ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2018/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

În cauza ce a format obiectul dosarului

nr. 3672/2004, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă,

prin încheierea de ședință din 7 octombrie 2005 , s-a dispus în temeiul art. 4

din Legea nr. 554/2004, înaintarea dosarului Curții de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, în vederea soluționării excepției de nelegalitate a

Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 10 nr. 0351 din 9 mai 1995 emis de M.L.P.A.T., act administrativ emis de o autoritate a administrației

centrale, excepție invocată de pârâtul B.G.

î

n motivarea excepției invocate s-a susținut că actul administrativ,

respectiv Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate seria M 10 nr. 0351

este nelegal fiind emis cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 15/1990 și a H.G.

nr. 834/1991, întrucât beneficiara acestuia, respectiv SC P. SA prin autoarea

sa I.C.S.P.U.A.T.U. București nu deținea terenul în administrare operativă la

momentul organizării, iar SC P. SA nu putea fi beneficiara certificatului

respectiv în condițiile în care nu deține în proprietate clădirea aflată pe

acest teren, care nu îi este necesar desfășurării activității, conform

obiectului său de activitate.

Au mai fost invocate dispozițiile art. 19, art. 20 alin. (2) din Legea

nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome

și societăți comerciale și dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 834/1991.

Emitentul actului administrativ împotriva căruia a fost invocată

excepția de nelegalitate, respectiv M.L.P.A.T., a fost introdusă în cauză la

cererea reclamantei SC P. SA prin încheierea din 14 decembrie 2005.

Prin întâmpinarea formulată M.L.P.A.T. a solicitat respingerea excepției

de nelegalitate ca neîntemeiată, aceeași poziție având și reclamanta SC P. SA.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, prin sentința civilă nr. 1718 din 22 martie 2006, a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de

proprietate Seria M.10 nr. 0351 emis la data de 9 mai 1995, excepție invocată de B.G..

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, prin decizia nr. 2381 din 22 iunie 2006 a respins recursul declarat de B.G. împotriva sentinței civile nr.718 din 22 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat și l-a obligat pe acesta la plata sumei de 100 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată către SC P. SABucurești.

Pentru a se pronunța în sensul arătat, Înalta Curte de

Casație și Justiție a reținut, pe de o parte, că soluția de respingere a

excepției de nelegalitate este corectă, dar pe considerente de

inadmisibilitate, iar, pe de altă parte, că motivele de recurs invocate de recurentul

B.G., privitoare la aspectele de nelegalitate ale actului administrativ

individual atacat, nu se mai impun a fi analizate față de inadmisibilitatea

excepției.

Astfel, examinând motivul de ordine publică ridicat din

oficiu de instanța de recurs, referitor la inadmisibilitatea invocării

excepției de nelegalitate a actului administrativ individual emis anterior

intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 instanța de recurs a reținut după cum

urmează:

Certificatul seria M 10 nr. 0351, prin

care s-a atestat dreptul de proprietate al SC P. SA București asupra unei

suprafețe de teren de 11094 mp în proprietate exclusivă și asupra unei

suprafețe de teren de 428 mp în cotă parte indiviză, a fost emis de M.L.P.A.T.

la 9 mai 1995, iar excepția de nelegalitate a acestui act administrativ

unilateral cu caracter individual a fost invocată de recurentul B.G. la 1 septembrie 2005 în dosarul nr. 3672/2004 al Curții de Apel București, secția a III-a

civilă, având ca obiect judecarea recursului declarat la 15 martie 2004 împotriva deciziei civile nr. 148A din 2 februarie 2004 a Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Legea dispune, conform prevederilor art.

15 alin. (2) din Constituția României, numai pentru viitor, cu excepția legii

penale sau contravenționale mai favorabile.

Potrivit prevederilor art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, legalitatea unui act

administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe

cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, urmând ca în

acest caz instanța sesizată cu judecarea cauzei, constatând că de actul

administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, să sesizeze prin

încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă să suspende

cauza.

S-a

mai reținut că Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ a intrat în

vigoare la 6 ianuarie 2005, astfel că este inadmisibilă excepția de

nelegalitate întemeiată pe dispozițiile art. 4 din lege și invocată în cadrul

unor acțiuni formulate anterior intrării în vigoare a noii legi a

contenciosului administrativ.

Într-adevăr,

potrivit art. 27 din Legea nr. 554/2004, cauzele aflate pe rolul instanțelor la

data intrării în vigoare a legii vor continua să se judece potrivit legii

aplicabile în momentul sesizării instanței. Or, în momentul sesizării

Judecătoriei sectorului 2 București cu acțiunea formulată de reclamanta SC P.

SA împotriva pârâților B.G. și SC L. SRL era în vigoare Legea nr. 29/1990, care

nu cuprindea dispoziții similare celor din art. 4 a noii legi a contenciosului administrativ.

Mai mult, pe temeiul principiului

neretroactivității legii noi, excepția de nelegalitate invocată de recurentul B.G.

a fost considerată inadmisibilă și datorită faptului că se referă la un act

administrativ cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii

nr. 554/2004, fiind evident că acest act normativ se aplică numai actelor

administrative comunicate sau publicate începând cu data de 6 ianuarie 2005.

Excepția de nelegalitate a unui act

administrativ cu caracter individual, întemeiată pe prevederile art. 4 din

Legea nr. 554/2004, se poate așadar ridica numai cu privire la acte emise după

intrarea în vigoarea a acestei legi, până la această dată fiind aplicabile

principiile generale de drept recunoscute de practica judiciară anterioară.

