ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 792/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 78 din 5 octombrie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 12656 din 29 iunie 2007, precum și a procesului - verbal de control din 23 mai 2007 emise de A.P.D.R.P. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze. Pentru a se pronunța astfel, Instanța a reținut, văzând și dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, condiția existenței cazului bine justificat și iminența unei pagube ca fiind îndeplinite în cauză. Astfel a motivat că, prejudiciul material fiind previzibil, prin posibilitatea producerii acestuia în viitor, precum și de faptul că activitatea reclamantei ar putea fi perturbată, iar în ceea ce privește cazul bine justificat, temeinicia acestuia este în strânsă legătură cu îndoiala certă privind legalitatea actelor atacate.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta A.P.D.R.P., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând că Instanța de Fond a dat o hotărâre lipsită de temei legal, cu încălcarea prevederilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004. Recursul este întemeiat. Într-adevăr, prin încheierea atacată, Instanța de Fond a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 12656 din 29 iunie 2007 emisă de autoritatea publică recurentă, precum și a procesului - verbal de control din 23 mai 2007 încheiat de agenții autorității publice, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei având ca obiect cererea de anulare a celor două acte administrative, reținând, în esență, îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Din coroborarea prevederilor art. 15 cu cele ale art. 14 din Legea nr. 554/2004, așa cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 262/2007, rezultă că Instanța de contencios administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, poate dispune suspendarea executării actului administrativ unilateral atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. La art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, se prevede că prin cazuri bine justificate se înțelege acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului.

Or, în cauză, Instanța de Fond nu a motivat în nici un mod care sunt acele împrejurări de fapt sau de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ emis pe baza și în executarea legii, simpla contestare a actului administrativ de către persoana vizată, nefiind în măsură să constituie prin ea însăși, un motiv de îndoială serioasă în privința legalității acestuia, în sensul legii. Mai mult, prin sentința civilă nr. 91 din 9 noiembrie 2007 acțiunea vizând anularea actului administrativ a cărui suspendare se dispusese a fost respinsă, ceea ce confirmă inexistența unui caz care, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, putea justifica suspendarea executării actului administrativ respectiv.

Pe de altă parte, nici condiția existenței unei pagube iminente nu este îndeplinită, art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege definind paguba iminentă ca fiind un prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Or, instanța de fond a motivat că „prejudiciul material este previzibil, prin posibilitatea producerii acestuia în viitor și este reprezentat de faptul că activitatea reclamantei ar putea fi perturbată ca urmare a executării actelor atacate”, ceea ce este lipsit de temei, executarea actelor administrative, prin care s-a dispus restituirea unor sume avansate pentru finanțarea unui proiect de realizare a unei pensiuni turistice, nefiind prin ea însăși o pagubă iminentă.

Pe de altă parte, afectarea activității societății comerciale, care oricum este doar afirmată în considerentele încheierii, nu poate reprezenta o perturbare în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, care se referă în mod strict la perturbarea gravă și previzibilă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, iar în cauză este necontestat că reclamanta nu este o autoritate publică și nici nu realizează un serviciu public, ci desfășoară o activitate comercială. În concluzie, recursul va fi admis, soluția atacată va fi desființată și, rejudecând cauza, cererea de suspendare va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A.P.D.R.P. împotriva Încheierii nr. 78 din 5 octombrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2008.