ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2018/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: În cauza ce a format obiectul dosarului nr. 3672/2004, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă, prin încheierea de ședință din 7 octombrie 2005 , s-a dispus în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, înaintarea dosarului Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării excepției de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 10 nr. 0351 din 9 mai 1995 emis de M.L.P.A.T., act administrativ emis de o autoritate a administrației centrale, excepție invocată de pârâtul B.G. î n motivarea excepției invocate s-a susținut că actul administrativ, respectiv Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate seria M 10 nr. 0351 este nelegal fiind emis cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 15/1990 și a H.G.

nr. 834/1991, întrucât beneficiara acestuia, respectiv SC P. SA prin autoarea sa I.C.S.P.U.A.T.U. București nu deținea terenul în administrare operativă la momentul organizării, iar SC P. SA nu putea fi beneficiara certificatului respectiv în condițiile în care nu deține în proprietate clădirea aflată pe acest teren, care nu îi este necesar desfășurării activității, conform obiectului său de activitate. Au mai fost invocate dispozițiile art. 19, art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale și dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 834/1991. Emitentul actului administrativ împotriva căruia a fost invocată excepția de nelegalitate, respectiv M.L.P.A.T., a fost introdusă în cauză la cererea reclamantei SC P. SA prin încheierea din 14 decembrie 2005. Prin întâmpinarea formulată M.L.P.A.T.

a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată, aceeași poziție având și reclamanta SC P. SA. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1718 din 22 martie 2006, a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate Seria M.10 nr. 0351 emis la data de 9 mai 1995, excepție invocată de B.G.. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2381 din 22 iunie 2006 a respins recursul declarat de B.G. împotriva sentinței civile nr.718 din 22 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat și l-a obligat pe acesta la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către SC P. SABucurești.

Pentru a se pronunța în sensul arătat, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, pe de o parte, că soluția de respingere a excepției de nelegalitate este corectă, dar pe considerente de inadmisibilitate, iar, pe de altă parte, că motivele de recurs invocate de recurentul B.G., privitoare la aspectele de nelegalitate ale actului administrativ individual atacat, nu se mai impun a fi analizate față de inadmisibilitatea excepției.

Astfel, examinând motivul de ordine publică ridicat din oficiu de instanța de recurs, referitor la inadmisibilitatea invocării excepției de nelegalitate a actului administrativ individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 instanța de recurs a reținut după cum urmează: Certificatul seria M 10 nr. 0351, prin care s-a atestat dreptul de proprietate al SC P. SA București asupra unei suprafețe de teren de 11094 mp în proprietate exclusivă și asupra unei suprafețe de teren de 428 mp în cotă parte indiviză, a fost emis de M.L.P.A.T. la 9 mai 1995, iar excepția de nelegalitate a acestui act administrativ unilateral cu caracter individual a fost invocată de recurentul B.G. la 1 septembrie 2005 în dosarul nr. 3672/2004 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă, având ca obiect judecarea recursului declarat la 15 martie 2004 împotriva deciziei civile nr. 148A din 2 februarie 2004 a Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Legea dispune, conform prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituția României, numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, urmând ca în acest caz instanța sesizată cu judecarea cauzei, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, să sesizeze prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă să suspende cauza.

S-a mai reținut că Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ a intrat în vigoare la 6 ianuarie 2005, astfel că este inadmisibilă excepția de nelegalitate întemeiată pe dispozițiile art. 4 din lege și invocată în cadrul unor acțiuni formulate anterior intrării în vigoare a noii legi a contenciosului administrativ. Într-adevăr, potrivit art. 27 din Legea nr. 554/2004, cauzele aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanței. Or, în momentul sesizării Judecătoriei sectorului 2 București cu acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA împotriva pârâților B.G. și SC L. SRL era în vigoare Legea nr. 29/1990, care nu cuprindea dispoziții similare celor din art. 4 a noii legi a contenciosului administrativ.

Mai mult, pe temeiul principiului neretroactivității legii noi, excepția de nelegalitate invocată de recurentul B.G. a fost considerată inadmisibilă și datorită faptului că se referă la un act administrativ cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, fiind evident că acest act normativ se aplică numai actelor administrative comunicate sau publicate începând cu data de 6 ianuarie 2005. Excepția de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual, întemeiată pe prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, se poate așadar ridica numai cu privire la acte emise după intrarea în vigoarea a acestei legi, până la această dată fiind aplicabile principiile generale de drept recunoscute de practica judiciară anterioară.

