ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 792/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 78 din 5 octombrie 2007, Curtea

de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 12656 din 29 iunie 2007, precum și

a procesului - verbal de control din 23 mai 2007 emise de A.P.D.R.P. până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze.

Pentru a se pronunța astfel,

Instanța a reținut, văzând și dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004,

condiția existenței cazului bine justificat și iminența unei pagube ca fiind

îndeplinite în cauză.

Astfel a motivat că,

prejudiciul material fiind previzibil, prin posibilitatea producerii acestuia

în viitor, precum și de faptul că activitatea reclamantei ar putea fi

perturbată, iar în ceea ce privește cazul bine justificat, temeinicia acestuia

este în strânsă legătură cu îndoiala certă privind legalitatea actelor atacate.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs pârâta A.P.D.R.P., invocând în drept dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și susținând că Instanța de Fond a dat o hotărâre lipsită

de temei legal, cu încălcarea prevederilor art. 14 și art. 15 din Legea nr.

554/2004.

Recursul este întemeiat.

Într-adevăr, prin încheierea

atacată, Instanța de Fond a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 12656

din 29 iunie 2007 emisă de autoritatea publică recurentă, precum și a

procesului - verbal de control din 23 mai 2007 încheiat de agenții autorității

publice, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei având ca

obiect cererea de anulare a celor două acte administrative, reținând, în

esență, îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 15 coroborat cu art. 14 din

Legea nr. 554/2004.

Din coroborarea prevederilor

art. 15 cu cele ale art. 14 din Legea nr. 554/2004, așa cum au fost modificate

și completate prin Legea nr. 262/2007, rezultă că Instanța de contencios

administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube

iminente, poate dispune suspendarea executării actului administrativ unilateral

atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

La art. 2 alin. (1) lit. t)

din lege, se prevede că prin cazuri bine justificate se înțelege acele

împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze

o îndoială serioasă în privința legalității actului.

Or, în cauză, Instanța de

Fond nu a motivat în nici un mod care sunt acele împrejurări de fapt sau de

drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la prezumția

de legalitate de care se bucură actul administrativ emis pe baza și în

executarea legii, simpla contestare a actului administrativ de către persoana

vizată, nefiind în măsură să constituie prin ea însăși, un motiv de îndoială

serioasă în privința legalității acestuia, în sensul legii.

Mai mult, prin sentința

civilă nr. 91 din 9 noiembrie 2007 acțiunea vizând anularea actului

administrativ a cărui suspendare se dispusese a fost respinsă, ceea ce confirmă

inexistența unui caz care, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, putea

justifica suspendarea executării actului administrativ respectiv.

Pe de altă parte, nici

condiția existenței unei pagube iminente nu este îndeplinită, art. 2 alin. (1)

lit. ș) din lege definind paguba iminentă ca fiind un prejudiciu material

viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă a funcționării unei

autorități publice sau a unui serviciu public.

Or, instanța de fond a

motivat că „prejudiciul material este previzibil, prin posibilitatea producerii

acestuia în viitor și este reprezentat de faptul că activitatea reclamantei ar

putea fi perturbată ca urmare a executării actelor atacate”, ceea ce este

lipsit de temei, executarea actelor administrative, prin care s-a dispus

restituirea unor sume avansate pentru finanțarea unui proiect de realizare a unei

pensiuni turistice, nefiind prin ea însăși o pagubă iminentă.

Pe de altă parte, afectarea

activității societății comerciale, care oricum este doar afirmată în

considerentele încheierii, nu poate reprezenta o perturbare în sensul art. 2

alin. (1) lit. ș) din lege, care se referă în mod strict la perturbarea gravă

și previzibilă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu

public, iar în cauză este necontestat că reclamanta nu este o autoritate

publică și nici nu realizează un serviciu public, ci desfășoară o activitate

comercială.

În concluzie, recursul va fi

admis, soluția atacată va fi desființată și, rejudecând cauza, cererea de

suspendare va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta A.P.D.R.P. împotriva Încheierii nr. 78 din 5 octombrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și

respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2008.