În aceste condiții, cum soluția de

respingere a excepției de nelegalitate a Certificatului de Atestare a Dreptului

de Proprietate seria M 10 nr. 0351 emis la data de 9 mai 1995 de fostul M.L.P.A.T. pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, este corectă, pe considerente de inadmisibilitate

însă, s-a respins ca nefondat recursul formulat de B.G.

Împotriva deciziei nr. 2381 din 22 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, recurentul B.G.

a formulat revizuire în baza dispozițiilor art. III din Legea nr. 262/2007

pentru modificarea și completarea Legii nr. 554/2004, solicitându-se admiterea

acesteia, rejudecarea recursului și admiterea acestuia și în consecință

modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii excepției de

nelegalitate a

c

ertificatului de

Atestare a Dreptului de Proprietate Seria M 10 nr. 0351 din 9 mai 1995 emis de M.L.P.A.T.

Intimata a formulat întâmpinare

solicitând, în principal, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă și

în subsidiar, în situația în care se va trece peste excepția inadmisibilității

cererii de revizuire, admiterea sesizării Curții Constituționale, cu soluționarea

excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din Legea nr. 262/2007.

În ultim subsidiar s-a solicitat

respingerea recursului promovat de B.G. ca nefondat și obligarea acestuia la

plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 1 februarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției

invocate, opinând, cu majoritate, că excepția este întemeiată, doamna judecător

făcând opinie separată în sensul că excepția invocată nu este întemeiată.

Curtea Constituțională, prin decizia nr. 792

din 17 iunie 2008, a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. II alin. (2) și ale art. III din Legea nr. 262/2007 pentru

modificarea și completarea Legii nr. 554/2004.

Prin decizia nr. 3841 din 31 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost

admisă cererea de revizuire a fost desființată decizia atacată și a fost fixat

termen pentru rejudecarea recursului.

În motivarea deciziei s-a reținut că

potrivit dispozițiilor art. III din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea și

completarea Legii contenciosului administrativ, hotărârile judecătorești

pronunțate în baza Legii nr. 554/2004, rămase definitive și irevocabile fără

soluționarea pe fond a excepției de nelegalitate care a fost respinsă ca

inadmisibilă, pot forma obiectul unei cereri de revizuire care se poate

introduce în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a legii.

Legea nr. 262/2007 a fost publicată în M.Of.

510 din 30 iulie 2007, iar cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 31 octombrie 2007, deci în termen legal.

Într-adevăr, din dispozitivul deciziei

nr. 2381 din 22 iunie 2006, irevocabilă, rezultă că s-a respins recursul

declarat în cauză, ca nefondat.

Numai că, astfel cum s-a arătat în cele

ce preced, din considerentele deciziei rezultă, textual, deci fără putere de

tăgadă, pe de o parte, că soluția de respingere a excepției de nelegalitate

este corectă, pe considerente de inadmisibilitate însă.

Pe de altă parte, tot textual, se reține

că „motivele de recurs invocate de recurentul B.G., privitoare la aspectele de

nelegalitate ale actului administrativ individual atacat nu se mai impun a fi

analizate”.

Procedând la rejudecarea recursului, după

examinarea recursului declarat, a dispozițiilor legale incidente în cauză,

Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, modificată, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter

individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de

excepție, din oficiu sau la cererea părților interesate, iar în acest caz,

instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului

pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios

administrativ competentă și suspendă cauza.

În raport de acest text se constată

că una din condițiile cerute pentru a soluționa o excepție de nelegalitate este

aceea ca de actul administrativ a cărui nelegalitate se cere să depindă soluția

ce urmează a fi dată în litigiu în cadrul căruia a fost invocată.

În speță, se constată că prin Încheierea

din 7 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția civilă, în

dosarul nr. 3672/2004, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 a fost înaintat

dosarul la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal,

pentru soluționarea excepției de nelegalitate a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate Seria M 10 nr. 0351 emis de M.L.P.A.T., fiind

suspendată judecarea recursurilor.

Dosarul a fost restituit și a fost repusă

cauza pe rol iar prin Decizia civilă nr. 1447 din 18 septembrie 2007 a Curții

de Apel București, secția civilă, s-a respins ca nefondat recursul declarat de B.G.

împotriva deciziei civile nr. 148A din 2 februarie 2004 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, s-a admis recursul formulat de recurenta-reclamantă SC

P. SA împotriva aceleiași decizii, a fost modificată decizia atacată în sensul

că a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât B.G. împotriva

sentinței civile nr. 2010 din 19 martie 2003 a Judecătoriei sectorului 2 București în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC P. SA și intimata-pârâtă SC L.

SRL.

În aceste condiții se constată că nu mai

sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

pentru a se analiza excepția de nelegalitate invocată, respectiv, nu mai există

o cauză care să fie suspendată până la soluționarea excepției de nelegalitate

ce a fost invocată în acea cauză. Mai mult, cauza în care excepția de

nelegalitate a fost invocată a fost soluționată irevocabil, printr-o decizie

intrată în puterea lucrului judecat.

De aceea, motivele de recurs invocate și

care vizează fondul excepției de nelegalitate nu vor putea fi analizate și, în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.G.

împotriva sentinței civile nr. 718 din 22 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2009.