În aceste condiții, cum soluția de respingere a excepției de nelegalitate a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate seria M 10 nr. 0351 emis la data de 9 mai 1995 de fostul M.L.P.A.T. pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, este corectă, pe considerente de inadmisibilitate însă, s-a respins ca nefondat recursul formulat de B.G. Împotriva deciziei nr. 2381 din 22 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, recurentul B.G. a formulat revizuire în baza dispozițiilor art. III din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 554/2004, solicitându-se admiterea acesteia, rejudecarea recursului și admiterea acestuia și în consecință modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii excepției de nelegalitate a c ertificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate Seria M 10 nr. 0351 din 9 mai 1995 emis de M.L.P.A.T.

Intimata a formulat întâmpinare solicitând, în principal, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă și în subsidiar, în situația în care se va trece peste excepția inadmisibilității cererii de revizuire, admiterea sesizării Curții Constituționale, cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din Legea nr. 262/2007. În ultim subsidiar s-a solicitat respingerea recursului promovat de B.G. ca nefondat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată. Prin încheierea din 1 februarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate, opinând, cu majoritate, că excepția este întemeiată, doamna judecător făcând opinie separată în sensul că excepția invocată nu este întemeiată.

Curtea Constituțională, prin decizia nr. 792 din 17 iunie 2008, a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II alin. (2) și ale art. III din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 554/2004. Prin decizia nr. 3841 din 31 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea de revizuire a fost desființată decizia atacată și a fost fixat termen pentru rejudecarea recursului. În motivarea deciziei s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. III din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ, hotărârile judecătorești pronunțate în baza Legii nr. 554/2004, rămase definitive și irevocabile fără soluționarea pe fond a excepției de nelegalitate care a fost respinsă ca inadmisibilă, pot forma obiectul unei cereri de revizuire care se poate introduce în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a legii.

Legea nr. 262/2007 a fost publicată în M.Of. 510 din 30 iulie 2007, iar cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 31 octombrie 2007, deci în termen legal. Într-adevăr, din dispozitivul deciziei nr. 2381 din 22 iunie 2006, irevocabilă, rezultă că s-a respins recursul declarat în cauză, ca nefondat. Numai că, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, din considerentele deciziei rezultă, textual, deci fără putere de tăgadă, pe de o parte, că soluția de respingere a excepției de nelegalitate este corectă, pe considerente de inadmisibilitate însă. Pe de altă parte, tot textual, se reține că „motivele de recurs invocate de recurentul B.G., privitoare la aspectele de nelegalitate ale actului administrativ individual atacat nu se mai impun a fi analizate”.

Procedând la rejudecarea recursului, după examinarea recursului declarat, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părților interesate, iar în acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. În raport de acest text se constată că una din condițiile cerute pentru a soluționa o excepție de nelegalitate este aceea ca de actul administrativ a cărui nelegalitate se cere să depindă soluția ce urmează a fi dată în litigiu în cadrul căruia a fost invocată.

În speță, se constată că prin Încheierea din 7 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția civilă, în dosarul nr. 3672/2004, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 a fost înaintat dosarul la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea excepției de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate Seria M 10 nr. 0351 emis de M.L.P.A.T., fiind suspendată judecarea recursurilor. Dosarul a fost restituit și a fost repusă cauza pe rol iar prin Decizia civilă nr. 1447 din 18 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția civilă, s-a respins ca nefondat recursul declarat de B.G. împotriva deciziei civile nr. 148A din 2 februarie 2004 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, s-a admis recursul formulat de recurenta-reclamantă SC P. SA împotriva aceleiași decizii, a fost modificată decizia atacată în sensul că a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât B.G.

împotriva sentinței civile nr. 2010 din 19 martie 2003 a Judecătoriei sectorului 2 București în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC P. SA și intimata-pârâtă SC L. SRL. În aceste condiții se constată că nu mai sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se analiza excepția de nelegalitate invocată, respectiv, nu mai există o cauză care să fie suspendată până la soluționarea excepției de nelegalitate ce a fost invocată în acea cauză. Mai mult, cauza în care excepția de nelegalitate a fost invocată a fost soluționată irevocabil, printr-o decizie intrată în puterea lucrului judecat. De aceea, motivele de recurs invocate și care vizează fondul excepției de nelegalitate nu vor putea fi analizate și, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.G. împotriva sentinței civile nr. 718 din 22 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2009.