerceteze dacă termenul de declarare a recursului a fost

corect sau greșit.

Așa fiind, Curtea constată că, în

speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 alin. (1) C. proc.

civ., motiv pentru care va respinge, ca nefondată, contestația în anulare

formulată de contestatorul A.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondată, contestația în anulare formulată de A.R. împotriva deciziei nr. 22

din 15 ianuarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 28 februarie 2003.